Un ghiaur in "exercitiu de admiratie" pentru Soliman Magnificul

Vineri, 26 Ianuarie 2018, ora 06:5715147 citiri
Un ghiaur in "exercitiu de admiratie" pentru Soliman Magnificul

Se pare ca liderul informal al Romaniei a facut o pasiune pentru Soliman Magnificul. Din pacate, nu avem de-a face cu un cititor avid de istorie, pasionat de figura (fara indoiala exceptionala) a celui care a condus Imperiul Otoman la apogeul intinderii sale teritoriale si a relevantei geopolitice.

Citeste toate textele scrise de Petrisor Peiu pentru Ziare.com

Nu, cazul nostru este mult mai prozaic: un provincial simplut, pasionat de o telenovela facuta pentru "o anumita parte a electoratului", o telenovela cu tot ce trebuie: femei voluptuoase, imbracate in rochii "de nasa", cu multe culori tari si sclipici, dialoguri putine si facile, un vocabular redus la minim si mai ales fara supusi rebeli care sa ceara socoteala sultanului pentru palatele somptuoase.

Daca ar fi fost vreun fascinat de personajul istoric Soliman Magnificul (asa cum l-a numit istoricul Aurel Decei - n.red.), ghiaurul nostru ar fi putut sa incerce si niste mici lecturi, cum ar fi clasica, dar greoaia "Historia Incrementorum atque Decrementorum Aulae Othomanicae", scrisa intre 1714 si 1716 de eruditul Dimitrie Cantemir, sau mai accesibila "Istorie a Imperiului Otoman", a reputatului turcolog Aurel Decei.

Astfel, poate, ghiaurul teleormanean nu s-ar fi indragostit de un personaj cu care nu are prea multe in comun in planul personalitatii, dar cu care ar putea fi legat la nivel simbolic.

Kanuni Sultan Suleyman, asa cum il numesc turcii, este al zecelea si cel mai important sultan din casa lui Osman, care a avut o domnie extrem de lunga (46 ani), intre 1520-1566 si care a intins hotarele Imperiului Otoman la dimensiunea stabila maxima istorica (chiar daca fiul sau Selim al II-lea a stapanit la un moment dat un teritoriu putin mai mare).

Spre deosebire de discipolul sau teleormanean (repetent in anul III sau IV de facultate, nici el nu isi mai aminteste bine), Soliman a fost un erudit, care a studiat inca de la varsta de 7 ani stiinta, istoria, literatura si teologia timpului respectiv; arta militara a fost deprinsa de acesta la varsta de 17-18 ani, nu precum admiratorul sau roman, care a "studiat" la Colegiul National de Aparare prin 2004, la varsta de 42 de ani.

Turcii il slavesc pe Soliman cu apelativul Kanuni, care inseamna "legiuitorul", tocmai pentru ca a legiferat cu mare intelepciune si a creat un sistem de drept multisecular, impreuna cu genialul Mehmed Ebussuud Efendi, "El-Imadi"; probabil ca romanii nu si-l vor aminti vreodata pe epigonul sultanului otoman cu epitetul "Legiuitorul", ci mai degraba cu epitetul "De-legiuitorul", ca fiind cel care a stricat si a pervertit legile tarii.

Soliman a avut intelepciunea sa se inconjoare de personalitati exceptionale, instruite in cele mai bune scoli, precum marii viziri Ibrahim Pasa si Rustem Pasa, eminentul jurist si teolog Ebusuud Efendi (mare muftiu), cancelarul Celalzade Mustafa, seful finantelor ("defterdar") Iskender Celebi sau medicul evreu Moses Hamon. Ghiaurul admirator al otomanului, in schimb, a umplut administratia cu casiere si secretare, a numit prim ministri niste semidocti agresivi, unul dintre ei cu un limbaj demn de drojdierii portului Brailei.

Soliman a fost un erudit care a dezvoltat educatia: el a generalizat scolile gratuite de pe langa moschei, accesibile oricarui baiat, a construit 14 "mekteb"-e (scoli), 8 "medres"-e (echivalentul liceelor noastre) si mai multe medrese de ordin superior (echivalentul universitatilor), ai caror absolventi deveneau profesori sau imami. Emulul sau de la Turnu Magurele a continuat politica de distrugere a educatiei, numind la carma ministerului de resort pe probabil cel mai prostut ministru din intreg Guvernul, rotofeiul si agramatul Liviu Pop.

Sultanul Soliman a fost un mare promotor al lucrarilor publice si al operelor arhitecturale: poduri, palate, moschei si nenumarate cladiri publice (inclusiv bai) au umplut imperiul. Atunci a trait si a creat marele arhitect Mimar Sinan, autor a peste 300 de monumentale moschei, inclusiv celebrele Suleymaniye (unde se afla si sicriul marelui sultan, in Istanbul) si Selimiye, la Edirne. Soliman a patronat refacerea Moscheii de pe Muntele Templului, superba cladire cu cupola aurita "Qubbat al-Sakhrah", a refacut zidurile cetatii vechi a Ierusalimului (si astazi in picioare) si a refacut Kaaba din Meca. Admiratorul sau roman a umplut cu salarii grase ienicerii sai de partid, oprind in schimb orice investitie publica; s-a ajuns pana acolo incat o singura groapa de pe autostrada A1 sa "traga pe dreapta" 78 de masini in numai 24 de ore!

Nu in ultimul rand, Soliman a umplut curtile moscheilor de biblioteci si asezaminte spitalicesti, in vreme ce sultanul romanilor patroneaza disparitia medicamentelor din Romania si degradarea spitalelor existente, multe ajunse in pragul ruinei.

Inteleptul legiuitor otoman este denumit de catre occidentali "Magnificul", pentru ca acestia erau exaltati de luxul palatelor otomane, in puternic contrast cu interioarele spartane ale puterilor crestine de atunci (Renasterea era in desfasurare: Soliman s-a urcat pe tron in anul mortii lui Rafael si a murit la doi ani dupa Michelangelo); pe vremea aceea somptuoasele interioare baroce sau luxul ordonat de la Versailles nici nu puteau fi gandite. Consumatorul de telenovele din Casa Poporului poate fi numit Magnificul doar pentru dimensiunile strivitoare ale conacului sau din Alexandria.

Soliman a fost un sensibil si talentat poet, a scris atat in turca, cat si in farsi, mai ales pentru prea-iubita sa sotie, Hurrem Sultan, sub semnatura "Muhibbi" (iubitul, adica) si a finantat si incurajat scriitori importanti precum Fuzuli si Baki. Admiratorul sau teleormanean s-a remarcat, inca de tanar, ca un pasionat consumator de manele (preferata sa incepea cam asa: "Gata cu taranii, s-au emancipat..."), cu care isi dispera vecinii din caminul studentesc Regie-P14, unde locuia la camera 417, impreuna cu seful de camin, alta glorie a Teleormanului, rozaliul fost fotbalist de nivel judetean si magnat al bordurilor, Adriean Videanu.

In plan simbolic, insa, putem sa retinem cateva asemanari intre parcursul celui de-al zecelea sef al Casei lui Osman si al celui mai mustacios sultan roman. Astfel, Soliman a fost primul sultan care nu a fost nevoit sa-si sugrume fratii, posibili concurenti la tron, pentru ca a fost scutit de acest calvar de insusi tatal sau, sultanul Selim I Yavuz (cel crud), cuceritorul sultanatului mameluc al Egiptului. Oarecum asemanator, Traian cel Aspru l-a scutit pe sultanul din Teleorman de concurenta oricui, curatandu-i (in sens politic, desigur) nemilos pe toti, de la Adrian Nastase la Mircea Geoana si de la Viorel Hrebenciuc la Victor Ponta.

Soliman a avut norocul sa conduca Imperiul Otoman la apogeul puterii sale, la fel si ghiaurul nostru a avut sansa sa conduca PSD-ul la apogeul scorului electoral (46%); ambii au avut cate doua neveste, Soliman pe Mahidevran Sultan si pe Hurrem Sultan (cunoscuta probabil ca Roxelana ambitiosului ghiaur, devorator al telenovelei "Muhtesem Yuzyil"), iar admiratorul sau roman pe Bombonica si, mai nou, pe Irina.

Continuand un paralelism simbolic, Soliman a incercat de doua ori sa cucereasca Viena (in 1530 si 1532), iar emulul sau teleormanean incearca chiar acum al doilea asalt asupra Justitiei, dupa cel esuat din ianuarie 2017.

Eu sper ca "otomanii" nostri mioritici sa ia aminte la invatamintele istoriei: dupa marele sultan Soliman I a urmat o degradare continua a imperiului, astfel incat la numai 100 de ani de la urcarea pe tron a Magnificului, in 1622, al 16-lea sultan, Osman al II-lea (Genc Osman), a pierit ucis intr-o rascoala a ienicerilor nemultumiti de prea multe reforme, inclusiv una fiscala...

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).