Dupa caderea comunismului, cei mai multi romani si-au pus sperantele in democratie si in liderii politici ce aveau sa vina. Poate ca nu credeau ca vietile li se vor schimba peste noapte, insa in sufletele lor a aparut o licarire, izvorata din crezul ce i-a facut sa puna in miscare Revolutia de la '89. Dar valvataia lor a fost mult prea repede stinsa.
Invatand din aceasta lectie, acum, mai mult ca niciodata, trebuie sa ne intoarcem in trecut pentru a putea privi catre viitor.
La inceputul anilor '90, multi romani au fost profund dezamagiti de primele roade ale democratiei, asa ca si-au luat inima in dinti si au plecat in strainatate. Cu toate ca nu stiau neaparat foarte bine limba nativa a statelor in care isi gaseau un nou loc pe care sa il numeasca "acasa" si preferau sa duca dorul familiei, au ales slujbe mai bine platite in tari mult mai avansate decat a noastra.
"Pe atunci, fiind inca tanar, dupa 5 ani de asteptare, am decis ca impreuna cu sotia sa plecam pentru a-i oferi alt viitor fiicei noastre; timp de 5 ani am asteptat ca societatea romaneasca sa porneasca pe drumul idealurilor din decembrie '89, in zadar insa. Asteptam ca cineva sa plateasca pentru tot raul produs tarii mele, in acel moment - si nici acum nu pot spune ca am uitat - eram foarte revoltat pe acel regim ce abia se nascuse.
Crimele infaptuite la Revolutie si cele intamplate la Mineriade m-au afectat, mai ales ca in toate aceste evenimente am fost implicat in mod direct", rememoreaza Dragos Adrian Sterpu, intr-un interviu acordat de curand Ziare.com.
Iar dupa aceasta generatie de imigranti, au urmat tot mai multi romani care au plecat. Mai rar gasesti acum pe cineva care sa nu aiba o ruda in strainatate.
In ultimii ani a fost evidentiat un fenomen numit "exodul creierelor": strainii ii vor pe conationalii muncitori si dotati intelectuali, iar multi se duc acolo unde exista cea mai buna oferta.
Sa nu pierdem (inca) o generatie
Dar ce model le dam tinerilor din ziua de azi? Multi au parintii plecati in strainatate, iar unii dintre juni au inceput deja sa studieze in afara sau sa faca stagii de practica peste hotare. Ii vom pierde si pe ei? Cati au in cap sa se intoarca in Romania si sa puna bazele unei afaceri, sa zicem? Prea putini, dupa parerea mea.
La fel ca parintii lor, care erau dezamagiti de sistemul de la debutul anilor '90, noua generatie nu se mai regaseste in societatea romaneasca si considera ca aceasta, in ansamblu, este mult prea bolnava pentru ca schimbarea sa se produca intr-un viitor tangibil.
Poate ca nu toti, dar indraznesc sa spun ca e vorba de o majoritate. Sau cel putin asa mi-au lasat impresia studentii pe care i-am intalnit, deloc putini la numar.
Care ar putea fi schimbarea
In spatiul public se vorbeste prea putin de faptul ca populatia Romaniei imbatraneste, iar somajul in randul tinerilor a crescut. Nu vreau sa ma axez asupra cauzelor care au condus la aceasta situatie, ci asupra solutiilor.
Iar o idee este cuprinsa in raportul "It's Our Job - Reformarea pietei muncii din Europa", lansat, marti, la Bruxelles, de eurodeputatul PMP Siegfried Muresan si Eoin Drea, senior research la Martens Centre.
Documentul analizeaza in profunzime situatia joburilor din sase tari de pe Batranul Continent: Belgia, Germania, Grecia, Irlanda, Portugalia si Romania. Iar la capitolul dedicat tarii noastre, primul lucru mentionat la categoria "dezavantaje" este nivelul scazut al mobilitatii interne.
Pe scurt, romanii nu sunt dispusi sa se mute dintr-un oras in altul pentru a se angaja. La oamenii de peste 35-40 de ani, e oarecum de inteles: desi sunt someri, au casa, familie si gospodarie, iar simtul proprietatii e la fel de incetatenit (si de arhaic) ca la Ilie Moromote.
Dar cu tinerii e alta poveste. Iar aici putem transforma dezavantajul intr-un atu.
O generatie de migranti altfel
Ce-ar fi daca am miza pe o altfel de migratie, anume cea in interiorul tarii? Ce-ar fi daca tinerii - fara griji, soti sau sotii - si-ar incepe o viata noua la doar cateva zeci sau sute de km distanta de locul de bastina, pentru ca "vaneaza" un job in alta localitate? Ce-ar fi daca nu s-ar muta din Iasi in Germania, ci in alt oras?
(Nu ma refer la situatia in care un tanar pleaca la universitate, intr-un oras mare, sperand ca atunci cand isi termina studiile sa isi gaseasca un job bun. Ma gandesc ca altul ar putea fi firul: sa se duca la sigur, adica acolo unde exista deja oferte de locuri de munca pe care le vizeaza, nu sa spere ca ii va pica ceva din cer).
Vi se pare o utopie? Mie nu. Iata si motivele:
1. Ei sunt obisnuiti deja cu ideea migratiei, avand in vedere ca au avut parte de experienta parintilor sau rudelor.
Nu ii mai sperie sa plece. Ba din contra, unii abia asteapta sa plece la universitate in alte orase.
2. Ar fi perfect daca ar face ce le place si ce au studiat chiar in tara lor.
E adevarat, dotarile tehnice din Romania nu se compara cu cele din afara. Si nici salariile. Dar acest lucru e valabil, intr-o oarecare masura, si pentru regiunile din tara noastra, unde exista diferente in ceea ce priveste costul vietii.
E mai scump sa traiesti in Bucuresti, tocmai de aceea ai nevoie de un salariu mai mare, dar poate o vei duce mai bine in Targoviste, sa zicem, daca iti gasesti un job pe masura aptitudinilor tale. Poate ca aici vei avea un salariu mai mic decat in Capitala, dar vei ramane cu mai multi bani in mana dupa ce iti vei plati chiria.
Ce e de facut?
Cred ca sunt trei pasi care trebuie urmati:
1. Educarea. Mentalitatea romanului se schimba greu, asa ca trebuie sa investim in primul rand in educarea tanarului in legatura cu beneficiile migratiei dintr-o zona intr-alta a tarii. Ideea trebuie promovata si explicata extrem de bine.
2. Acordarea unor facilitati. Aici ar intra in scena Guvernul, care ar putea acorda facilitati fiscale (deduceri sau bonusuri) firmelor care ii angajeaza pe cei care nu au resedinta in orasul in care isi au sediul. Sau ar putea finanta macar cu o parte din banii necesari pentru calificarea lor. Ori macar sa ofere bani angajatului pentru relocare.
3. Aducerea de noi investitori: Treptat, campania ar trebui extinsa in asa fel incat o companie care vrea sa isi deschida un sediu nou in tara noastra sa se gandeasca din start la posibilitatea sa aiba angajati si din alte localitati.
Poate parea complicat si descurajant in prima instanta, insa cred ca e o idee ce poate fi pusa in practica. Daca e nevoie de 300 de angajati la o noua uzina auto, de ce tinerii din toata tara sa nu isi depuna un CV acolo, daca este un loc de munca pe care si-l doresc si e conform pregatirii lor? In final, s-ar putea dovedi o solutie de pe urma careia castiga toata lumea.
