Actorul Marius Manole: Statul ne priveste ca pe niste viermi - Interviu

Duminica, 28 Iulie 2013, ora 13:05
15492 citiri
Actorul Marius Manole: Statul ne priveste ca pe niste viermi - Interviu
Foto: Anca Robu, pentru Ziare.com

A fi actor, ca de fapt multe alte meserii din Romania, este, contrar perceptiei generale, un lucru greu, solicitant, care necesita foarte multa putere de munca si care este neglijat in mod constant de guvernanti.

Despre aceste aspecte ale actoriei si despre pasiunea pentru teatru care l-a adus pe scena am vorbit cu actorul Marius Manole, unul dintre cei mai cunoscuti si de succes actori romani din tanara generatie.

Marius este indragostit de teatru, face asta din pasiune si spune ca a reusit mereu sa se descurce datorita puterii sale de munca. Totusi, recunoaste ca este revoltat, atat pentru el, cat si pentru intreaga breasla, fata de atitudinea lipsita de consideratie pe care statul, in general, o afiseaza in raport cu actorii.

Ce i-ai sfatui pe tinerii care au terminat acum liceul? Sa dea la teatru?

Daca sunt indragostiti, da. Daca esti indragostit de un lucru aproape ca nu ai incotro. Adica nu cred in chestia asta cu "vreau sa fac teatru, dar ma impiedica faptul ca se plateste prost". Inseamna ca nu iubesti teatrul.

Cum este viata unui actor?

Avem o viata foarte grea, pentru ca noi avem un sistem teatral foarte deficitar si foarte prost. Tinerii nu sunt incurajati. Noroc de spatiile astea care au aparut acum, cum e Godot Cafe sau Green Hours unde se mai joaca. S-au mai infiintat (in Bucuresti n. red.) cateva teatre: Teatrul de Arta, Teatrul Mignon sau Teatrul In Culise. Dar aici publicul are o mare hiba. Asta ii reprosez publicului din Bucuresti, foarte rar se duc la niste spectacole care nu au cap de afis. Publicul nu risca si atunci cand plateste 30 de lei pe un bilet vor sa aiba satisfactie sigura. Macar l-au vazut pe Mircea Albulescu in carne si oase. Sau pe maestrul Beligan sau pe doamna Rodica Mandache. Lor li se pare ca teatrul pe care il fac tinerii e prost. Nu, nu e prost. E un alt teatru decat sunteti obisnuiti, e teatrul vremurilor in care traim. Nu putem juca la fel ca in anii '70, nici macar piesele care se jucau atunci. Ori publicul cauta in continuare genul ala de spectacole.

Un student a absolvit facultatea de teatru. Acum ce face?

E foarte greu ca tanar actor. In meseria asta nu ai niciodata certitudinea ca esti prost. Nici ca esti destept. Teoretic, daca iesi din facultate, esti un actor valabil, dar asta nu e o garantie ca vei juca. Eu stiu sefi de promotie despre care se spunea ca sunt geniali si nu au facut meserie in viata lor. Si asta nu neaparat pentru ca arau actori prosti. Sunt unii oameni care rezista la tavaleala asta din teatru si sunt altii care nu rezista la zbaterea asta continua si, intr-un fel, inutila. Multi au crezut ca termina facultatea si ca se vor angaja intr-un teatru unde isi vor practica meseria. Dar acum trebuie fiecare sa isi caute bani de proiect, sa isi caute finantatori, sa isi caute costume, sa isi faca afise, sa imparta flyere si la final sa si joace.

Ce face statul pentru tinerii actori?

Eu cred ca statul nu stie ca noi existam. Cred ca statul isi imagineaza ca eu, spre exemplu, ma duc la teatru, ma hranesc cu aplauze, dupa aia ma aduc la banca si le spun "uite, stiti, eu aseara am jucat in spectacol, am avut mare succes". Dupa care isi imagineaza ca ma duc la piata si le zic "va spun si eu o poezie, dati-mi si mie un kilogram de rosii". Ei cred ca asa traim. Ei spun "lasa-i sa se descurce. Niste viermi". Pai ce, la viermi le dai de mancare? Viermele isi gaseste singur de mancare prin pamant. Aia e rama, n-o hraneste nimeni.

Vezi vreo evolutie in curand in acest sistem teatral deficitar?

Nu vad nicio evolutie in curand. E adevarat ca avem domenii mai importante decat teatrul care sunt la pamant. Avem sanatatea care e dezastru. Si intre sanatate si teatru, aleg sanatatea. Avem invatamantul, care, de asemenea, este praf. Intre invatamant si teatru, aleg invatamantul. Eu vreau sa am niste spectatori in sala care sa fi trecut printr-o scoala in care sa fi inteles ca ei au niste responsabilitati. Deci sanatatea si cu invatamantul mi se par prioritare.

Ce face Institutul Cultural Roman pentru voi?

ICR-ul nu mai exista, dupa parerea mea. Asta e subiectiva totusi. O sa isi dea seama singuri cat de bun e, peste vreo cinci ani. Dar cinci e mult, cred ca deja incep sa isi dea seama.

Apar din ce in ce mai multe teatre independente. Cel putin in Bucuresti. Sunt ele alternativa?

Teatrul independent este o alternativa, dar statul iti ia 80% din castiguri. Platesc impozite enorme. Se obtin greu spectacole. Nici nu se fac angajari in teatrul de stat. Sunt blocate posturile.

Cum a fost Marius Manole pana sa ajunga actor?

Stii genul ala de copil care exista intr-o clasa, la scoala, care orice tampenie face, buna sau rea, iese in evidenta si reuseste sa atraga atentia celorlalti? Asa eram eu. Genul de om care orice face reuseste sa atraga atentia. Faceam foarte multe prostii de fapt. Eram iertat, in schimb, foarte repede. Asta a fost o nevoie a mea dintotdeauna: sa atrag atentia. Orice tampenie as face.

Nu aveam simtul penibilului atunci. Mie nu imi era rusine sa fac nimic. Imi amintesc ca cerseam prin trenuri din amuzament. Ma duceam la oameni le cantam o colinda si ceream bani. Apoi ma intorceam si le dadeam banii inapoi. Eu am facut spectacol de cand nu eram inca in teatru.

Tot timpul am avut ceva impotriva sistemului. De exemplu, in clasa a patra, toti aveau parul scurt la mine in clasa, numai eu aveam parul lung. Atunci am jucat in primul meu film. Si ultimul. Le spuneam ca trebuie sa merg la filmari si ca asa trebuie acolo, sa am parul lung. Eu cred ca ei stiau ca nu am nicio filmare cu parul lung dar ma lasau. Cred ca si profesorii se regaseau cumva in micile revolte ale elevilor. Eu cred ca si ei ar fi vrut sa se revolte dar nu aveau curaj si atunci la un copil aveau scuza ca "e copil, nu ai ce sa-i faci".

La 9 ani am avut propria emisiune la Radio Romania Iasi. Era o emisiune de copii. Se chema "Planeta copiilor". Evolutia fireasca a fost teatrul, Academia de la Iasi.

Si apoi, din facultate, cum ai reusit sa ajungi pe marile scene din Bucuresti?

Asta e misterul la mine, cum ajungi sa fii ca un paduche in frunte fara sa ai calitatile necesare? Dar sunt tipul asta de oameni care se fofileaza asa prin viata, si care fac cariera dar daca stai sa ii iei la bani marunti nu au un fizic impresionant, nici calitati deosebite, nici o voce extraordinara nu au, nu au nimic special. Doamna Rodica Mandache imi mai spune uneori (in gluma n. red.) "Dar urat mai esti. Urat, mai. Asa de uratel esti ca nu inteleg cum faci cariera din asta".

Exista genul ala de oameni care cumva fac sa iasa in frunte, dar nu stiu cum fac. Eu nu stiu cum resusesc sa fac asta. Cred ca e vorba totusi despre energie. E vorba de energie si de o stea pe care o ai si cam asta e. Oricat te-ai zbate sa te faci actor, s-ar putea sa ai toate talentele din lume si sa nu ajungi, oricat te-ai zbate, pentru ca nu ai steaua aia. Si munca. In afara de stea, e nevoie de multa multa munca. Eu nu am incredere in ceea ce fac. Am incredere in Dumnezeu. Adica asta te ajuta dar nu iti baga in traista. Niciun actor nu poate sa spuna ca are incredere in el suta la suta pentru ca atunci n-ar mai fi artist. Si daca nu ai indoieli nu ai unde sa mai evoluezi.

Cum a fost la admitere?

Am dat la teatru si am intrat ultimul. Erau noua locuri si doua sute de candidati. Am crezut ca mor de emotii la examen. Tin minte ca imi tremura un picior si nu intelegeam ce se aude ca auzeam asa un bocanit si nu pricepeam cine bocane. Cand colo era piciorul meu care facea asa pe podea. Si acum mai am emotii la spectacole. Acum nu mai e chiar asa. Ti-a iesit prost, zice lumea ca esti actor prost, dar nu iti ia nimeni capul. Eu sunt un actor care crede ca teatrul se face cu bucurie, nu cu incrancenare.

Ai avut la inceput un mentor sau vreo persoana care sa te recomande pe la regizori?

Nu am avut niciodata un mentor si nici un om care sa ma recomande. M-am ferit toata viata de oameni care sa ma recomande. In firea omului sta, oricat de bun ar fi, dupa ce te recomanda, sa-ti spuna ca "eu te-am recomandat, eu te-am facut actor". Singurul meu atu mare, mare de tot a fost puterea de munca. Eu am avut o putere de munca extraordinara. Adica puteam sa muncesc 12 ore si nu aveam vreo problema. N-am avut mentori, am avut oameni pe care ii admiram foarte tare. Domnul Rebengiuc, doamna Mariana Mihut, doamna Irina Petrescu, doamna Maia Morgenstern, doamna Rodica Mandache, doamna Rodica Negrea, doamna Oana Pellea. La ei ma raportam atunci.

Cum ai ajuns de la Iasi la Bucuresti?

Mai intai am jucat la Focsani si la Braila. Am facut multi ani naveta prin tara. Nici prin cap nu imi trecea ca sa o ajung la Bucuresti. Prima mea intalnire cu un regizor important si cunoscut din Bucuresti a fost cu Radu Apostol. Apoi m-am intalnit cu Radu Afrim. Marea mea mirare a fost ca am putut functiona la mai multi regizori si nu ramaneam tributar niciunuia. Nu am fost tributar niciunui gen de teatru. Joc orice si oricand.

Cum sunt oamenii in aceasta bransa a teatrului?

Ma intalnesc cu foarte putini oameni din bransa. Ma vad cu cei cu care lucrez. Sunt foarte multi oameni buni si sunt si oameni care uita de unde au plecat. Mai sunt altii care au renuntat, care si-au dorit pentru copiii lor un viitor mai bun. Sunt si altii care se cred geniali, dar nu prea sunt. Sunt unii cu care nu poti vorbi normal pentru ca ei joaca un rol si in viata de zi cu zi.

Actorii sunt mai dificili pentru ca au personalitati puternice si pentru ca meseria este asa de expusa incat in permanenta ai senzatia ca umbla dupa tine o camera. Incerc sa fiu sincer cu mine in fiecare zi. Incerc sa imi dau seama ca sunt un om normal, ca nu am mai multe calitati si mai multe drepturi decat oricare alt om de pe lumea asta. Incerc sa nu devin inchipuit. Dar e adevarat ca in genul nostru de meserie e foarte greu sa te pastrezi in limite.

Cum ai reusit sa te intretii cu putinii bani castigati din teatru?

Eram la nivelul ala la care iti ajunge doar dragostea pentru teatru si dragostea de a fi pe scena. Niciodata n-am intrebat inainte de un proiect cati bani o sa iau. Eu personal nu am avut niciodata probleme mari cu banii, adica am avut ce sa mananc, insa ma revolta mereu faptul, si nu numai pentru mine, ci pentru intreaga breasla, ca un actor care munceste cate 12 ore pe zi nu are ce face cu salariul primit. Adica, platesti chiria si cam atat. Dar uite ca actorii sunt un fel de copii prosti care iarta. Actorul iarta, uita repede.

Marius Manole poate fi vazut saptamana viitoare, la Godot Cafe-teatru, luni, 29 iulie, de la ora 20.00, in piesa "O Piesa Desantata" de Lia Bugnar, in regia Dorinei Chiriac. Vineri, 2 august, in acelasi loc, de la ora 19.00, Marius Manole va juca in "Marea Iubire a lui Sebastian", alaturi de Rodica Mandache. Pe 8 august, de la ora 20.00, la Godot Cafe-teatru, se va juca piesa "Fa-mi loc", de Anthony Michineau, in regia lui Radu Beligan.

ANRE demontează declarațiile ministrului Burduja privind energia alternativă: "Să se liciteze pentru aceste capacități"
ANRE demontează declarațiile ministrului Burduja privind energia alternativă: "Să se liciteze pentru aceste capacități"
Declarațiile ministrului Energiei, Sebastian Burduja, referitoare la ritmul extraordinar de instalare a fotovoltaicelor și eolienelor, au fost contrazise de președintele ANRE (Autoritatea...
Viitorul sumbru descris de Dan Barna (USR): "În 2025 vor fi din nou măriri de taxe pentru că nu mai au bani"
Viitorul sumbru descris de Dan Barna (USR): "În 2025 vor fi din nou măriri de taxe pentru că nu mai au bani"
Dan Barna lansează un atac la actuala guvernare care protejează în opinia sa "sinecurile şi pensiile speciale" pe care PSD şi PNL le plătesc în continuare. Aceste cheltuieli vor duce la...
#interviu Marius Manole actor tanar teatru, #Marius Manole, #Marius Manole viziunea statului actori viermi , #stiri magazin