In alte tari democratice, informatiile despre presupuse sau chiar credibile amenintari la adresa unui demnitar nu apar public, pentru ca exista reguli, proceduri, mecanisme care se activeaza, precum si un anumit tip de decenta, iar ceea ce a facut Liviu Dragnea este cu totul iesit din aceste tipare, spune Cristian Diaconescu.
Intr-un interviu acordat Ziare.com, fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu remarca faptul ca Romania a ajuns sa fie privita in cancelariile occidentale ca o tara care "trebuie lasata putin deoparte, pentru a se linisti, pentru a-si rezolva problemele", asa ca noi avem foarte mult de pierdut din cauza acestei stari de "convulsie si haos" care se prelungeste, pentru ca niciun stat serios nu e dispus sa isi puna interesele in joc relationand cu un astfel de partener.
Chiar daca nu putem afirma ca sursa acestor tensiuni politice este externa, cu siguranta ele convin de minune si sunt folosite "in alte scopuri decat cele care guverneaza Alianta Nord-Atlantica", mai afirma Cristian Diaconescu, care este de parere ca pentru o eventuala revenire la normalitate societatea a facut tot ce a putut, "chiar mai mult decat era necesar", iar acum "este randul politicului".
Cum credeti ca au reactionat cancelariile occidentale la aflarea vestii ca presedintele Camerei Deputatilor din Romania se plange ca ar fi fost tinta unui atentat? Si cum sa ne explicam tacerea presei internationale cu privire la aceste acuzatii, altminteri extrem de grave?
Este o diferenta de abordare. Presa internationala privind cu maturitate asemenea alegatii evident ca nu le da mare semnificatie.
In ceea ce priveste cancelariile, situatia este diferita pentru ca, din punctul de vedere al unui stat serios, mai ales un stat partener, urmarirea evolutiei politice dintr-o tara si a atitudinii politicienilor este o obligatie. Sunt informati, in mod categoric, si plaseaza astfel de afirmatii intr-un anume tip de context.
In acest tip de context, Romania este privita ca o tara care trebuie lasata putin deoparte, pentru a se linisti, pentru a-si rezolva problemele politicii interne.
Din acest punct de vedere, astazi si pentru o perioada medie de timp, vom lipsi de la decizii, pentru ca atata vreme cat exista astfel de situatii, precum cea anuntata de presedintele PSD (sau chestiuni si mai complicate - derularea unei lovituri de stat, schimbarea Guvernului prin mijloace agresive, complicitati interne si internationale invocate in Romania), sigur ca niciun stat serios nu este dispus sa isi puna interesele in joc intrand in relatii parteneriale.
Deci avem de pierdut.
Ce s-ar fi intamplat daca asemenea dezvaluiri ar fi fost facute in alte tari europene? De exemplu, daca presedintele Frantei ar fi declarat public ca a fost tinta unei tentative de asasinat, care ar fi fost reactiile pe plan international?
In alte tari nu ar fi aparut public asa ceva. Sa stiti ca nici Romania nu a fost ferita de anumite categorii de amenintari in ceea ce ii priveste pe unii demnitari, unele dintre ele, asa cum spuneau serviciile de informatii, destul de credibile ca si amenintari.
Exista, din acest punct de vedere, pe de o parte proceduri, iar pe de alta parte un anumit tip de decenta.
Demnitarul e supus atentiei publice uneori si din partea unor persoane sau structuri non-statale cat se poate de periculoase, dar exista reguli interne, proceduri, mecanisme care se activeaza automat.
Un demnitar cat de cat serios nu iese in piata publica, chiar daca aceste amenintari, repet, sunt credibile. Este o regula de actiune si de reactie in astfel de situatii. Iar ce a facut presedintele PSD iese cu totul din aceste sisteme.
Totusi, am mai intalnit asemenea scenarii si in alte state, ce-i drept nu occidentale. Fidel Castro sustinea ca a fost tinta a sute de asasinate, Vladimir Putin se lauda cu vreo cinci, presedintele Venezuelei a sustinut recent ca ar fi fost atacat cu drona. Incearca Liviu Dragnea sa intre in tiparul acestui gen de lideri politici?
Va referiti la scenarii prin care un lider se prezinta drept victima. Sigur ca au existat. Mai mult decat atat, observati ca in statele autocratice, orice protest de strada este considerat o conspiratie menita sa inlature o anumita guvernare de la putere sau o persoana publica. Toate mitingurile de protest au acolo, in explicatia propagandistica, o astfel de componenta.
Deci nu e vorba numai de chestiuni individuale, ci se incearca invinovatirea oricaror protestatari pasnici, care revendica drepturi si libertati fundamentale, care revendica functionarea unui stat modern, respectul institutiilor.
In explicatiile violentei cu care le raspunde statul este inclusa si o astfel de componenta - ei au vizat si viata unui demnitar mult iubit si stimat.
Liviu Dragnea este deseori comparat in ultimul timp cu Viktor Orban sau Recep Erdogan, iar Romania este suspectata ca a pornit pe urmele Ungariei sau Poloniei, indepartandu-se de spiritul UE. Credeti ca le-am ajuns din urma, le-am si depasit?
In legatura cu Orban, in Ungaria, si Kaczynski, in Polonia, lucrurile stau diferit.
In primul rand, pentru ca pe acest tip de mesaj populist, radicalizat, pe alocuri extremist, acesti politicieni au castigat alegerile. Deci ei au venit in fata propriilor natiuni spunand, de exemplu, "Tot raul in Europa se trage de la migratie" sau "Nerespectarea suveranitatii noastre in institutiile europene reprezinta o amenintare la care trebuie sa avem un raspuns". Si cetatenii, in mare parte, le-au oferit increderea si sprijinul politic.
In Romania astazi, o mare parte a societatii sau chiar a institutiilor protesteaza fata de cu totul si cu totul alte atitudini si probleme. E clar ca aici, cel putin din punct de vedere al mesajului si al mandatului, exista o diferenta.
In al doilea rand, avem in discutie si o alta categorie de natiune. Natiunea romana e pro-europeana si pro-occidentala, mult mai inclinata sa accepte si sa respecte regulile de functionare in lumea occidentala. Poate si de aici atractia pentru peste 4 milioane de oameni care au vrut pur si simplu sa fuga din tara lor pentru a se stabili in state cu reguli si principii clare.
Prin urmare, exista diferente majore atat in ceea ce priveste emitatorii unor mesaje, cat si societatile carora li se adreseaza acestia.
Citeste mai multe despre:
Ambasada SUA a atras atentia ca in lumea occidentala "amenintarea din partea Rusiei nu mai e doar externa sau militara, ci include actiuni de influentare (...) finantate cu generozitate si coordonate de la cele mai inalte niveluri ale statului rus". In opinia dvs, ceea ce face regimul Dragnea este de inspiratie locala sau externa, eventual rasariteana?
Sa facem un rationament simplu, chiar daca, sa zicem, nu avem informatii punctuale.
Poate ca generarea tensiunilor din Romania nu poate fi pusa neaparat in sarcina vreunui interes extern. Dar in conditiile in care Romania, stat membru NATO si al UE, aflat la intersectia geopolitica intre Marea Neagra si Marea Baltica, se autovulnerabilizeaza, isi creeaza probleme care o fac practic inoperanta din punct de vedere al oricarui proiect major, de securitate sau economic, este normal ca aceia care s-au declarat adversarii cel putin ai Aliantei Nord-Atlantice sa incerce sa profite.
Deci chiar daca initial semnalul este dat de la Bucuresti, in mod sigur exista un interes ca starea de tensiune, de convulsie, de haos din Romania sa fie folosita in alte scopuri decat cele care guverneaza Alianta Nord-Atlantica.
De unde ar putea veni o solutie pentru normalizarea Romaniei? Ati spus ca partenerii ne lasa sa ne linistim, sa ne rezolvam singuri problemele interne. Presedintele are puteri constitutionale reduse, strada a fost inecata in gaze. Cum ar putea Romania sa revina la standardele occidentale?
Dupa parerea mea, societatea si-a facut datoria in legatura cu modul in care intelege sa conceapa Romania, altfel decat o concep cei care se afla la putere. Societatea a facut, poate, mai mult decat era necesar.
Oamenii au fost insultati, marginalizati, loviti cu gaze. Mai mult de atat nu poti sa pretinzi de la o societate intr-un stat democratic.
Este randul politicului. Fie ca este vorba despre cel institutional, functional, adica Presedintia, fie ca este vorba de partide politice, este randul lor sa tina pasul si sa rezolve aceste nemultumiri.
Societatea mai mult nu are ce sa faca. Si nici nu va face. Nici nu e normal. Ceea ce este absolut necesar este ca politicul sa preia initiativa din acest moment. Este capabil? Vom vedea rezultatele. Nu este capabil? Asta e. Pana la urma, destinul unei tari nu este in mod obligatoriu, intotdeauna, ascendent.
