Promisiunile și vulnerabilitățile noilor legi ale educației. Gabi Bartic, BRIO: ”E prima dată când copilul este pus în centrul unui demers legislativ”

Advertorial
Marti, 19 Iulie 2022, ora 14:44 10211 citiri
Gabi Bartic

Sorin Cîmpeanu, ministrul Educației, a lansat săptămâna trecută proiectul noii legi a educației, iar elevii din învățământul preuniversitar vor fi puși în fața unor schimbări majore.

De exemplu, elevii care încep clasa a VII-a în toamna acestui an, 2022, ar putea trece în clasa a IX-a, în 2024, printr-un examen de admitere susținut direct la colegiile naționale.

Gabi Bartic, CEO Brio, a vorbit pentru Ziare.com despre unele dintre cele mai importante schimbări prevăzute de proiectul noii legi, remarcând atât punctele forte, cât și vulnerabilitățile.

Ziare.com: Cum vedeți transformarea Evaluării Naționale în probă facultativă și înlocuirea probei cu un examen susținut direct la colegiile naționale, fără a mai conta deloc rezultatele din gimnaziu?

Gabi Bartic: Nu cred că știe multă lume, dar examenul de Evaluare Națională nu avea cum să fie obligatoriu nici înainte. Pentru că participarea sau neparticiparea la el nu putea condiționa participarea elevului la întreg ciclul de învățământ obligatoriu. Examenul de Evaluare Națională oferă acum mai multe șanse de a intra la liceul/unul dintre liceele dorit/e. Dar, ca să spun adevărul, statul român avea obligația să școlarizeze în clasa a 9-a pe toți copiii care absolveau primele 8 clase. Deci am fost și până acum în fața unui examen facultativ. Sigur, e o dezbatere legată de liceele și calitatea actului educațional în liceele în care rămâneau locuri, însă aceasta e o dispută pe care nu vom termina să o purtăm într-o discuție sumară despre noul cadru legislativ propus pentru educație acum.

Legat de admiterea organizată de colegii pe un procent de până la 90% dintre locuri, aici am câteva opinii extrem de rezonabile, cred eu. Prima e un dat: copiii cei mai buni ajungeau oricum la cele mai bune școli. Cu ceva excepții, așa funcționează și acum procesul de selecție prin examen național, deci aici nu văd vreo modificare fundamentală. Apoi, alt punct de dezbatere e autonomia: câtă autonomie putem da Colegiilor Naționale?

Și aici e o discuție, dar oricum am argumenta, suntem, totuși, în fața celor mai bune școli din țară. Că avem acum niște criterii și peste 3 ani le vom schimba, oricum ne uităm la această listă, suntem în fața unei elite, atât a unei elite profesionale (profesori, directori) cât și a unei elite în ce privește copiii din aceste colegii. De ce pornim în această discuție de la premisa că aceste colegii vor măslui și truca un examen? Așadar, aici voi da (probabil) o sugestie: poate că procentul de 90% e prea mare. Deși el nu e absolut, textul spune „până la 90%” și poate aș forța respectarea unor standarde în crearea de subiecte, în respectarea programei de admitere care ar trebui să fie mereu aceeași cu cea de la Evaluarea Națională, în tipul de persoane care pot crea sistemele de testare pentru fiecare dintre colegii (mai exact, să nu fie profesorii acelui colegiu și așa mai departe).

Altfel, pornind mereu de la premisa că „se va măslui concursul” mergem într-o direcție în care facem un proces de intenție fiecăruia dintre colegiile naționale participante la acest tip de selecție. Aș mai avea o sugestie legată de modul în care permitem accesul la aceste colegii al copiilor din mediul rural, în condițiile în care noi știm că vorbim despre rezultate radical inferioare ale copiilor între România rulală și cea urbană și, așa cum acceptăm că normele „de gen” pot funcționa corect pentru egalitatea șanselor pentru femei, așa ar trebui să avem niște locuri pe care aceste colegii să admită pe cei mai buni dintre copiii din mediul rural dar care, după cum ne spun toate datele, nu pornesc cu aceleași șanse la acest tip de selecție. Da, îmi asum că e o viziune ce induce alt timp de inegalitate (un copil din rural care „ia locul” unuia din urban), însă aș aduce și acestă problemă în dezbatere publică.

Ziare.com: Noua lege prevede ca, începând cu anul școlar 2027-2028, toate evaluările și examenele naționale să fie în integralitate standardizate și administrate în format digital. Cum vi se pare termenul setat? E realist?

Gabi Bartic: E la fel de realist sau de nerealist ca orice scrie în lege: cred cu tărie că aceasta e o măsură necesară și cred că dacă va fi voință politică în adoptarea legislației primare și a legislației subsecvente, precum și dacă vom avea sprijin din partea profesorilor și decidenților, această țintă e fezabilă. E prea mult, evident, să pronunț și să sper la un „consens național” pe acest subiect, dar cred că toți factorii implicați trebuie să-și facă treaba pe acest subiect. Deocamdată, suntem în fața unui text care enunță niște bune intenții. Aceste bune intenții pot fi augumentate sau, după caz, îngropate extrem de simplu. Depinde doar de noi, de noi toți, cum „jucăm” această șansă pe care legea o dă copiilor pentru o readucere a evaluării pe premise corecte și obiective.

Ziare.com: Dacă ne referim la Bacalaureat, au devenit facultative examenele care se referă la disciplinele specifice profilului și specializării. Este un avantaj, sau un dezavantaj pentru elevi? De ce?

Gabi Bartic: E o trecere a examenului de BAC spre o zona de certificare. NU am aici o opinie foarte cristalizată, o probă din disciplinele importante, din trunchiul comun, mi se pare necesară în condițiile în care, vedem din toate testele dar și nivelul discuțiilor din jur, cunoștințele științifice sunt înlocuite extrem de lesne de pseudo-știință, iar lacunele grave de cultură generală sunt tolerate și devin normă din ce în ce mai mult. Având în vedere că abia acest examen nu este obligatoriu (el până la urmă certifică un nivel de competențe superior, nu absolvirea a 12 ani de școală), aș fi tentată să spun că, oricare ar fi motivul pentru care îi facem pe copii să învețe mai mult, e un motiv bun.

Și aici opinia mea, îmi asum asta, nu va avea foarte mulți susținători. Voi continua spunând că nu putem să învățăm tot liceul doar cele 2 materii care ne trebuie la examenul de admitere la facultate (dacă el mai există). E imposibil să parcurgem 4 ani de școală învățând doar la 2-3 materii. Da, există specializări care trebuie avute în vedere, însă designul probelor de BAC eu nu l-am văzut ca fiind „bătut în cuie” de această lege. Ci doar, cel mult, creionat în linii mari. Și sper în clarificări în legislația subsecventă.

Ziare.com: Disciplinele din aria artelor și educației fizice și sport nu vor mai fi notate cu note de la 1 la 10, iar disciplinele încadrate în ”Educație pentru viață” vor fi notate cu ”Admis/Respins”. Credeți că acest lucru va duce la scăderea presiunii pe care o simt elevii în raport cu notele, sau, din contră, vor trata cu superficialitate disciplinele unde știu că nu sunt notați?

Gabi Bartic: Voi spune așa: avem, ca societate, o mare problemă, dacă notele la Educație fizică, arte și/sau Religie, Educație pentru viață sau orice alte materii similare „puneau presiune” pe elevi. Și problema nu e la elevi, niciodată ea nu e la copii. E la adulții din jurul lor – profesori, părinți în egală măsură. Am auzit despre copii care au făcut drame din note mai mici decât 10 la Sport. Și aici spun că e limpede că judecăm strâmb, extrem de strâmb: până când nu vom accepta, ca societate, că nu toți copiii sunt de 10, pentru că nu toți sunt David Popovici sau Simona Halep, până atunci calificativul „Admis/Respins” bazat pe niște standarde clare (să știm de ce anume e respins copilul, și acesta să fie pe baza unor minime competențe specificate clar, și nu pentru vorbit în ore sau lipsa echipamentului adecvat) sunt mai potrivite. Sunt eu însămi mamă de copil acum în clasa a IV-a și care, într-unul dintre semestrele clasei a II-a a avut calificativ B (deci nu FB) la Educație Fizică.

Știu, parțial, și motivul (și acesta nu a fost că nu a alergat suficient sau nu a sărit suficient). Nici prin cap nu mi-a trecut să contest această notă, pentru că aș fi intrat, în lipsa unor standarde clare, într-o spirală de tipul „așa cred eu”. Copilul meu știe însă că nu toți copiii sunt foarte buni la toate disciplinele și prin această lentilă privim asupra performanțelor lui (chiar și a acelora sportive).

Ziare.com: Care credeți că sunt vulnerabilitățile majore ale noii legi a educației și care sunt punctele forte?

Gabi Bartic: Cred că acest pachet legislativ are în vedere cu precădere copilul, și aici sunt cumva convinsă că e prima dată când copilul e pus în centrul, nu în laterala sau în subsidiarul unui demers legislativ. Cred că numeroasele referiri la parcursul educațional individualizat pentru fiecare elev, dacă aceste referiri vor fi și operaționalizate în norme ulterioare, vor face doar bine acestuia. Marea vulnerabilitate a acestei legi nu e, așa cum am spus, legea în sine, ci posibilitatea ca toate aceste bune intenții să fie îngropate prin legislație ulterioară proastă. De aceea cred că atenția opiniei publice asupra acestei legi nu trebuie să fie punctuală acum, până la adoptare, ci și pe tot parcursul anului următor, până aceasta ajunge implementată și aplicată.

Ziare.com: Dacă ar fi să trageți o concluzie, per total, privind propunerile, este un pas în față pentru învățământul preuniversitar românesc?

Gabi Bartic: Da, eu cred cu tărie că poate reprezenta un pas în față. E o sumă de principii bune. Cum le vom aplica pe acestea e o artă și aici trebuie să ne antrenăm întreaga atenție, răbdare și putere de concentrare.

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News