Ce sunt emotiile si cum pot fi controlate

Ce sunt, de fapt, emotiile? Emotiile sunt niste presupuneri, spun specialistii, presupuneri pe care creierul nostru le construieste pe loc, atunci cand miliarde de neuroni lucreaza impreuna. Avem mai mult control asupra emotiilor, decat ne imaginam, pentru ca ele nu sunt niste costructii cu care ne nastem, gata cimentate, ci le realizam prin prisma experientelor de viata, educatiei, mediului in care traim, preconceptiilor sociale.

In acest sens, Scientia propune un exercitiu simplu.

Priviti imaginea de mai jos:

Nu intelegeti mare lucru, nu? Desi creierul nostru proceseaza petele de culoare si liniile din imagine, desi incearca sa identifice ceva in trecutul nostru, care sa dea sens amestecului de alb si negru de pe ecran, nu identifica nimic cu sens.

Acum, priviti imaginea originala, din care a fost creata cea prezentata initial.

Cand o sa reveniti la imaginea initiala, acum creierul va sti cum sa o descifreze.

Psihologul Lisa Feldman Barrett a prezentat intr-un discurs TEDx principalele sale idei privind modul in care omul isi construieste emotiile si cum pot fi ele controlate pentru a atinge diverse obiective personale.

Scientia a transcris pasajele cele mai interesante, din acest discurs:

"Mai multe bombe au explodat in timpul Maratonului din Boston in 2013. Atentatorul supravietuitor, Dzhokhar Tsarnaev din Cecenia, a fost judecat, condamnat si condamnat la moarte.

Cand un juriu trebuie sa decida intre inchisoare pe viata si pedeapsa cu moartea, se ia in calcul in general daca acuzatul are remuscari pentru actiunile sale.

Tsarnaev a rostit cuvinte de scuze, dar cand juratii i-au privit chipul, tot ce au vazut a fost o privire rece ca de piatra.

Ca om de stiinta, trebuie sa va spun ca juratii nu pot detecta remuscarile sau alte emotii la nimeni, niciodata. Nimeni nu poate, pentru ca emotiile nu sunt ceea ce credem noi. Ele nu sunt universal exprimate si recunoscute. Nu sunt niste reactii necontrolabile si automate ale creierului. Pentru foarte mult timp, am inteles gresit natura emotiilor, iar intelegerea acestora are consecinte importante pentru noi toti.

Studiez emotiile de 25 de ani, iar in laboratorul meu am analizat fetele umane, masurand semnalele electrice care fac muschii faciali sa se contracte, producand expresiile faciale. Am cercetat corpul omenesc prin prisma emotiilor. Am parcurs sute de studii de fiziologie, cu mii de subiecti. Am scanat sute de creiere si am examinat toate studiile cerebrale imagistice despre emotie, publicate in ultimii 20 de ani. Rezultatele tuturor acestor cercetari sunt compatibile.

Poate vi se pare ca emotiile voastre sunt programate, ca se declanseaza si "vi se intampla", dar nu e asa. Creierul nostru nu este programat cu circuite emotionale cu care ne nastem. De fapt, nimeni nu are circuite emotionale in creier. Mai mult, niciun creier de pe planeta nu contine circuite emotionale.

Dar ce sunt, de fapt, emotiile? Emotiile sunt niste presupuneri. Sunt presupuneri pe care creierul le construieste pe loc, atunci cand miliarde de neuroni lucreaza impreuna; aveti mai mult control asupra acestor presupuneri decat va imaginati.

Ideea e ca emotiile nu sunt construite in creierul vostru de la nastere. Sunt doar construite.

Ca sa intelegeti, priviti:

Chiar acum, creierul vostru lucreaza din greu. Neuronii se activeaza intr-una, incercand sa inteleaga aceasta imagine, astfel incat sa vedeti mai mult decat niste pete albe si negre. Creierul cerne o viata intreaga de experiente, facand mii de presupuneri in acelasi timp, cantarind probabilitatile si incercand sa raspunda la intrebarea: "Cu ce seamana mai mult acest lucru?" Nu: "Ce este aceasta?", ci "Cu ce seamana aceasta cel mai mult, din experienta mea anterioara?". Iar toate aceste lucruri se petrec intr-o clipa. Daca creierul vostru se chinuie sa gaseasca ceva potrivit, dar vedeti in continuare pete albe si negre, sunteti intr-o stare numita "orbire experientiala".

Dar cum ne putem "vindeca" de aceasta orbire?

Priviti imaginea originala:

Acum, daca priviti din nou imaginea initiala, veti vedea un sarpe.

Dar de ce se intampla asta? Deoarece, pe masura ce creierul vostru cerne experientele anterioare, acolo apar cunostinte noi, provenite din fotografie.

Partea cu adevarat interesanta e ca lucrurile pe care le-ati invatat cu cateva momente in urma schimba felul in care vedeti acum aceste pete. Asadar, creierul nostru construieste imaginea unui sarpe acolo unde el nu exista, iar acest tip de halucinatie este ceea ce specialistii in neurostiinte numesc predictie.

Practic, predictiile reprezinta modul in care functioneaza creierul. Predictiile stau la baza fiecarei experiente pe care o avem si a fiecarei actiuni pe care o efectuam.

Predictiile sunt fundamentale. Ele ne ajuta sa intelegem lumea intr-un mod rapid si eficient. Asadar, creierul nu reactioneaza la lumea inconjuratoare. Folosind experientele anterioare, creierul prezice si construieste experienta noastra.

De aceea ni se pare ca putem "citi" emotiile cuiva, din expresiile sale faciale, asa cum am citi cuvintele de pe o pagina. Insa, in realitate, creierul nostru realizeaza predictii - foloseste experientele anterioare pe baza unor situatii similare, pentru a incerca sa inteleaga.

Imaginati-va acum, ca nu analizati pete de culoare, ci intelegeti miscari faciale, precum incretirea buzelor sau ridicarea unei sprancene. Acea privire rece, ca de piatra? Ar putea fi a unui ucigas fara remuscari, da. Dar la fel de bine ar putea insemna si ca cineva isi accepta cu stoicism infrangerea, exact reactia prescrisa de cultura cecena, in situatia lui Dzhokhar Tsarnaev.

Lectia este ca emotiile pe care pare ca le detectam la alte persoane provin, de fapt, partial de la ce se intampla in capul nostru. Iar acest lucru e valabil in sala de judecata, in sala de clasa, in dormitor sau in sala de consiliu.

Iata insa motivul de ingrijorare: companii tehnologice ca Google ori Facebook cheltuiesc milioane de dolari pe cercetare, pentru a crea sisteme de detectare a emotiilor, dar ele pun intrebarea gresita, deoarece incearca sa detecteze emotiile dupa espresia faciala si corporala a oamenilor.

Dar emotiile nu se vad pe fata si pe corp. Miscarile fizice nu au nicio semnificatie emotionala intrinseca. Noi trebuie sa le dam o semnificatie. O persoana sau altcineva trebuie sa le conecteze cu contextul, iar acest lucru le face semnificative. De aceea stim ca un zambet poate fi si semn de tristete, ca plansul poate fi si de fericire, iar o fata stoica si imobila poate insemna planuirea furioasa a uciderii inamicului.

Modul in care experimentam propriile emotii implica exact acelasi proces. Practic, creierul face predictii, presupuneri pe care le construieste pe moment, in timp ce miliarde de neuroni lucreaza impreuna.

Creierul este programat sa creeze anumite sentimente, trairi simple, care vin din fiziologia corpului. Asadar, la nastere, simtim liniste sau agitatia, entuziasm, confort sau disconfort.

Insa aceste sentimente simple nu sunt emotii. Emotiile sunt construite mult mai complex.

Spre exemplu, daca ati intra intr-o brutarie, creierul ar putea prezice ca veti intalni aroma delicioasa a fursecurilor proaspete cu ciocolata. Creierele noastre ne pot face stomacurile sa bolboroseasca putin in pregatirea pentru acele bunatati. Daca avem dreptate, daca intr-adevar tocmai au iesit din cuptor niste fursecuri, creierele noastre vor fi creat foamea, iar noi vom fi pregatiti sa rontaim fursecurile cu pofta.

Dar daca acel stomac bolborosind, daca apare intr-o alta situatie, poate avea o cu totul alta insemnatate. Daca, de exemplu, creierul nostru ne-ar face stomacul sa bolboroseasca intr-un salon de spital, cand asteptam rezultatele la analize, asta insemna teama, ingrijorarea sau anxietatea si ne-ar putea face sa ne frangem mainile, sa oftam sau chiar sa plangem.

Iata, asadar, un stomac bolborosind, doua experiente diferite.

Lectia aici este ca emotiile care par "sa ni se intample" sunt, de fapt, create de noi.

Nu suntem la mila unor circuite emotionale mitice, ingropate adanc intr-o parte antica a creierului. Avem mai mult control asupra emotiilor decat credem. Asta nu inseamna ca putem pocni din degete si sa ne schimbati sentimentele asa cum ne-am schimba hainele, dar creierul nostru este programat astfel incat, daca schimbam ingredientele care creeaza emotiile, ne putem schimba intreaga viata emotionala.

Daca schimbam aceste ingrediente azi, practic, invatam creierul cum sa prezica altfel lucrurile, maine. Putem fi arhitectii propriilor experiente.

Iata alt exemplu. Cu totii am avut emotii inaintea unui test. Insa unii oameni sufera de o anxietate debilitanta, inaintea testelor. Sufera de anxietate de test.

Pe baza experientelor avute anterior cu testele, creierele lor prezic batai de inima puternice si palme transpirate, in asa masura incat ori obtin rezultate foarte slabe, ori pur si simplu nu sunt in stare sa dea testele. Dar bataile puternice ale inimii nu trebuie sa inseamne neaparat anxietate. Ele pot insemna ca organismul nostru se pregateste sa lupte sau sa ia un examen, sa tina un discurs in fata a sute de oameni, pe o scena.

Cercetarile arata ca, atunci cand studentii sunt invatati sa inlocuiasca anxietatea cu hotararea, obtin rezultate mai bune la teste. Aceasta hotarare le invata creierele sa prezica altfel in viitor, astfel incat sa-si poata organiza si controla emotiile. E ceea ce se numeste inteligenta emotionala in actiune.

Va puteti cultiva singuri aceasta inteligenta emotionala si o puteti utiliza in viata de zi cu zi. Imaginati-va, de pilda, ca va treziti dimineata si simtiti o groaza oribila sau o mare nefericire, legat de ziua care va asteapta, si imediat mintea v-o ia la goana. Incepeti sa ganditi la toata corvoada de facut la serviciu, ca aveti un munte de e-mailuri de care nu veti scapa niciodata, ca trebuie sa dati o multime de telefoane, ca aveti o sedinta la capatul orasului, ca va trebui sa va luptati cu traficul, ca veti intarzia sa luati copiii de la scoala, cainele e bolnav, trebuie sa pregatiti cina, doamne!, ce s-a intamplat cu viata voastra?

Aceste ganduri coplesitoare sunt predictiile. Creierul vostru cauta o explicatie pentru acele senzatii din corp pe care le resimtiti ca nefericire, la fel cum a facut cu imaginea plina de pete. Astfel, incearca sa explice ce a provocat acele senzatii, ca sa stie ce sa faca in privinta lor. Dar daca interpretati aceste senzatii in alta cheie? Poate sunteti obositi. Poate n-ati dormit destul. Poate sunteti deshidratati.

Data viitoare cand simtiti o suferinta intensa, intrebati-va: ar putea aceasta sa aiba o cauza pur fizica? E posibil oare sa transformati suferinta emotionala intr-un simplu disconfort fizic?

Bineinteles ca nu puteti face cateva trucuri mintale Jedi si gata cu depresia, anxietatea sau problemele cu adevarat grave din viata voastra. Insa, controlandu-va emotiile, aveti posibilitatea sa reduceti suferinta emotionala si consecintele sale asupra vietii voastre, invatand cum sa va construiti altfel experientele.

Cu totii putem face acest lucru, cu putin exercitiu. E precum condusul masinii. La inceput, necesita mai mult efort, dar in final devine aproape automatism.

Exista, insa, si o problema: mai mult control inseamna mai multa responsabilitate.

Daca nu sunteti la mila acelor circuite emotionale mitice, ingropate adanc undeva in creierul vostru si care se declanseaza automat, atunci cine e raspunzator?

Cine e raspunzator, cand va purtati urat? Exact, voi - Responsabilitatea pentru situatiile pe care va sta in putere sa le schimbati. Nu sunteti culpabili pentru emotiile voastre, ci pentru ca actiunile si experientele pe care le creati azi devin predictiile de maine ale creierului.

"Responsabilitate" e un cuvant important. Atat de important, incat oamenii simt uneori nevoia sa se opuna dovezilor stiintifice ca emotiile sunt construite.

Ideea ca suntem raspunzatori pentru propriile noastre emotii pare foarte greu de acceptat. Insa va sugerez sa nu o respingeti, ea este calea catre o sanatate mai buna, un sistem juridic mai corect si mai informat si o viata emotionala mai flexibila si mai puternica."

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...

Primar bătăuș, susținut în continuare de PNL după ce a fost filmat cum agresa un cetățean. ”A fost sub imperiul unei mari emoții” VIDEO

Cazul primarului din comuna Spermezeu, cercetat penal după ce a agresat fizic un cetăţean, în luna februarie, va fi discutat în forurile de conducere ale PNL Bistriţa-Năsăud, a declarat...