Despre libertatea religioasă, vieți și pace aruncate în aer de Crăciun

Marti, 28 Decembrie 2021, ora 07:303495 citiri
Despre libertatea religioasă, vieți și pace aruncate în aer de Crăciun

Despre ce sunt sărbătorile religioase, dacă nu despre pace? Unii însă vor neapărat război. Și-anume cu religia. Dar lumea civilizată: nu și nu. Ca și cum i-ar putea exorciza prin non-combat pe demonii care o bântuie.

De Crăciun bisericile au fost pline în România, net mai goale, ca de obicei, în vest. Unde nu s-a mai căscat vidul din lăcașurile de cult provocat de restricțiile anului trecut, absența credincioșilor din biserici părând, anul acesta, să țină doar parțial de temeri de îmbolnăvire sau de aprehensiuni igienice.

Occidentul iluminat e pradă unui secularism galopant iar religiile sale și, mai cu seamă creștinismul (dar și iudaismul) par expuse unui soi de ”persecuție politicoasă”, pentru a apela la un termen propus de Suveranul Pontif despre noile norme culturale, aflate în contradicție cu credința.

În ce o privește pe cea asociată Crăciunului, în istorisirea evanghelică, Isus s-a născut în Iudeea, ca parte a poporului evreu. Această națiune și profeții ei au pus bazele civilizației iudeo-creștine. Care, considerată ”câh” de tot mai mult progresiști din vest, continuă să fie sub asalt generalizat, inclusiv fizic, nu doar metafizic, psihologic, social și cultural.

În cealaltă emisferă, creștinii sunt vânați în multe țări, iar evreii (unde mai există acolo) mai peste tot. În aceste condiții a fi fost de mirare să nu se găsească extremiști să însângereze și acest Crăciun. Un terorist din specia ”sinucigașă” a omorât cel puțin șase oameni, între care cel puțin doi copii, aruncându-se duminică, în a doua zi de Crăciun, în aer la intrarea unui local congolez plin ochi.

Potrivit oficialilor, reluați de presa britanică, atentatul ar fi crima unui ins membru al unui braț local al statului islamic, zis ”Forțele aliate democrate”. Numai democrate nu sunt.

Libertatea religioasă, relevă raportul pe 2021 al organizației Aid to the Church in Need (ACN) ”e sever violată” (spus pe șleau: nu există deloc) într-o treime din țările lumii, iar 5,2 miliarde de oameni, ori 67 % din totalul omenirii suferă prentru că li se încalcă libertatea de conștiință în mod grav.

Între ele se numără China comunistă și Pakistanul islamic. Iar ”creștinii sunt cel mai adesea ținta prigonirilor”. Raportul organizației Aid to the Church in Need se publică la fiecare doi ani.

”E un semnal de alarmă că trei din patru oameni de pe glob trăiesc în țări care le refuză libertatea religiei sau le-o îngrădesc”, a rezumat, îngrijorat, la Berlin, noul purtător de cuvânt religios al CDU, Thomas Rachel. Demnitarul creștin-democrat a reliefat, în context, mai cu seamă situația deosebit de dramatică a creștinilor oprimați în Afganistan, Nigeria și Irak.

S-a exprimat delicat, firește. Știm că sunt prigoniți la sânge. Știm și de cine. Dar creștinii nu stau pe roze nicăieri. Lupta cu molima, care dă semne să devină un soi de religie seculară (sau parte a marii narațiuni despre omul fără D-zeu, dar cu militante ecologiste adolescente și cu profesioniștii antibiologiei și antirasismului rasist ca ”far” călăuzitor) sapă și în vest de zor la temelia acestei civilizații.

Însă extremiștilor de pretutindeni subminarea și surparea ei li se par prea lente. Așa că pun umărul din plin, cum pot. Unde pot.

Nu altfel, de fapt mai grav, stau lucrurile în Asia și Africa. În orașul pakistanez Sialkot din Punjab o gloată l-a omorât în bătaie, după ce l-a torturat îngrozitor, pe un creștin din Sri Lanka, managerul unei farbrici locale, acuzat că ar fi ”insultat islamul”. Nici Republica Democrată Congo nu e zguduită pentru prima dată de o deflagrație teroristă. În iunie fusese atacată în zonă o biserică catolică și un ins a explodat odată cu bomba pe care o purta asupra lui.

În mai, cel puțin 22 de oameni fuseseră masacrați în estul republicii congoleze de către fanatici ISIS înarmați cu macete (iar 13 victime decapitate, între care femei și copii).

Dar Națiunile Unite nu prea au timp și bani de ameliorarea respectării drepturilor omului în lumea a treia. Sau oriunde. Cu o tristă majoritate de voturi, Adunarea Generală a ONU a aprobat recent, în schimb, la insistențele Chinei comuniste, care-și extermină uigurii, sume considerabile pentru un for ONU permanent - singurul de felul său și fără precedent în istorie - care să cerceteze democrația israeliană și orice presupusă încălcare a drepturilor omului ar săvârși ea, de acum și în perpetuitate. Unele țări europene, între care Germania, Austria, UK, Bulgaria și Cehia s-au opus “scandaloasei decizii”, cum a numit-o Israelul. Multe țări civilizate, între care Franța, Italia, Japonia, Polonia, Brazilia și Olanda s-au abținut de la acest vot. Le-ar fi stat bine să voteze contra.

De abținut le-ar sta bine să se abțină, în schimb, celor, din păcate mulți, care-l ridică, acum, în slăvi pe defunctul Desmond Tutu. Arhiepiscopul anglican a acumulat, e adevărat, merite considerabile în lupta pentru lichidarea pașnică a apartheidului în patria lui sud-africană.

Dar în 2014, clericul a publicat în ziarul israelian de stânga Haaretz un articol, pledând pentru măsura antisemită a boicotării internaționale a statului evreu. Tutu n-a apucat să publice și un apel pentru boicotarea Chinei comuniste, a Irakului, Afganistanului, Nigeriei, Pakistanului, în care drepturile creștinilor sunt călcate în picioare sistematic și la sânge. Nu, Israelul, țara în care i se născuse izbăvitorul, în care afirma că ar crede, îi cășunase arhiepiscopului. Papa o știe.

Totuși, informațiile pe care le deține nu l-au împiedicat pe Francisc să-l califice în 2020 pe arhiepiscopul anglican drept ”o sursă de inspirație”. Nici să-i elogieze lui Tutu, postmortem, ”angajamentul antirasist”. Și ”eforturile pentru pace și reconciliere”. Halal ”inspirație”. Halal ”antirasism”. Halal ”eforturi de pace și reconciliere” la un cleric cu ieșiri publice antisemite.

Când ne va fi mai bine? Pe când pacea durabilă? Când ne vom ridica vocea și ne vom apăra eficient libertatea de conștiință și religioasă. Și libertățile fundamentale în genere. Ceea ce presupune, între altele, solidaritate. Și când elitele noastre politice și religioase se vor rușina să mintă, să aplice dubla măsură, să accepte impostura, să practice ipocrizia și să demonizeze, în loc să respecte.

Deutsche Welle

Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook   sau pe  Google News