Experimente psihologice celebre, insa deloc etice

Exista o serie de experimente psihologice fascinante din punct de vedere al derularii lor, rezultatele fiind cu adevarat surprinzatoare. Multe dintre acestea au fost insa facute fara sa se respecte un anumit cod etic. Desi descoperirile au fost notabile, aspectul ce se refera la etica este adus adesea in discutie.

Asociatia Americana de Psihologie are in prezent o serie de reguli de conduita, care tin de etica in ceea ce priveste experimentele din acest domeniu. Aceste reguli sau standarde nu au fost insa mereu atat de stricte, potrivit MentalFloss.

Experimentul Little Albert

In 1920, la Johns Hopkins University, John B. Watson a realizat un studiu privind conditionarea clasica, utilizandu-se perechi de cate doi stimuli conditionali si un stimul neconditional pana cand fiecare dinre acestia produce un rezultat similar.

Tipul de conditionare poate determina reactia unei persoane sau a unui animal la un obiect sau sunet care initial erau neutre.

Watson a testat conditionarea clasica pe un copil in varsta de noua luni. Copilul a inceput acest experiment iubind animalele, in mod special un hamster alb. Watson a inceput sa asocieze prezenta hamsterului cu sunetul puternic al unui ciocan care loveste metalul. Copilul a inceput sa dezvolte o frica fata de hamster, ca si fata de majoritatea animalelor cu blana.

Acest experiment este considerat lipsit de etica astazi, pentru ca fobia pe care Watson a inoculat-o in Albert nu a fost niciodata neutralizata. Copilul a murit la varsta de 6 ani, in urma unei boli care nu a avut nicio legatura cu experimentul, iar doctorii nu au putut sa stabileasca daca fobiile sale s-ar fi mentinut, daca acestea traia.

Experimentul Milgram

Psihologul Stanley Milgram a incercat sa inteleaga cum pot participa oamenii la o serie de fapte oribile, precum Holocaustul. A dedus ca oamenii sunt adesea inclinati sa se supuna unor personalitati autoritare.

Participantii aveau impresia ca luau parte la un studiu privind memoria. Fiecare proba era efectuata de doua persoane, un "profesor" si un "invatacel", insa intotdeauna una dintre persoane era actor. Rolurile au fost astfel distribuite incat participantilor reali li s-a atribuit numai rolul profesorilor.

Cei doi erau plasati in camere separate si "profesorului" i se spunea sa aplice socuri electrice de fiecare data cand primea un raspuns gresit. Socurile cresteau in intensitate. Actorii incepeau sa se planga, iar la un moment dat se auzeau chiar strigate disperate.

Milgram si-a dat seama ca majoritatea participantilor urmau ordinele de a continua sa livreze socuri electrice in ciuda disconfortului evident al "invataceilor". Daca socurile electrice erau reale, ceea ce nu a fost cazul nicio secunda, la tensiunea electrica respectiva, "ucenicii" ar fi fost ucisi.

Dupa ce li s-a spus participantilor despre ce era vorba de fapt, studiul nu a facut decat sa ii afecteze din punct de vedere psihologic.

Neputinta acceptata

Caracterul etic al experimentelor lui Martin Seligman pe tema neputintei acceptate ar fi pus astazi pus sub semnul intrebarii din cauza tratamentului dur aplicat animalelor. In 1965, Seligman si echipa sa au folosit cainii pe post de subiecti pentru a testa modul in care este perceput controlul.

Grupul a plasat un caine intr-o cutie care a fost apoi impartita in doua, printr-o bariera joasa. Apoi administrau animalului un soc electric, care putea fi evitat daca acesta sarea peste bariera in cealalta jumatate a cutiei. Cainii au invatat astfel cum sa evite socurile electrice.

Grupul lui Seligman a luat apoi niste caini pe care i-a legat si le-a administrat socuri electrice, care nu puteau fi evitate din cauza ca patrupedele erau imobilizate. A doua zi, aceiasi caini au fost pusi in cutia in care se afla bariera.

Desi noile circumstante le-ar fi permis sa scape de socurile dureroase, cainii nu au incercat nici macar sa sare peste bariera, doar au schelalait si au stat pe loc, demonstrand neputinta acceptata.

Copiii cu ochi albastri vs. copiii cu ochi caprui

Jane Elliott a initiat in 1968 un experiment controversat, formand doua grupuri de copii: grupul copiilor cu ochi albastri si grupul copiilor cu ochi caprui. Scopul experimentului era contactul direct cu experienta discriminarii, dupa uciderea lui Martin Luther King.

Elliott a decis ca unul dintre grupuri este superior celuilalt, fiind tratat ca atare. A fost nevoie numai de o zi pentru ca asa-numitul grup superior sa devina din ce in ce mai crud, iar grupul inferior sa devina din ce in ce mai nesigur. Cele doua grupuri au schimbat rolurile la un moment dat.

Unii dintre participantii la experiment recunosc ca acesta le-a schimbat viata.

Experimentul Stanford

In 1971, Philip Zimbardo de la Stanford University a realizat un experiment al carui scop era sa examineze comportamentul de grup si importanta rolurilor. Zimbardo si echipa sa au ales un numar de 24 de studenti de sex masculin, considerati sanatosi, atat din punct de vedere fizic, cat si psihologic.

Tinerilor li s-a spus ca vor participa la un studiu despre viata in inchisoare, urmand sa primeasca 15 dolari pentru fiecare zi. Jumatate dintre acestia au fost desemnati la intamplare sa joace rolul detinutilor, iar cealalta jumatate erau paznici.

A fost creata o inchisoare improvizata, iar detinutii au fost tratati de la inceput ca si cum ar fi intrat cu adevarat intr-o inchisoare. Paznicilor li s-au dat instructiuni vagi, spunandu-li-se ca nu trebuie sa fie violenti cu incarceratii, insa sa detina mereu controlul.

Prima zi s-a derulat fara vreun incident, insa in a doua detinutii s-au revoltat, baricandandu-se in celule. Acest comportament i-a socat pe paznici si a determinat abuzul psihologic care a urmat. Prizonierii au fost separati in "buni" si "rai", iar celor rebeli li s-au aplicat diverse pedepse, precum obligativitatea de a face flotari, detentia solitara sau umilirea publica.

In cateva zile, sadismul a inceput sa predomine in randul paznicilor, iar prizonierii au devenit depresivi, dand semne de stres puternic. Doi detinuti au renuntat la experiment, unul dintre acestia devenind psiholog si consultant in penitenciare.

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...

Ungaria dă asigurări că susține aderarea deplină a României la Schengen. Măsurile decise în urma vizitei lui Cătălin Predoiu la Budapesta VIDEO

Ungaria va continua să susţină accederea României în spaţiul Schengen cu frontierele terestre în acest an, a transmis ministrul Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, în urma unei...