Ziare.com
Actual Politic Business Sport Life 
Marcel Ciolacu > presedinte PSD
A   A   A

Marcel Ciolacu si teoria prostiei

Marcel Ciolacu si teoria prostiei
Niciodata n-am simtit in vorbele domnului Ciolacu macar un strop de intelepciune, dar observ un potop de marginire cand ma gandesc la cuvintele pe care i le-a putut adresa premierului Orban, luni, chiar in salile Parlamentului:

"Cele trei zile ale prostiei vor marca pentru totdeauna Guvernul pe care-l conduceti".

Fara indoiala, cele trei zile scurse dintre starea de urgenta si cea de alerta sunt departe de a fi o reusita a Guvernului. Dar tot atat de adevarat este ca evolutia imprevizibila a pandemiei impune prudenta si nu are cum sa ofere solutii cu precizie matematica.

Poate aceasta constatare nu este o scuza perfecta, dar cu siguranta este o explicatie pentru faptul ca hotararea de guvern a aparut mai tarziu decat ar fi fost ideal, iar cauza nu este nici neglijenta, nici neprofesionismul.
Pur si simplu, o asemenea hotarare n-o adopti fara sa analizezi opiniile tuturor specialistilor, experienta altor state si, mai ales, cresterea sau descresterea numarului zilnic al imbolnavirilor. Guvernul nu face decat sa traga o concluzie, dupa cantarirea tuturor acestor factori.

Ar fi iresponsabil sa decizi rapid, fara alta grija decat aceea de incadrare in termen

Este foarte usor sa stai pe tusa si sa strigi "huooo!" la jucatori, dar sa ma tai si nu-mi pot imagina ca un eventual guvern Ciolacu sau unul Dancila ar fi avut in manseta solutii mai bune.

Practica PSD de a-i stropi pe altii cu noroi nu este o noutate pentru mine, dar felul peiorativ cum intelege liderul partidului sa vorbeasca despre Guvern, atunci cand il gratuleaza cu epitetul "prostie", mi se pare inadmisibil pentru un demnitar.
Injuriile sunt uzuale in lumea birjarilor, in limbajul necioplitilor intelectual, al mitocanilor si badaranilor. Imi vine greu sa categorisesc un deputat de frunte intr-o asemenea lume.

Presedintele Camerei putea sa spuna ca Guvernul a neglijat emiterea mai devreme a respectivului act normativ, ca n-a actionat destul de prompt, ca orice intarziere inseamna pierderi, ca a procedat impardonabil si ca trebuia sa fi procedat altfel. Orice putea rosti, dar o insulta nu.

De altfel, asemenea acuze ar fi fost foarte discutabile si sunt convins ca domnului Orban putea sa le contracareze cu argumente. Insusi Marcel Ciolacu iesea mai avantajat politic daca declansa o dezbatere pe marginea ideilor sale decat perorand insulte.
Simpla injurie, spusa cu naduf, demonstreaza una din doua: ori domnului Ciolacu ii lipsesc niste ani din primii sapte petrecuti acasa, ori a folosit un cuvant asupra caruia nu este destul de scolit, ca sa-l inteleaga.

Pentru aceasta din urma alternativa, imi permit sa-i vin in ajutor cu expresii aproape sinonime, poate mai pe inteles pentru dansul. DEX expliciteaza termenul "prostie", cam in felul urmator: cretinism, idiotenie, imbecilitate, tampenie, nerozie. Niciunul nu este lipsit de tenta peiorativa.

Ma intreb: asta a urmarit domnul Ciolacu? Sa-si insulte adversarul, sa-l jigneasca sau a avut in minte altceva, n-a gasit cuvantul, n-a nimerit formula si a trantit o injurie ordinara, crezand ca aceasta ascunde o sublima metafora?
Jocul mi se pare periculos pentru cine l-a declansat, daca tinem seama de intelepciunea simpla cuprinsa in cuvintele unui personaj al lui Moliere, despre care nu stiu daca a auzit domnul Ciolacu, dar mai curand cred ca nu: "placerea suprema a prostului este sa vorbeasca despre prostia altuia".

Pentru ca tot am ajuns la clasici, parca imi vine sa-i amintesc liderului deputat si aforismul dramaturgului Tudor Musatescu, parca anume croit pentru politrucii zilelor noastre: "prostul face tot ce poate, ca sa nu treaca neobservat".

Ei da, nimic altceva decat intentia de a fi observati nu explica recentele motiuni simple cu care parlamentarii sustrag ministrii de la treaba lor, in plina pandemie, ca sa-i supuna unui tir de insulte, din care cea a lui Ciolacu nu este decat una.
Liderul PSD nu intelege rolul Opozitiei

Nici liderul PSD nu pare sa faca altceva decat un joc de glezne, cu care spera sa se faca remarcat in momentul frustrant cand altora nu le spune nimic prezenta lui.

Iar cea mai buna dovada este modul cum a dat de inteles ca abia asteapta incheierea crizei coronavirusului, ca sa depuna in Parlament o motiune de cenzura, intrucat "acesta este rolul Opozitiei".

Sa fie oare rolul Opozitiei acela de a sicana non-stop Guvernul cu motiuni simple sau de cenzura? Principiile social-democratiei, o doctrina pentru care eu am tot respectul, sunt altele. Principala ei arma de lupta nu este nici insulta, nici motiunea de cenzura sau de ne-cenzura.

Doctrinarii lupta cu ajutorul programelor si al platformelor, prin sustinerea ideilor, prin explicarea lor in asa fel incat cetateanul sa fie convins ca sunt viabile, sa le considere corecte, sa fie atras de ele, nu de impactul grosolaniilor si al insultelor.
Liderii PSD de astazi sunt departe de a lupta cu asa ceva. In orice caz, in aproape un an de cand se evidentiaza domnul Ciolacu la varful politicii, nu l-am auzit niciodata explicitandu-si un program, desfasurand o idee, demonstrand un principiu pentru a-i surmonta pe adversari, cu partidele lor.

Nu l-am auzit si nici n-am sa-l aud vreodata, in conditiile cand la varful partidului se invartesc doar personaje de acelasi calibru, care asteapta sa reapara tot ei pe listele partidului la viitorul scrutin, pentru ca nu cumva, venind altii, sa schimbe ceva.

Ma uit la mediocritatile care abunda azi la varful PSD, alaturi de liderul lor interimar, iar cand ma gandesc la felul cum se pregateste fiecare sa fie din nou pe lista partidului fara sa fi dovedit pana acuma ca ar fi ceva de capul lor, imi vine in minte geniala constatare a povestitorului Ion Creanga, parca anume gandita pentru acesti politruci de profesie: "simt ca sunt prost, dar cand privesc in jur, prind curaj".
Facebook ShareTweet
 Miercuri, 20 Mai 2020, ora 14:21
 Colaborator:Victor Pitigoi

 Articol citit de 6264 ori

Citeste si: