Paleogenetica poate face armistițiu între latiniști și dacopați?

Luni, 27 Septembrie 2021, ora 11:314815 citiri
Paleogenetica poate face armistițiu între latiniști și dacopați?

De mic copil am fost nelămurit referitor la originea și formarea poporului român: am rămas cu strania frustrare din clasa a IV-a când în manualul de istorie acest subiect, care are o întindere de aproape 1000 de ani, era comasat în... doar 1 (o) pagină, la gimnaziu s-a extins la 2 (două) pagini iar la liceu... cam tot atât.

Citeste toate textele scrise de Dan Ioan Popp pentru Ziare.com

Ca o consecință, mereu am fost sensibil la opinii, articole, studii, cărți sau filme care abordau subiectul direct sau colateral: românii ca rezultat al unui amestec principal dintre daci și romani...

Mereu am avut senzația că diversele teorii, modele, abordări erau mai degrabă... scenarii si ficțiuni care înlocuiau dovezile materiale și înscrisurile arheologice și istorice cu ipoteze și speculații părtinitoare în favoarea unor părți***: latiniști ardeleni, patrioți unguri, valahi moderați, moldoveni pravoslavnici, ruși imperiali, bulgari revendicativi, protocroniști visatori, legionari exaltati, staliniști slaviști, comuniști ceaușiști sau... dacopați recenți.

Mulți dintre noi au sesizat agresivitatea lui Napoleon Săvescu* chiar înainte de anii 2000 și după 2010 bombardamentul mediatic al lui Daniel Roxin** ca exponenții cei mai cunoscuți ai dacopatiei.

Realitatea este că progrese mari in clarificarea fundamentată a genezei poporului român nu s-au făcut în ultimii 30 de ani, iar câștigarea dreptului la libertatea de exprimare a dat ghes amatorilor și căutătorilor de succes facil să umple golul de surse profesioniste cu afirmații speculative, fără temei științific.

Progresul rapid al geneticii și scăderea costurilor de cercetare a ADN-ului uman a făcut posibilă pe scara largă efectuarea de studii de paleo-genetică pe tot globul, definirea unor metode și modele de prelevare, analiză și sistematizare a ramurii paleogeneticii, ultimii 15 ani abundând de date, atlase și interpretări aferente diverselor populații și perioade istorice de timp.

Astfel, istoria și arheologia au intrat într-o etapă nouă de dezvoltare, paleogenetica oferind posibilitatea confirmării/verificării științifice a unor afirmații/ipoteze istorice.

Apariția în 2004 a studiului ¹ echipei conduse de Georgeta Cordoș "Paleo-mtDNA analysis of old Thracian populations from S-E Romania" a făcut rumoare printre istorici și geneticieni datorită interpretărilor făcute de ... dacopați care în concluzii consideră că, genetic, suntem daci, iar teoria latinizării ca urmare a ocupației făcută de Imperiul Roman este falsă.

Argumentele *contra sunt că studiul s-a realizat pornind de la doar 47 de probe osoase din zona Dobrogei datate între secolele 10 -7 i.Hr., în final s-au obținut doar 13 amplificări ADN ceea ce este insuficient pentru a avea valoare statistică populațională deoarece compararea de loturi atât de mici, dă rezultate contradictorii dacă analiza ar fi repetată, folosind același număr de probe, dar provenite de la alte persoane/rămășite umane.

Chiar autorii atenționează precaut in acest sens: ."..credem că rezultatele noastre reflectă o asemănare genetică evidentă între indivizii traci vechi analizați până acum în studiul nostru și populațiile contemporane din sudul Europei. Până acum putem presupune că vechile populații tracice ar fi putut contribui la fundamentul bazinului genetic modern românesc. Mai multe secvențe de ADNmt de la indivizi traci sunt necesare pentru a efectua o analiză statistică obiectivă complexă."

Mai mult, nu se poate trece cu vederea faptul că se compară probe de la doar 13 traci cu indivizi moderni, puțini la număr (mai puțini de 10 per lot), deci, nu putem vorbi de fapt de comparații de populații.

Chiar așa, comparând populația europeană contemporană cu populația tracică, a condus la faptul că italienii (7,9%), albanezii (6,3%) și grecii (5,8%) au prezentat o tendință de rudenie genetică mai strânsă cu indivizii traci decât indivizii români și bulgari (doar 4,2 %) . Dr. Florin Stanciu interpretează* datele de mai sus astfel: "românii (și bulgarii) de azi sunt diferiți de traci, întrucât populația locală a fost puternic influențată de migrația popoarelor slave de la N la S, fapt demonstrat prin studiul populațional realizat in 2010 folosind analiza cromozomului Y pe aceeași regiune geografică și pe un lot populațional de 122 de persoane . Pe teritoriul Italiei influența slavilor a fost minimă sau absentă, fapt care explică de ce populația tracică poate fi asemănătoare cu cea a populației italiene de azi. Dacă te uiți pe harta popoarelor slave e de la sine înțeles (fără a face studii genetice) cam pe unde au luat-o slavii pentru a ajunge în sud (Bulgaria, Serbia, Croația, etc.) ."

Realitatea este că disputa originii latiniste cu cea dacopată are o istorie lungă**:

•Nu există un consens cu privire la dacă și cum au supraviețuit vestigiile culturii latine în secolele de migrație și mișcare care au avut loc în timpul antichitatii târzii și perioada medievală timpurie. Această cultură latină provine dintr-o perioadă relativ scurtă de timp din istoria acestei regiuni, o perioadă de mai puțin de 200 de ani în secolele 2 și 3 d.Hr., când romanii au colonizat centrul dacic din Transilvania.

  • În ciuda faptului că prezența romană, apoi bizantină, a continuat secole la sud de Dunăre în provinciile Moesia și Scythia Minor (Dobrogea modernă), narațiunea națională românească se concentrează în primul rând pe Dacia romană ca sursă a culturii latine „românești”.
  • Perioada Iluminismului marchează primele pretenții la o moștenire romană lăsate în regiunile Țării Românești, Moldovei și Transilvaniei, regiuni care au fost prinse între otomani și habsburgici, maghiari și ruși și, în linii mari, Vest și Est . Această instabilitate teritorială acută a făcut mitul originii romane atât de valoros - pretinzând o legătură cu strămoșii comuni din Occident; în această regiune de la granițele Europei latinitatea ar putea susține un argument puternic pentru apartenența la Occident.
  • Revendicarea inițială a unui patrimoniu roman unic a început în principatul Moldovei la începutul secolului 17. când, la fel ca Transilvania și Țara Românească, era un vasal al Imperiului Otoman. Grigore Ureche și Miron Costin, doi cronicari moldoveni, au susținut că polonezii ar trebui să se alieze cu moldovenii, deoarece „ca ultimul bastion al apărării pentru creștinătatea romană”, ar putea fi de așteptat să simpatizeze cu fiii Romei .
  • Dimitrie Cantemir a susținut o descendență romană din Enea .
  • Inocentiu Micu-Klein, episcop al Bisericii Greco-Catolice Române din perioada 1729-1751, a folosit ideea „latinismului” pentru a pretinde că românii sunt descendenții direcți ai coloniștilor trimiși de Traian în Dacia .
  • Cele mai puternice voci pentru moștenirea latină românească au venit de la Școala transilvăneană, formată de un grup de intelectuali greco-catolici; la începutul secolului 19. Samuil Micu-Klein, Gheorghe Șincai și Petru Maior au folosit conceptul de origini romane, bazându-se pe dovezi precum Coloana lui Traian din Roma, pentru a argumenta autonomia Transilvaniei față de Ungaria pe baza faptului că românii au format o comunitate etnică unică ca moștenitori ai Imperiul Roman.
  • În anii 1830 și 1840, teoria unei origini romane pentru români a fost universal acceptată de mediul academic.
  • Mitul originilor romane a atins apogeul în deceniile din jurul anului 1859, data unirii formale a Țării Românești și Moldovei în „Principatele Unite ale României”. Politicieni și intelectuali precum Mihail Kogalniceanu și Nicolae Bālcescu au folosit ideea originilor romane pentru a concentra atenția internațională asupra potențialului românilor, PENTRUf a putea sta pe picior de egalitate cu națiunile occidentale mai dezvoltate ca descendenți direcți ai Romei.
  • În 1853, August Treboniu Laurian și-a publicat Istoria românilor, care a început cu întemeierea Romei în 753 î.Hr. Această idee de echivalare a istoriei românești cu cea romană a crescut criticile, în special după ce Laurian a încercat să curățe limba română de toate elementele nelatine .
  • Romanii vor dispărea în fundal pentru naționalismul românesc, pe măsură ce dacii "au urcat" la sfârșitul secolelor 19 și 20, dar numele „România” a rămas un puternic memento al unei idei inspirate de Iluminism.
  • În cele din urmă, cele două aspirații s-au alăturat în mitul continuității daco-romane, care a permis atât romanilor cât și dacilor să contribuie la identitatea etnică românească, un mit care persistă și astăzi.
  • Se poate considera*** "că istoriografia românească a folosit, printre altele, arheologia pentru a contura o națiune ideală și un trecut ...imaginat . Această construcție a variat în funcție de vremuri și de puterile politice, dar aceeași istoriografie a avut întotdeauna o viziune teleologică (subordonată scopului) și mesianică asupra istoriei, punctul culminant al căruia este formarea unei entități stato-naționale unitare din toate punctele de vedere, în special etnice, lingvistice și geografice. În aceasta construcție, ceea ce se numește în mod obișnuit „Marea Unire din 1918” ar fi trebuit să însemne apogeul istoriei; de aceea „primul stat dac centralizat și independent” și „Uniunea din 1600”, precum și cele două personaje care le sunt atașate, și anume Burebista și respectiv Mihai Viteazul, sunt considerate de istoriografia naționalistă ca precursori ai României moderne. Conceptele de unitate, continuitate și primat au fost și rămân și astăzi în centrul unei mari părți a istoriografiei românești, chiar dacă trebuie să subliniem că aceste întrebări identitare nu sunt specifice României și că se găsesc și în restul zonei balcanice, precum și în Europa Centrală."

    Probabil doar viitoare studii (paleo) genetice ample și noi izvoare arheologice certe ar putea face mai clară contribuția romanilor, dacilor și slavilor care au sălășluit în arealul carpato-danubiano-pontic și au contribuit la formarea poporului român, astfel încât manualele de istorie să conțină cel puțin un capitol consistent și edificator asupra unei chestiuni de căpătâi pentru orice român: de unde și din cine se trage?


    ¹ Georgeta Cordoș al, 2004. "Paleo-mtDNA analysis of old Thracian populations from S-E Romania"
    *Săvescu, Napoleon, 2002. Noi nu suntem urmașii Romei
    **Daniel Roxin, 2013 . Paleogenetica bulversează România
    * Florin Stanciu. 2014 .ADN-ul tracilor, latinii care se trag din daci și alte povești de adormit copiii
    **Catalin N Popa, Emily Hanscam, 2019, Of Romans, Dacians and Romanians, ARCHAICA
    ***Mathieu MOKHTARI, 2019 . „Noi nu suntem urmașii Romei”. Les interférences identitaires dans l’espace roumain au prisme de l’histoire et de l’archéologie, du XIXe siècle à nos jours

    Dan Ioan Popp - antreprenor in serie, de profesie inginer automatist. A fost cofondator al BVB ca presedinte Broser SA, presedinte ARAI si al Uniunii Nationale a Agentilor Imobiliari, trainer IRECSON , profesor asociat ASE si a mai activat in domenii precum e-commerce (on-line shopping,on-line marketing, health life-style consultancy),real estate development (CEO-Impact S.A, selling manager, trainer si coacher).