Limitele libertatii de exprimare in mass-media. Aspecte legale

Libertatea de exprimare este importanta in contextul unei democratii politice efective si are un rol central in ceea ce priveste respectarea drepturilor omului. In lipsa unei garantii solide a dreptului la exprimare, nu exista o tara libera si, prin urmare, un regim democratic.

Libertatea in exprimare este o notiune des utilizata, iar prin acest articol vom arata in ce masura poate fi restrictionat sau diminuat acest drept atunci cand este exercitat de catre jurnalisti.

Libertatea de exprimare este definita ca fiind libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatii publice si fara a tine seama de frontiere. Insa exercitarea acestor libertati poate fi supusa unor restrangeri sau sanctiuni, acestea fiind masuri necesare intr-o societate democratica sau in ceea ce priveste protectia onoarei, reputatiei sau a drepturilor altora, urmarindu-se, printre altele, impiedicarea divulgarii de informatii confidentiale, false sau denigratoare.

Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esentiale ale unei societati democratice, fiind o conditie primordiala atunci cand societatea urmareste un progres sau un individ doreste sa se dezvolte, iar, prin urmare, presa joaca un rol predominant intr-un stat de drept. Protectia libertatii de exprimare in domeniul presei este o conditie esentiala pentru garantarea unui regim politic democratic si pentru dezvoltarea fiecarei persoane. Mai mult, libertatea de exprimare priveste si informatiile care lovesc, socheaza sau nelinistesc, nu numai informatiile care sunt primite favorabil sau considerate inofensive.

Luand in considerare impactul pe care il are mass-media asupra formarii opiniei publice, ajungem la concluzia ca aceasta are un rol foarte important in functionarea democratiei, avand scopul principal de a supraveghea atent si de a semnala orice abateri. Insa scopul jurnalistic poate fi atins doar daca sunt respectate anumite limite, cum ar fi cele care tin de reputatia unei persoane sau de protejarea informatiilor confidentiale, misiunea jurnalistului fiind aceea de a comunica publicului informatii de interes general.

Libertatea presei si a mijloacelor mass-media asigura jurnalistilor dreptul de a informa si de a exprima opinii, un drept care este protejat, avand in vedere ca rolul jurnalistilor este fundamental pentru procesul democratic, acestia impartasind informatii si idei despre chestiuni de interes public. Aceasta nu inseamna insa ca libertatea presei are in mod automat prioritate fata de alte interese cu care ar putea intra in conflict. Mai degraba interesele trebuie echilibrate, tinand cont de cat de importante sunt pentru democratie, libertatea de exprimare si libertatea presei in general.

Libertatea de exprimare de care se bucura jurnalistii trebuie echilibrata de dreptul la viata privata si dreptul la onoare a persoanei care este vizata de articolul publicat. Dreptul la viata privata este unul dintre drepturile fundamentale ale omului, incluzand dreptul de a trai la adapost de privirile celor straini, dreptul la intimitate, mai exact dreptul unui individ la o viata restransa si anonima. Trebuie sa fie gasit un echilibru intre libertatea de exprimare si dreptul la viata privata, caci in caz contrar se impune tragerea la raspundere a persoanelor vinovate de publicarea unor informatii sau afirmatii denigratoare, in situatia in care afirmatiile reprezinta situatii factuale, lipsite de suport probatoriu, efectuate in cadrul unei adevarate campanii de denigrare cu rea-credinta.

In respectarea obligatiilor de catre jurnalisti, acestia trebuie sa ofere informatii exacte si demne de a fi considerate credibile, fiind necesar sa ocoleasca un discurs motivat de ura. Acest tip de discurs cuprinde orice expresie care incita la o ura rasiala, xenofobie si toate formele de intoleranta. Asadar, in activitatea jurnalistica trebuie sa existe o buna-credinta, aceasta fiind un element de o importanta primordiala.

Exercitarea cu buna-credinta a exprimarii intereseaza atunci cand este sesizata instanta de judecata si se solicita sa constate existenta unei atingeri drepturilor unei persoane si se solicita repararea prejudiciului cauzat prin publicarea informatiilor de catre jurnalist. In acest sens, se va verifica daca autorul informatiilor a cunoscut sau nu lipsa de adevar, daca a depus suficiente eforturi pentru a verifica adevarul informatiilor, care este scopul acestor informatii, daca profesia de jurnalist a fost exercitata cu respectarea eticii si deontologiei specifice sau doar s-a urmarit distrugerea bunei reputatii a unei persoane, intr-un mod gratuit si fara scrupule.

Asadar, jurnalistii sunt protejati prin prisma libertatii de exprimare daca dovedesc ca au actionat cu buna-credinta, caci adevarul obiectiv al afirmatiilor nu trebuie sa fie singurul criteriu luat in considerare de catre instantele de judecata.

Libertatea de exprimare nu poate fi conceputa fara libertatea de opinie, iar problema cea mai delicata o constituie aceea de a gasi masura echilibrului care trebuie sa existe intre libertatea de exprimare si interesele sociale ale unei persoane. Libertatea de exprimare a jurnalistilor, atunci cand informatiile publicate privesc persoane publice, este protejata uneori de faptul ca aceste persoane (printre care se numara si cele care sunt implicate in politica) au fost recunoscute ca persoane care au acceptat implicit un nivel sporit de atentie si de critica in schimbul posibilitatii de a juca un rol proeminent in viata si dirijarea societatii.

Se impune analizarea gradului in care a fost lezata reputatia si demnitatea unei persoane, iar in acest sens trebuie observat scopul informarii, continutul exprimarii, autorul afirmatiilor, contextul in care este realizata exprimarea si daca exista o buna-credinta. Toate aceste aspecte vor fi cele care vor conduce la o opinie cu privire la impactul public si daca exista o periculozitate in afirmatii.

Afirmatii care incita la ura si intaresc prejudecati inradacinate in societate conduc la manifestarea unei violente extreme, fie ca sunt fizice sau verbale. Aplicarea unor etichete care conduc la oprobriul public si exclud o persoana din sfera sociala (prin folosirea unor cuvinte precum mafiot, penibil, penal, etc.) au fost intens mediatizate, fiind incalcat principiul prezumtiei de nevinovatie si conducand la aparitia unor consecinte pentru viata si demnitatea celor implicati. Exercitarea libertatii de exprimare trebuie sa respecte trei conditii, respectiv sa fie prevazuta de lege, sa urmareasca un scop legitim si sa fie necesara intr-o societate democratica.

Simpla utilizare a unor cuvinte necorespunzatoare de catre jurnalisti la adresa unor persoane nu genereaza in mod automat un prejudiciu moral, ci doar de la caz la caz, in functie de caracteristicile fiecarei persoane supuse unei astfel de adresari si de contextul concret in care s-a produs fapta ilicita. De asemenea, trebuie sa avem in vedere ca libertatea jurnalistica include si posibilitatea de a recurge la o doza de exagerare sau chiar de provocare, cu conditia insa ca limbajul folosit sa nu fie ofensator.

O persoana care este lezata prin exercitarea libertatii de exprimare poate obtine daune morale, acestea fiind acordate de catre instanta de judecata atunci cand se solicita repararea prejudiciului suferit prin informatiile publicate sau prin modul de prezentare al acestora. Aceste despagubiri sunt menite realmente sa-l penalizeze pe cel vinovat de atingeri grave aduse imaginii, iar cuantumul acestora se stabileste prin apreciere, in raport cu consecintele negative suferite de victima pe plan fizic si psihic, importanta valorilor lezate, masura in care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala.

Despagubirile solicitate de persoana prejudiciata prin exercitarea dreptului la exprimare trebuie sa fie rezonabile si proportionale cu atingerea adusa reputatiei, avand in vedere, totodata, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea si gravitatea atingerii adusa acestora. Fiecare are despre sine un anumit sistem de autoapreciere, iar pentru a putea fi cuantificat prejudiciul moral suferit este necesar sa existe un reper fata de care judecatorul sa poata aprecia marimea daunelor morale.

Atunci cand se urmareste stabilirea cuantumului despagubirilor, printre altele, trebuie avute in vedere urmatoarele: daca exercitarea libertatii de exprimare a fost realizata cu rea-credinta, unde au fost publicate informatiile, daca a fost folosit un ton malitios sau jignitor, daca afirmatiile sunt false sau nu, durerea si rusinea resimtita ca urmare a publicarii informatiilor, daca onoarea, demnitatea, viata privata si profesionala a fost stirbita, etc.

In situatia in care despre o persoana se raspandesc informatii false si denigratoare si i se cauzeaza prejudicii pe nedrept, iar instantele de judecata nu ar antrena raspunderea civila delictuala a celui responsabil, statul roman nu si-ar indeplini obligatia de a garanta dreptul la reputatie, demnitate si respectul vietii private.

Concluzionand, opinam ca presa joaca rolul indispensabil de caine de paza intr-o societate democratica, insa, totodata, nu trebuie sa depaseasca anumite limite care tin de protectia reputatiei si a drepturilor persoanelor vizate prin articolele publicate. O persoana despre care au fost publicate informatii sau afirmatii in mass-media se poate adresa instantei de judecata, solicitand repararea prejudiciului creat, insa este necesar sa stim ca exercitarea cu buna-credinta a profesiei de jurnalist poate inlatura raspunderea, chiar daca a existat o atingere adusa drepturilor unei persoane, fiind mai importanta libertatea de exprimare.

• De ce a fost anulata amenda de 80.000 de euro primita de ING dupa dublarea platilor facute cu cardul
• Val de ironii la adresa senatoarei Sosoaca dupa ce a crezut ca Donald Trump ii regreta excluderea din AUR: "Thank you, Mr. President"
• Sporurile angajatilor din Metrorex: Toti salariatii iau "spor de tunel", chiar daca lucreaza in birou sau la suprafata
• Avocata lui Liviu Dragnea: "La mijlocul lunii mai ar avea dreptul sa ceara eliberarea conditionata"
• DOCUMENT CSM motiveaza in regim de urgenta avizul negativ pentru proiectul desfiintarii Sectiei Speciale. Cum s-au impartit taberele in Consiliu

Alexandra Luchin este avocat in cadrul Baroului Timis, fondator al cabinetului de avocat Luchin Alexandra - Cabinet de avocat din Timisoara, desfasurandu-si activitatea in domeniul dreptului civil, G.D.P.R.-ului, dreptului familiei si in dreptul penal, cu preponderenta in ceea ce priveste actiunea civila in procesul penal.

Este licentiata in drept la Universitatea de Vest, Facultatea de Drept din Timisoara, avand o activitate publicistica in ceea ce priveste domeniul daunelor morale, raspunderii civile delictuale, repararea prejudiciului moral si alte asemenea, fiind autor al unor articole publicate pe site-ul www.juridice.ro, dar si pe site-ul Cabinetului de avocat-Luchin Alexandra, www.avocatluchin.ro

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Tribunalul a decis. Eugen Tomac, președintele PMP: ”Spre disperarea celor care timp de doi ani au încercat să distrugă partidul”

Tribunalul Bucureşti a decis înscrierea lui Eugen Tomac în Registrul partidelor politice ca preşedinte al PMP. ”Spre disperarea celor care timp de doi ani au încercat să distrugă PMP,...

Două noi televiziuni au fost lansate azi în România. Campanie promoțională pentru abonați: ”E un moment uriaș”

Televiziunile SkyShowtime 1 şi SkyShowtime 2 au fost lansate oficial în România începând de astăzi, 25 aprilie. Cele două posturi se vor vedea în grila digitală a Digi. SkyShowtime 1 va...