Sinuciderea PNL. Marian Munteanu, intre Agamita si Vadim

Teoretic, candidatura lui Marian Munteanu la Primaria Capitalei putea fi o lovitura castigatoare pentru PNL.

Cu o conditie esentiala, aceea ca momentul '90 sa fi ramas doar legenda necesara pe care sa se ridice statura unei personalitati a anului 2016, cuplata total la realitatile anului 2016 ale Romaniei membra UE si NATO, cu un autentic proiect pentru Bucuresti.

Si i-am acordat dlui Munteanu ragazul sa demonstreze acest salt calitativ. Nu mi se pare ca a reusit. Dimpotriva.

Ceea ce ne ofera la fiecare aparitie publica, fie ea la TV, fie informala, este imaginea unui trecut anacronic, a unui nationalism desuet si a unui ortodoxism fundamentalist cu iz de Tanacu. Imaginea unui om atarnat intr-un moment al carui impact l-a luat prizonier. Cu alte cuvinte imaginea trista a INADECVARII.

Marian Munteanu pur si simplu nu vadeste nici cea mai mica legatura cu ceea ce ar trebui sa insemne un lider al anului 2016 in Romania europeana si o candidatura la Primaria Capitalei in 2016 pentru care nu am auzit nicio solutie, niciun element de constructie. Iar carisma si legenda nu sunt suficiente pentru a acoperi aceste vicii de fond ale candidaturii.

Ar fi avut sansa de a reprezenta o autentica resetare daca reusea sa ofere surpriza unei imagini proaspete pentru viitor, nu culoarul intunecos spre trecut. Sunt convinsa ca suspiciunile legate de parcursul pe alocuri cu iz sulfuros al domniei sale ar fi intrat pana la urma in planul al doilea daca ar fi fost acoperite de oferta solida a dlui Munteanu. Cat ea lipseste, suspiciunile raman in prim plan.

Chiar gestionarea trecutului este fundamental gresita. Dl Munteanu da raspunsuri nesigure, pare incurcat intre variante, poate intre minciuni, cand e intrebat cine si cand i-a propus sa candideze sau daca s-a vazut cu dl Magureanu in 2014, dupa cum pretinde dl Florin Ghiulbenghian. Intra in ecuatia negarilor privind antioccidentalismul si antisemitismul propriilor lui declaratii, dar nu poate afirma clar, explicit, cine este, in ce crede si ce vrea sa ofere. Si din tot ce spune respira ortodoxismul - fundamentalist cu ecou de Tanacu.

In loc sa raspunda cuviincios temerilor, sa le calmeze rational si sa isi creeze un profil nou, dl Munteanu se ratoieste la ONG-uri, acuza contestatarii, se victimizeaza stangace si transpirat, se scufunda in trecut ca un inainte de vreme Agamita Dandanache al PNL.

Nici macar periculos cu adevarat nu mi se pare, ci jalnic.

Daca aceasta candidatura a dlui Munteanu ar fi fost atent pregatita in mai stiu eu ce laboratoare secrete, este de presupus ca ar fi aratat mai bine.

Deci inasasi prestatia trista a dlui Munteanu imi confirma ceea ce stiam din diverse surse. Si anume ca unde noi cautam marete conspiratii servite in plicuri, nu e decat efectul unei imense degringolade a unui partid care nu mai are solutii, nu mai are suflu si intra pe calea unei sinucideri rapide pentru ca nu mai are lidership.

Si dna Gorghiu si dl Blaga mi se par lideri de mica anvergura a caror singura grija pe lume este ca nu cumva sa permita cresterea unei alte personalitati amenintatoare pentru functiile lor.

De aceea orice potentiala candidatura din partid ar fi avut soarta pe care au avut-o si dl Busoi (nu ca domnia sa ar fi fost o solutie glorioasa) sau dl Orban, adica sa fie sapat de la varful PNL pana cand i se lua si putinul oxigen electoral pe care-l avea pentru ca nu cumva mai apoi sa revendice sefia partidului. Asta i se va intampla probabil si dlui Munteanu daca s-ar pune in mod serios problema sa castige, nu am nicio indoiala. Si cand joci pe mize atat de mici, nu ai cum sa fii in jocul politic mare.

Fata in fata cu valul de critici, dna Gorghiu se ia la harta cu societatea civila si vede in ele argumentul decisiv al alegerii solutiei perfecte. Perfecta pentru ce?

Da, este posibil ca Marian Munteanu sa invinga, mai ales daca Liviu Dragnea va intra in puscarie si in PSD se va declansa lupta salbatica pentru putere. Dar o va face impotriva electoratului traditional al PNL, bazandu-se pe electoratul orfan vadimist, valorificand nu speranta pentru viitor, ci frica de trecut, de strainatate, pacatoasa victimizare mioritica si ura.

Pentru ca nu s-a ridicat la inaltimea electoratului care vrea solutii, reforma si viziune, conducerea PNL vrea sa castige ridicand la urne zona intunecata. Cand nu ai capacitatea sa oferi substanta, te refugiezi in "perfectiunea" nationalismului, cand nu poti oferi viitor, activezi trecutul. Deja liberalii au primit felicitari pentru alegerea candidatului de la dna Le Pen, lidera extremismului francez, pupila lui Vladimir Putin.

Deci indiferent de rezultat, cu Marian Munteanu PNL se sinucide. Si teama de aceasta moarte incepe sa se propage in partid.

Am vorbit zielele acestea cu multi liberali. Oameni fara functii inalte initial entuziasti de solutia Marian Muntanu, terifiati dupa ce l-au auzit vorbind. Cu bunul simt care pare sa fi parasit autista conducere, unii liberali inteleg si pericolul, si consecintele.

Ramane de vazut daca in putinul timp ramas unda de soc va ajunge la sefia PNL si va determina o schimbare care sa scoata partidul de pe cursul vadimizarii.

Pentru ca riscul cel mare nu mi se pare acum ca PNL sa piarda primaria, ci sa derapeze in nationalism, sa devina partenerul extremistilor europeni finantati de Moscova. O asemenea victorie sinucigasa e mai rea decat o infrangere demna.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...