Cazul gazoductului Nord Stream: Cine și de ce a venit cu ideea că Ucraina este în spatele sabotajului

Este surprinzător că niciunul dintre cei care au arătat cu degetul spre Ucraina pentru exploziile care au deteriorat gazoductele „Nord Stream” pe 26 septembrie 2022 nu s-a gândit să analizeze aspectele tehnice. La urma urmei, lucrurile și capacitățile tehnice sunt cele care determină succesul sau eșecul în organizarea și implementarea unei operațiuni fără precedent, care nu are analogie în istoria sistemelor de conducte subacvatice.

Ce este o conductă de gaz, cum este așezată și de ce este necesar pentru a o distruge? Țeava este realizată din oțel special de înaltă rezistență, diametrul exterior este de 1220 mm, grosimea peretelui este de până la 41 mm. Țeava se betonează cu o „cămașă” din minereu de fier zdrobit și compactat amestecat cu ciment, de 110 mm grosime. Nu stă doar așa pe fundul mării. Pentru a o fixa permanent și a preveni plutirea conductei de gaz subacvatice, aceasta este acoperită cu un strat de pietre.

Prin urmare, nu există acces direct la conducta în sine și, ținând cont de faptul că „North Stream-1” este în funcțiune de mai bine de zece ani, aceasta înseamnă că curenții de fund au aplicat suplimentar nisip și nămol pe piatră, compactându-l. Acest lucru este important pentru a înțelege că câteva zeci de kilograme de explozibili, care (ipotetic) ar putea fi livrate de un grup de sabotori pe cont propriu, nu puteau arunca în aer conducta.

Greu de deteriorat

Amploarea deteriorării conductei după explozie poate fi imaginată din raportul oficial al companiei operator: „Lungimea tronsonului de conductă distrus în urma sabotajului este de aproximativ 250 de metri... cratere artificiale cu o adâncime de 3 până la 5 metri au fost descoperite pe fundul mării la o distanță de aproximativ 248 m unul de celălalt. Secțiunea conductei dintre cratere este complet distrusă, raza de împrăștiere a fragmentelor de conductă este de cel puțin 250 m.” Să ne imaginăm forța exploziei, când resturile zboară la 250 m sub apă, într-un mediu dens. Stațiile seismice din Danemarca și Suedia au înregistrat un cutremur de fund cu o magnitudine de 2,3 pe scara Richter. Există diferite estimări ale cantității de explozibili, dar cel puțin este de ordinul a câteva sute de kilograme per conductă, explică Mihailo Gonciar președinte al Centrului de Studii Globale „Strategia XXI”, pentru Zerkalo Nedeli.

Toate acestea înseamnă că o navă civilă, dar echipată corespunzător, cu o macara la bord pentru coborârea și ridicarea încărcăturii, cu un echipaj special instruit, echipat cu cel puțin un dispozitiv telecomandat cu un manipulator pentru efectuarea lucrărilor tehnice subacvatice, trebuia să se fi implicat în vederea efectuării lucrărilor pregătitoare relevante. Ceva din categoria navelor multifuncționale de urgență și salvare de același tip care au servit la construcția „Nord Stream-2” („Bahtemir”, „Spasatel Karev”) sau a unei nave de dimensiuni mari. Și este imposibil să efectuezi un complex de lucrări pregătitoare într-o singură coborâre la fund în doar o oră și chiar în trei locuri.

Deși Marea Baltică nu este Marea Neagră cu o adâncime de peste doi kilometri, nu este nici Marea Azov cu cei 14 metri ai săi. Adâncimea de 80-100 de metri a conductelor de gaz PP-1 și PP-2 înseamnă că nu era posibil să se lucreze cu echipamente ușoare de scufundare. În plus, temperatura apei în zona de jos este de aproximativ +5ºС. Mai mult, detonarea explozivilor la adâncime necesită un detonator special, astfel încât mecanismul său de detonare să poată fi configurat într-un mod adecvat, să reziste la presiunea inferioară pentru un anumit timp și să funcționeze corect atunci când este primit semnalul de detonare.

Specialiștii cu experiență în lucrări tehnice subacvatice speciale susțin că, cel mai probabil, în timpul lucrărilor pregătitoare a fost folosită fie o mini ambarcațiune subacvatică, fie cel puțin un vehicul subacvatic adecvat, controlat de la distanță. Toate aceste echipamente nu sunt produse în serie, sunt scumpe, nu se vând în supermarketuri, precum și explozibilii impermeabili și detonatoarele. Achiziționarea unui astfel de echipament sau închirierea acestuia de la cineva de către un „grup de entuziaști ai scufundărilor” nu ar fi trecut neobservată de numeroșii ochi și urechi ale serviciilor de informații și contrainformații occidentale și ruse.

Primele piste

Unii oficiali europeni au crezut inițial că atacul ar fi putut fi organizat de Rusia, care la acea vreme își intensifica războiul în Ucraina și lupta sa energetică cu Europa. Flota sa baltică, care ar putea desfășura scafandri sau mini-submarine, are sediul în Kaliningrad, la 300 km de ținte. Atacul a avut loc cu o zi înainte ca Polonia să finalizeze o nouă conductă pentru a importa gaz norvegian prin Danemarca, menită să-i reducă îndelungata dependență de Rusia. Pe 12 octombrie, la două săptămâni după atac, Putin a avertizat că infrastructura energetică a lumii este „în pericol”.

Rusia, între timp, a acuzat America. Președintele Joe Biden avertizase, în repetate rânduri, că o invazie rusă în Ucraina ar „pune capăt” Nord Stream 2, căruia America i s-a opus de mult timp. În februarie anul acesta, Seymour Hersh, un jurnalist de investigație american, a susținut, pe baza unei singure surse anonime, că scafandrii marinei americane au instalat explozibili pe conducte. Oficialii americani au negat afirmația. Iar povestea lui Hersh era, de fapt, plină de erori factuale și de logică.

Niciuna dintre țări nu pare să aibă un motiv clar pentru atacuri. Prin deteriorarea propriei infrastructuri, Rusia s-ar priva de influența viitoare asupra Europei, care e „înfometată” de energie. Un atac american ar risca să antagonizeze aliații europeni, în special Germania. Iar Biden a adoptat, în general, o abordare prudentă a conflictului.

Cele mai recente speculații se învârt în jurul implicării ucrainene, deși dovezile publicate până acum sunt slabe. Pe 7 martie, SWR și Die Zeit, entități de presă germane, au relatat că poliția germană a identificat un iaht despre care se credea că ar fi fost folosit pentru a transporta explozibili la fața locului. Barca a fost închiriată în Polonia de la o firmă deținută, se pare, de doi ucraineni. Potrivit rapoartelor, șase persoane au folosit pașapoarte falsificate pentru a naviga din Rostock, portul baltic al Germaniei, pe 6 septembrie, cu aproape trei săptămâni înainte de explozii.

Rapoartele germane au coincis cu dezvăluirile din New York Times potrivit cărora oficialii serviciilor de informații americane suspectează grupuri pro-ucrainene renegate că au comis atacul (americanii nu au acuzat de implicare guvernul președintelui Volodimir Zelenski, sau armata ucraineană). Un reportaj ulterior, din 8 martie, al ziarului britanic Times a sugerat că guvernele NATO au acoperit suspiciunile privind implicarea Ucrainei, pentru a preveni întoarcerea opiniei publice germane împotriva furnizării de ajutor militar Ucrainei.

Investigații în curs

Un motiv ucrainean este plauzibil, deși cu greu decisiv. Țara vedea de multă vreme conductele Nord Stream ca un risc de securitate națională care a sporit dependența Europei de Rusia și a privat Ucraina de taxele de tranzit pe care le putea percepe Gazprom pentru conductele terestre. Iar o creștere recentă a activităților de sabotaj legate de Ucraina, inclusiv atacuri asupra aerodromurilor din Rusia și Belarus, sugerează un accent pe războiul neconvențional. Într-adevăr, unii au speculat că americanii ar fi decis să-și publice informațiile culese, ca un avertisment pentru Ucraina să nu escaladeze conflictul în continuare.

Nu este clar dacă atacurile ar fi putut avea loc fără asistența statului. Dar ministrul Apărării din Ucraina, Oleksii Reznikov, a negat implicarea. „Ar fi un anumit compliment pentru forțele noastre speciale, dar acestea nu sunt acțiunile noastre”, a spus el, pe 8 martie. Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a avertizat împotriva concluziilor pripite, menționând posibilitatea unei operațiuni sub steag fals pentru a da vina pe grupurile ucrainene. Investigațiile autorităților daneze, germane și suedeze sunt toate în curs. Dar deocamdată priveliștea spre adâncurile Mării Baltice rămâne tulbure.

Fostul președinte al Rusiei, după ajutorul dat de SUA Ucrainei: ”Un vot al nenorociților veseli”

Cu o situație pe frontul contra invadatorilor ruși tot mai dificilă și mai vulnerabilă, Ucraina a primit sâmbătă seara, 20 aprilie, și o veste bună. Camera Reprezentanților din Congresul...

Accidente misterioase la uzinele de armament ale SUA și ale aliaților săi. Temeri de sabotaj din partea Rusiei

Un șir recent de accidente misterioase la fabricile de armament din SUA și Marea Britanie care au produs arme și echipamente pentru forțele ucrainene ce se apără în fața armatei lui Putin a...