Hai sa recunoastem: este cea mai grea perioada din viata celor mai multi dintre noi.
Iata cateva motive:
Avem griji mari, anxietati legate de sanatatea noastra, de viata noastra si a celor din jur.
Nu mai putem iesi.
Chiar si cei mai introvertiti dintre noi eram obisnuiti sa fim activi, sa interactionam;
Nu e floare la ureche sa ne aprovizionam.
Orice vizita la magazin devine un proiect in sine, trebuie sa fim atenti la fiecare miscare pe care o facem, sa ne echipam, sa nu atingem nimic fara manusi, sa nu ne atingem fata, sa ne dezinfectam, sa ne spalam de multe ori mainile.
Ne revizuim modul de lucru: lucram singuri, acasa, ne conectam online cu colegi, clienti, trebuie sa ne facem un program singuri, sa ne tinem de el.
Stam inchisi in casa cu sot / sotie / copii: e greu sa stai cu familia 24 de ore, 7 zile din 7. Fiecare are programul sau, stresul sau, nevoile sale, e nevoie de un nivel de toleranta si incluziune mai mare decat ne obisnuisem in ultimii ani.
Culmea, desi ei sunt oamenii care conteaza cel mai mult, cu ei petreceam cel mai putin timp inainte.
Daca pana la mijloc de martie aveam pe cineva care facea curat, pe altcineva care se ocupa de copil, mancam la restaurant des, acum, pe langa job, avem de facut si ce faceau aceste persoane.
Unii dintre noi stau singuri, noi cu gandurile noastre. E ca si cum perioadele de Sarbatori, mereu mai dificile pentru cei singuri, s-au expandat. Mai mult decat atat, nici macar nu stim cand se termina.
Daca nu ne-am imprietenit cu noi insine dinainte, cred ca e teribil. E greu sa fii in contact, in echilibru cu tine insuti.
Vedem un nivel crescator de intoleranta in jur: fata de cei care trebuie sa mai iasa, fata de oamenii in varsta, fata de oricine nu e ca noi. Suntem toti mai fragili, mai emotionali, ne putem pierde rabdarea mult mai usor.
Presa ne da (aproape) doar vesti proaste, nimeni nu ne da vreun gram de incredere, cercetatorii, savantii se contrazic intre ei, ca sa nu mai zic de politicieni.
Economia este in cadere libera: unele firme si-au suspendat activitatea, altele au apelat la somaj tehnic, altele au dat pur si simplu oamenii afara. Fiecare dintre noi stie ca nisipul de sub picioare se misca tare, ca joburile noastre vor fi afectate.
Acum va propun sa ne amintim de clasica piramida a lui Maslow, conform careia avem diverse nevoi:
Nevoi fiziologice, la baza piramidei: aer, apa, hrana, sex, somn. As zice ca, desi e mai delicat sa ne procuram apa, mancare, totusi le putem avea, nu ducem chiar lipsa. Panica a fost mare, cred ca ne-am mai relaxat putin sau macar ne-am obisnuit.
Nevoia de securitate: siguranta corpului fizic, a resurselor si a proprietatii. Virusul ne pune sub semn de intrebare sanatatea, economia este in cadere libera, joburile se vor schimba, creditele sunt in pericol - as spune ca aceasta nevoie nu este neaparat indeplinita pentru multi dintre noi acum. Avem aici un semnal de alarma. Unul deloc de neglijat, care ne tine treji noaptea.
Nevoia de apartenenta: grup social (prieteni, familie, partener). Omul este un animal social; introvertiti sau extrovertiti, avem nevoie sa fim, din cand in cand, cu ceilalti. Este mai greu acum, mai ales pentru oamenii singuri, pentru cei mai in varsta.
Nevoia de stima: stima de sine, incredere, respect. Aici cred ca multi dintre noi suntem vulnerabili. Eram vulnerabili si inaintea perioadei de izolare. Este vorba despre aspecte la care e nevoie sa lucram ani de zile - bazele au fost puse in primii ani de viata, iar daca aceste baze nu au fost solide, cum se intampla in cele mai multe cazuri, dureaza foarte mult timp sa le intarim. Este vorba de lucrul cu noi insine, dar si de modul in care ne asezam in relatie cu ceilalti.
Nevoia de autorealizare: dezvoltare personala, moralitate, creativitate, spiritualitate. Aceasta izolare reprezinta, cred, un pretext bun de a ne ocupa si de noi. E greu. Incertitudinea si teama ne fac sa fim cand sus, cand jos din punct de vedere emotional, insa mai bine sa ne ocupam de cine vrem sa fim dupa ce invingem virusul, desi nu avem inca un orizont de asteptare, decat sa ne lasam in voia sortii.
Ne-am astepta, poate, ca in aceasta situatie, oamenii sa se intoarca spre ei insisi, sa isi caute echilibrul, si apoi sa se intoarca spre ceilalti, mai buni, cu compasiune, rabdare, caldura. Adica sa treaca dincolo de nevoile lor bazale, de primele etaje ale piramidei, si sa se ocupe de ultimele doua.
Probabil ca aceasta perioada va scoate la suprafata cine suntem noi cu adevarat, va ingrosa acele trasaturi dominante. In perioade obisnuite tinem in frau partile noastre intunecate (zgarcenie, lipsa de generozitate, egoism, intoleranta, badaranie, frustrare) asa cum, la mare, ne jucam tinand sub apa mingea cu care ne jucam.
Acum, cand e extrem de greu sa ne controlam, cand viata este pusa la incercare, toate mingile negre de sub apa vor izbucni si vor improsca in jur mizerie, urat, nedelicatete, nepasare, ura, discriminare de tot felul.
Am scris aici cateva idei:
Este greu sa acceptam existenta unei alegeri: suntem in plina pandemie, situatia pare de nepatruns - de aici pilula neagra, opaca, de blocaj. Dar putem intelege consecintele propriilor alegeri, iar asta ar determina cresterea noastra - de aici pilula alba, luminoasa.
Sta in puterea noastra sa acceptam ca exista intunericul, riscul de blocaj, de frica enorma, si sa cochetam cu alegerea luminii, a puterii mintii noastre de a se ridica deasupra si a crea.
Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.