Criza politica si solutia care sta pe buze

Colaborator:Victor Pitigoi
Luni, 15 Ianuarie 2018, ora 09:246408 citiri
Criza politica si solutia care sta pe buze

La ora cand scriu aceste randuri, sedinta CExN a PSD n-a avut inca loc. Dar, in opinia mea, indiferent cum se va incheia aceasta sedinta, este putin probabil ca va stinge complet criza politica majora, care a cuprins, ca o palalaie, intregul partid.

Si, culmea, l-a cuprins tocmai cand partidul a castigat guvernarea cu majoritate confortabila, ceea ce pare un fel de paradox. Crizele isi au radacinele in nemultumiri, in frustrari, in insatisfactii. Cum sa se simta frustrat cel care tocmai a iesit castigator?

Din punctul meu de vedere, o asemenea criza atipica impune o analiza a rezultatului alegerilor, rezultat corect din punct de vedere constitutional si care nu poate fi contestat, dar poate fi analizat. Si asta imi permit sa fac.

Pornesc de la scorul cu care se lauda PSD, de 45,47%, raportat la numarul celor prezentati in fata urnei. Corect. Dar cine s-a prezentat la urna si cine nu? S-au prezentat cvasi toti membrii si simpatizantii social-democratilor, asta e sigur.

Nu s-au prezentat "ceilalti", asta e la fel de sigur. Ceilalti, adica nesimpatizantii PSD, cei care nu-i au la inima pe social-democrati, indiferent daca tin cu opozantii lor sau nu.

Meritul incontestabil pentru rezultatul obtinut ii apartine dlui Dragnea, experimentat si foarte priceput in de-ale alegerilor, neintrecut prestidigitator al artei de "a aduce oamenii la vot" si a pune simpatizantii sai sa voteze.

Numai ca pe "ceilalti" nu i-a adus nimeni si au venit ei de capul lor, daca au venit. N-au fost "mobilizati".

Ca urmare, prezenta la vot, de 39,49%, a fost foarte slaba. Cu asemenea prezenta, PSD se poate lauda doar cu 17,95% din totalul cetatenilor cu drept de vot. Caci, pana la urma, lupta nu s-a dat intre PSD si Opozitie, ci intre PSD si cei neprezentati la urne.

Acestia din urma au fost castigatorii scrutinului, nu PSD. Fata de totalul alegatorilor, ponderea lor a fost 40,51%, iar a PSD 17,95%. Altfel spus, numarul votantilor PSD este cat jumatatea celor care n-au votat deloc.

Vi se pare cumva "covarsitor"?

N-as vrea sa spuna cineva ca in cele de mai sus neglijez ALDE. La data alegerilor, acest din urma partid inca mai juca la doua capete, nu era aliat cu PSD. Alianta s-a incheiat postelectoral si n-am niciun motiv sa-mi inchipui ca simpatizantii de dreapta ai ALDE s-au inghesuit sa voteze cu stanga PSD. Ei s-au pomenit cu alianta post factum tocmita prin aranjamentele liderilor la masa verde, nu prin vointa lor.

Cu majoritatea de 17,95% din totalul romanilor cu drept de vot, PSD are tot dreptul sa guverneze, ceea ce sub aspectul regulilor constitutionale este corect. Numai ca echilibrul foarte stabil din Parlament nu se reflecta la fel de stabil in multimea de pe strada.

Asa se face ca hotararile majoritatii din Legislativ au ajuns sa se confrunte cu protestatarii, care nu inteleg de ce sunt minoritari, cand numarul lor este mare. La nici doua luni de la alegeri, numai cei iesiti in strada se numarau cu sutele de mii.

Liderii partidului castigator i-au sfidat cu aroganta celui ajuns cu sacii in caruta. A urmat ceea ce stim, gestionarea unor probleme de prim rang s-a facut defectuos, cu iritarea nu numai a romanului de rand, dar si a oficialilor europeni si transatlantici. Alianta n-a stiut sa gestioneze cu intelepciune fundatura in care singura s-a bagat.

De unde intelepciune? Liviu Dragnea este departe de a avea supletea unui conducator intelept, ii lipsesc cu desavarsire modestia si toleranta in raport cu cei din jur, s-a dovedit ingrat fata de colegi, arivist, carierist, parvenit si cu o inclinatie bolnavicioasa spre autocratie.

Aplaudacii din jur il admira, dar strada il taxeaza ca atare. Sondajele de opinie il crediteaza pe liderul suprem cu 15% din optiuni, in timp ce partidul insusi se lauda cu cca. 45%. Cu alte cuvinte, liderul este piatra de moara care trage partidul spre fund.

Poate ca Liviu Dragnea ar fi fost deja amintire astazi, daca, in mediocritatea sa, n-ar fi fost dotat cu smecheria specifica tuturor arivistilor.

N-a ezitat sa se debaraseze brutal de orice concurent, ezita sa-si apropie vreo personalitate de prestigiu, oameni recunoscuti ca valoare si expertiza, minti sanatoase si limpezi.

Cine sunt acum colaboratorii apropiati al dlui Dragnea? Alunecosul Codrin Stefanescu, arivista Gabriela Firea, traseista-xenofoba Lia Olguta Vasilescu, doua doamne intrate in conul de umbra pana la clarificarea situatiei lor juridice, si neaparat inculpatul Darius Valcov, pentru ca cine se aseamana se aduna.

Timp de un an, toti intr-un cor sustineau ca nu exista criza politica in Romania, ca exista numai deosebiri de idei, opinii divergente, care se pun in discutie in mod constructiv si se ajunge la un n umitor comun.

De cateva zile incoace recunosc cu totii criza politica in care au intrat si se intreaba ce-i de facut. Nu stie nimeni ce-i de facut, desi simt ca solutia le sta pe buze. Dar insasi solutia n-are solutie, intrucat Liviu Dragnea si-a facut un statut pro domo, prin care nu poate fi debarcat decat prin vot universal, foarte greu de gestionat, daca nu chiar imposbil.

In opinia mea, adevarata criza a PSD este chiar in scaunul suprem, unde Liviu Dragnea s-a insurubat cu un surub fara cheie, facut anume ca sa nu poata fi extras de acolo, ca o masea oarecare.