UNPR moare de moartea pe care a adus-o altor partide. Moartea pe care a fost creat sa o aduca - traseismul. Nici macar nu e o ironie a sortii, e o logica a politicii.
Desfiintarea grupului UNPR, deocamdata in Senat, in urma hemoragiei care pare de neoprit mi se pare doar o oficializare a decesului din seara ploioasa cand politistul Bogdan Gigina si-a gasit tragicul sfarsit in groapa de pe Stirbey Voda. Iar finalul cu imbranceli si injuraturi este pe masura povestii.
Din acel moment, UNPR a devenit un balast electoral cu utiliate parlamentara limitata la cateva luni.
Auzeam un senator UNPR jelind pe la televizor soarta partidului care a fost mereu un partener corect si a votat chiar alegerile intr-un tur, desi era impotriva intereselor sale. Nu, a avut soarta capusei care s-a umflat atat de tare pana s-a spart. Soarta parvenitului cazut din copac. Soarta oportunistului care pierde oportunitatea.
De ce sa se fi incurcat PSD cu el, intr-o alianta sau fuziune? Ca sa isi ia pe lista stafia lui Gigina? Ponta asa ar fi facut. Dragnea a luat partidul la bucata fara semnaturi si formalitati. Nu cred ca s-a indoit vreo clipa ca racolarea va merge ca unsa. Amoral a functionat intotdeauna UNPR, asa s-a format, asa a ajuns vedeta politicii romanesti, asa a ajuns sa fie curtat de toata lumea, asa visa sa dea premierul.
UNPR luat la bucata de peste tot sfarseste luat la bucata, precum rabla din care la Remat se mai recupereaza cate un bec, cate o siguranta, utilizabile.
Nu am nicio indoiala ca Liviu Dragnea asta dorea, a avut doar rabdarea sa astepte pana cand PNL, de o inteligenta politica "sclipitoare", a muscat din momeala. Nici macar nu era necesar ca fuziunea cu UNPR, pentru derizoria miza a majoritatii in vreo trei consilii judetene, sa devina fapt implinit. Era suficient ca ideea sa fie lansata, neinfirmata clar de liderii liberali si bine fixata cu ajutorul televiziunilor.
Efectul a fost dublu: a pus PNL in situatia de a-si oripila din nou electoratul prin simpla idee ca nu a respins ca inacceptabila fuziunea, a dat traseistilor din UNPR motivul ideal sa mai faca un salt - sunt principiali, nu accepta fuziune cu PDL si conditiile PNL.
Daca tragem linie, asadar, PSD se alege cu parlamentarii, dar fara cost de imagine, dimpotriva cu meritul de a fi respins UNPR, PNL nu primeste nimic, dar ramane cu decontul de imagine. Mi se pare mie sau asta e povestea politicii romanesti dupa prezidentiale?
Sunt multe de invatat din lectia UNPR, dupa parerea mea. Intai ca nici in politica, la fel ca in viata reala, constructiile artificiale nu au viata lunga. Indiferent cat de spectaculoase par la un moment dat, indiferent cat de stralucitoare le e vremelnic steaua, pana la urma picioarele de lut se prabusesc sub presiunea gonflarii.
Apoi, asta e soarta partidelor de lider. Depind exclusiv de soarta lui. Si in secunda in care el se prabuseste, trage dupa el tot. Poate dl Steriu sa faca orice, UNPR tot partidul lui Oprea va ramane.
Apoi, Liviu Dragnea da dovada, din nou, ca rabdarea e o virtute si in politica. Cu rabdare a ajuns sa rezolve in cel mai favorabil mod cu putinta chestiunea UNPR, cu rabdare a pus mana pe Bucuresti, cu rabdare l-a rapus pe Victor Ponta, cel mai frustrat dupa toate aparentele de finalul povestii UNPR, un final care dovedeste ca Dragnea e un cu mult mai abil jucator decat a fost sau va fi vreodata Victor Ponta.
Asa, "vataf judetean" in sosete flausate de Teleorman, cum e el. Si ca un detaliu demn de un plagiator care se respecta, daca veti citi istoricul editarilor postarii veti vedea ca initial dl Ponta a scris "E rau sa fi cel mai mare partid"
"Carlanul" a ramas, cum bine zice el insusi, pe margine, plangand singur pe mormantul fara flori al UNPR si varsandu-si veninul pe Facebook, "vataful" face politica mare. Pana la urma, nici macar o ironie nu e. Doar logica politica.
