Psihologie pe intelesul tau, cu Alexandra Demian: Cu chirie sau cu parintii unuia dintre voi?

Marti, 19 Mai 2015, ora 18:44 12246 citiri
Foto: Arhiva personala

Vine o vreme cand am format un cuplu si planuim sa locuim cu partenerul. Poate ne-am casatorit si e firesc sa locuim undeva impreuna. Intrebarea este: cum se petrec lucrurile? Putem face alegeri pentru noi, care sa reflecte dorintele noastre? Putem lua o decizie comuna in cuplu care sa tina cont de nevoile fiecaruia?

Nu avem posibilitatea intotdeauna sa ne urmam dorintele, una dintre cele mai comune fiind aceea de a avea un spatiu personal si intim in care sa ne putem manifesta departe de privirea de multe ori intruziva a celorlalti. Asa ca fie ca vorbim despre o alegere, fie ca vorbim despre lipsa altor posibilitati, ajungem sa locuim cu parintii unuia dintre noi. O alta varianta la indemana este de a locui cu chirie, atunci cand nu detinem o locuinta personala.

Atunci cand vorbim despre a alege sa locuim cu parintii ar trebui sa reflectam asupra modalitatii in care s-a luat aceasta decizie, atrage atentia psihoterapeutul Alexandra Demian. De comun acord? Sau am ajuns la un compromis deoarece partenerul nostru a ales sa beneficieze de confortul din sanul familiei, pe care isi doreste sa-l impartaseasca si cu celalalt?

Situatiile sunt diverse si nu intotdeauna problematice. Putem considera insa un impediment al unei bune functionari in relatie lipsa desprinderii partenerului/-ei de familia de origine, nevoia sa de confirmare si in relatia de cuplu, care ne poate duce cu gandul la o lipsa de maturitate emotionala in acel moment.

In general, prezenta unor modele de rol conjugal, apropierea psihologica imediata atat sociala, cat si locativa a parintilor in spatiul conjugal al noii familii proaspat create pot sa nu creeze conditiile potrivite pentru o acomodare ideala a partenerilor. Se intampla ca intr-o relatie sa facem multe compromisuri si este de dorit ca acestea sa fie influentate doar de prezenta partenerului si nu si a altor persoane.

Un cuplu reprezinta de regula o impletire a doua modele relationale dobandite din familia de origine, create prin perceptia relatiilor dintre parinti, precum si a bagajelor emotionale care le insotesc. Din aceasta impletire ar trebui sa rezulte un nou model relational, bazat pe elementele care se potrivesc nevoilor noului cuplu si care sa asigure o mai buna functionare comparativ cu modelul dobandit.

Aceasta este o libertate a cuplului ce ar trebui sa existe independent de influentele prezente. Aceasta libertate presupune sa se formeze toate acele dimensiuni ale intimitatii care permit cresterea si maturizarea in cuplu.

"Ne-am despartit din cauza parintilor". Adevarat?

Cumva aceasta responsabilitate a partenerilor ar trebui sa existe independent de mediul unde locuiesc, iar toate evenimentele normale de viata sa fie trecute prin filtrul propriei relatii in vederea rezolvarii nepotrivirilor. Asadar, nu intotdeauna putem afirma ca relatia noastra s-a rupt din cauza interventiei parintilor, fara sa tinem cont de incapacitatea noastra de a gestiona acest aspect in cuplu.

Psihologie pe intelesul tau, cu Alexandra Demian: Intimitatea in doi

Nici a locui singur cu partenerul nu este lipsit de pericole. Cand vorbim despre pericole, in cazul acesta, ne putem referi la lipsa de pregatire in a intampina o viata independenta fara ajutorul parintilor, neasumarea responsabilitatii sau pur si simplu imposibilitatea de a gestiona ceea ce ni se intampla.

Asadar, a locui cu parintii sau cu chirie de multe ori nu constituie alegerea noastra personala, in schimb putem alege sa ne concentram asupra dezvoltarii si mentinerii relatiei noastre in detrimentul punerii in prim plan a spatiului de locuit, ca fiind decisiv pentru noi.

Alexandra Demian, psihoterapeut PsiConcept

Daca aveti vreo intrebare pentru medicii colaboratori ai Ziare.com, va invitam sa le-o adresati printr-un comentariu sau printr-un mail pe adresa sugestii@ziare.com.

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News