Fascinatia bradului de Craciun: De unde a pornit cultul copacului vesnic

Vineri, 25 Decembrie 2015, ora 09:43 5382 citiri
Foto: pexels.com

Impodobirea bradului, un obicei strans legat de sarbatoarea Craciunului, isi are originile in Germania, la fel si simbolistica arborelui "cu cetina tot verde", arbore asociat din vremuri de demult cu viata, potrivit cartii "Traditii de Craciun" realizate de Centrul de Creatie, Arta si Traditie Bucuresti.

In Antichitate, iarna era asociata cu moartea plantelor si, implicit, a vietii. Pentru ca ramaneau mereu verzi, brazii si pinii erau considerati arbori sfinti.

Cultul copacului vesnic verde era frecvent intalnit si in randul europenilor pagani. Traditia de a decora casele si hambarele cu crengi de brad a fost integrata si dupa trecerea la crestinism, aceasta practicandu-se de Anul Nou pentru a speria diavolii si a-i tine departe de gospodarie.

Dovezi legate de decorarea brazilor au fost documentate in mai multe parti ale lumii. Cu toate ca este destul de clar ca pomul modern de Craciun isi are originile in perioada renascentista a Germaniei moderne, exista mai multe teorii si speculatii legate de provenienta acestui obicei. El este uneori asociat cu liderul protestant Martin Luther, despre care se spune ca ar fi fost atat de fascinat de felul in care se vedea lumina stelelor prin crengile brazilor de afara, incat a taiat unul, l-a asezat in casa si a pus lumanari in el. In Georgia, brazii de Craciun se numeau Chichilaki si erau facuti din crengi de nuci si ulmi, asezate sub forma unei piramide ce poate avea chiar si trei metri inaltime.

Stejarul lui Thor

In Polonia a existat un vechi obicei pagan pentru zeul tunetului, Thor. Stejarul lui Thor era un copac sacru pentru multe triburi din regiune, dupa crestinarea lor stejarul a fost inlocuit cu bradul sau pinul, ale caror forme triunghiulare amintesc de Sfanta Treime.

Primele indicii legate de decorarea unor brazi ar fi fost gasite in nordul Germaniei si pe teritoriul Lituaniei si Estoniei (Livoniei).

Brazii erau impodobiti cu fructe, dulciuri si ghirlande pentru ucenici si copii, acest lucru a fost documentat in jurul anului 1441. Dupa reforma protestanta, astfel de pomi puteau fi vazuti in casele familiilor din inalta societate.

O alta poveste despre Craciun, mai putin cunoscuta, spune ca, in secolul al VII-lea, calugarii foloseau forma triunghiulara a bradului pentru a descrie Sfanta Treime. In jurul anului 1500, oamenii au inceput sa vada in bradul de Craciun un simbol al copacului din Paradis si au atarnat in el mere rosii, simbol al pacatului originar. In secolul al XVI-lea, insa, familiile crestine au inceput sa decoreze brazii cu hartie colorata, fructe si dulciuri. Dar mai inainte, in secolul al XII-lea, oamenii obisnuiau sa atarne brazii de Craciun in tavan, cu varful in jos, ca simbol al crestinatatii.

Romanii au preluat de la romani obiceiul de a arde un butuc pe vatra in noaptea dinspre 24 spre 25. Acest lucru simboliza pe vremuri moartea si renasterea divinitatii, credinta similara cu cele de pe restul continentului european.

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News