Un alt Iohannis sau o alta Romanie?

Comentatori de tot felul nu scapa din vedere faptul ca, de cand si-a castigat al doilea mandat si de cand PSD nu mai este nici pe departe ce a fost, presedintele Klaus Iohannis s-a schimbat radical.

Nu mai este astazi omul care ii dadea lui Dragnea a treia sansa, nu mai este cel pe care-l sfida chiar si Vasilica-Viorica, atunci cand il trimitea la consultari pe clovnul Orlando in locul ei, nu mai este cel care conversa cu ceilalti mai mult prin televizor, mai rar la telefon si cam deloc fata-n fata si nici acelasi de a carui suspendare vorbeau pe fata Iordache-Degetel, Olguta sau Radulescu-Mitraliera.

Astazi, ai zice ca domnul Iohannis este altul. A inceput sa se implice direct in actul de guvernare, lasa de inteles ca el este dirijorul principal, iar ceilalti isi executa partitura exact asa cum le este rolul, desi oricum ar canta fiecare, tonul il da tot bagheta de la Cotroceni.

Se intreaba comentatorii: s-a schimbat pesedintele? A devenit Iohannis altul decat cel pe care il stiam? A prins deodata curaj, dupa scorul zdrobitor de la prezidentiale? Nu se mai teme ca-l acuza cineva de tiranie, autocratie, despotism si tot ce le mai venea la gura Vioricai si Olgutei, cand isi inchipuiau ca asa se face campanie electorala? Nu se mai teme de suspendare?

In opinia mea, domnul Iohannis nu este un fricos si nu s-a temut niciodata de suspendare. Dar, fireste, nici n-a riscat, desi a fost totdeauna consecvent convingerilor sale politice. Isi respecta si astazi crezul cu care castigase alegerile in 2014: anticoruptia, statul de drept, meritocratia, suprematia legii, integritatea.

Nu s-a schimbat presedintele, dar conjunctura este alta. Acelasi om, cu aceleasi principii si acelasi crez, se afla printre alti oameni, cu alta conduita si alt respect fata de ei insisi sau fata de cei din jur. Nu vreau sa exacerbez, dar am senzatia ca inainte avea de a face mai mult cu badarani, iar acum s-a pomenit printre oameni de o alta calitate.

Cu badaranii nu se putea opune de unul singur intregii majoritati, careia anticoruptia ii statea ca un cui in talpa, statul de drept ca un nod in gat, meritocratia ii era ceva la fel de confuz ca "imunoglobina", iar suprematia legii si integritatea erau notiuni la fel de abstracte ca teoria relativitatii sau expansiunea Universului.

Printre acesti majoritari, Iohannis incerca de unul singur sa apere statul de drept, cel de care ei isi bateau joc intr-o veselie. Iar exemplul cel mai elocvent despre cum l-a aparat este cel al fostei sefe a DNA, Laura Codruta Kovesi.

A aparat-o riscand acuza gava ca ar fi incalcat Constitutia, trecand la limita peste recomandarile imperative ale unei CCR obediente adversarului si n-a cedat decat in ceasul al treisprezecelea, cand conflictul din Bucuresti incepuse sa se internationalizeze, intervenind liderii europeni, in apararea statului de drept, periclitat la Bucuresti.

Cat de grava ajunsese situatia se vede si din faptul ca, pentru distrugerea Laurei Codruta Kovesi, PSD a angajat anume un ministru, asmutit sa lupte cu presedintele. Nu stiu daca in istorie mai exista un caz asemanator, cand guvernul isi angajeaza un mercenar, impotriva propriului sef de stat.

Tudorelul nostru, stipendiat anume ca sa ingenucheze justitia, a castigat partida, dar Klaus Iohannis a ramas neclintit pe pozitia sa, cu un avantaj moral enorm atunci cand cea izgonita de Guvern la Bucuresti si-a castigat pe cont propriu victoria la Bruxelles. Nu mai este procuror sef in Romania, dar este in Europa.

Recent, mai aflam din presa ca ea a fost premiata si la gala "Women of Europe 2019", cu distinctia decernata "Femeia la Putere".

Imi pun din nou intrebarea de la inceput: i se poate reprosa oare presedintelui Iohannis o anumita indiferenta, o pasivitate de care s-ar fi facut vinovat atunci, in contrast cu zelul etalat de vreo luna incoace acum?

As zice ca nu. Astazi, Klaus Iohannis este acelasi aparator al statului de drept care era atunci, este tot protectorul Justitiei, dar nu mai are in fata haita devoratorilor ei si nici un impostor care cu acceptul vinovat al unei bune parti din Parlament, ii uzurpase una din cele mai importante prerogative prezidentiale - aceea de a colabora cu Guvernul.

Fara pretentii premonitorii, scriam atunci ca acel caz Kovesi nu s-a incheiat odata cu revocarea ei si ca a mai ramas sa se pronunte o instanta care in cele din urma le rezolva pe toate: timpul. Si iata ca timpul s-a aratat generos. Cea hulita de Dragnea, pe atunci candidat la puscarie, si de Tariceanu, candidat si el la judecata, dar salvat cu rusinoasa imunitate, i-a invins pe toti. A actionat pe cont propriu, dovedindu-se mai puternica decat chiar presedintele tarii.

Dar povestea ei este mult mai complicata decat pare, iar Guvernul de atunci s-a pretat la incomparabil mai multe sforarii decat simplele delatiuni redactate de Tudorel, decat pledoariile anti-Kovesi ale Vioricai tinute la Bruxelles si decat presiunile facute prin toate mijloacele guvernamentale aflate la indemana lor.

O mostra este reamintita, recent, de ziarul german Die Welt. Iata ce scrie ziarul despre Kovesi a noastra:

"Prin succesul ei, si-a facut dusmani puternici. In 2016, s-a dovedit ca fosti agenti Mossad din cadrul companiei Black Cube fusesera pusi pe urmele lui Kovesi. Printre altele acestia au piratat e-mail-urile angajatilor DNA. Potrivit Black Cube, clientul era guvernul roman".

Si, tot Die Welt concluzioneaza, daca mai era necesar: "Era clar ca guvernul PSD voia sa scape de ea".

Asadar, guvernul PSD+ALDE era atat de inversunat impotriva sefei DNA de atunci, incat ajunsese sa puna pe urmele ei fosti agenti ai Mossad (Serviciul de Informatii al Israelului - n.red.) si sa pirateze e-mail-urile angajatilor DNA, directia pe care dansa o conducea.

Nu intru in detalii, dar ma intreb: cine a platit piratarea unor e-mail-uri si, mai ales urmarirea doamnei Kovesi, activitati fara nicio legatura cu interesele statului roman, dar strict legate de interesele urmaritilor (pe atunci) Dragnea, Tariceanu si altii ca ei?

Mai avea presedintele tarii vreun atu in mana, ca sa contracareze marsaviile Guvernului, gata sa faca orice ca sa-si scape protejatii de inerenta judecata sau condamnare? Iar daca nu mai avea arme, cum putea continua lupta cu mainile goale?

In opinia mea, presedintele n-a abandonat-o pe Kovesi. Pur si simplu a fost pus in fata unui fapt implinit, la care rolul sau ajunsese decorativ. Dar modul in care a aparat atunci statul de drept, justitia si reprezentantii ei atacati de grupul delincventilor, cred ca seamana cu modul asiduu in care el colaboreaza astazi cu noul Guvern, pentru ca acesta sa repare raul provocat de predecesorii sai.

Unora nu li se pare tocmai firesc faptul ca presedintele si noul premier se consulta in principalele probleme ale guvernarii. In opinia mea, era o stare nefireasca atunci cand fostul premier, in loc sa se consulte cu presedintele, asa cum de altfel prevede Constitutia (art.86 si art. 87), se consulta cu seful unui partid, asa cum nu prevede nicio lege nicaieri.

Si atunci, ma intreb, daca intre premier si presedinte a ajuns astazi sa se desfasoare o relatie constitutionala, inseamna asta ca s-a schimbat cumva domnul Iohannis?

Eu unul nu-l vad schimbat. Il vad aparator al acelorasi principii ca si pana acum, dar de pe o noua platforma. Aceea a omului aflat pe aceeasi baricada cu Guvernul si nimic mai mult. Iar tara cred ca este mult mai castigata atunci cand presedintele conlucreaza cu premierul, decat atunci cand acesta isi trimitea clovnul la Cotroceni pentru consultari.

Daca implicarea presedintelui apare schimbata prin prezenta lui mai frecventa langa actul de guvernare, nu inseamna ca avem un alt Iohannis decat pana acum, inseamna ca acelasi Iohannis, consecvent acelorasi principii, este angajat intr-o alta conjunctura, mult mai favorabile pentru tara.

Iar lupta pentru principii nu s-a terminat. In Parlament au ramas aceleasi figuri care pana mai ieri atacau statul de drept, infiintau instante pregatite sa-i judece pe cei care judeca si deschideau larg portile inchisorilor ca, odata cu violatorii si ucigasii, sa iasa de acolo si niste condamnati pentru coruptie, protejati de-ai lor.

Nu se asteapta nimeni ca majoritarii sa plece de buna voie din fotoliile lor. Cine isi da foc la valiza, renuntand la indmenizatii pana la sfarsitul lui 2020, la diurne si plimbari peste hotare pe banii statului si, mai ales, la pensiile speciale, platibile numai in cazul mandatului exercitat complet?

Teama asta insa ii poate cuprinde si pe parlamentarii PNL, USR, PLUS, UDMR si altii. Vor avea ei curajul sa faca zid in fata PSD, renuntand la propriile avantaje?

Grea intrebare! Acuma este insa momentul ca fortele politice antiPSD, care s-au unit ca sa inlature guvernul Dancila, sa se uneasca din nou, ca sa inlature intreg Parlamentul, prin alegeri, de preferinta anticipate.

In caz contrar, le va rade in nas chiar PSD, vazand cum se solidarizeaza toti, atunci cand simt ca interesul poarta fesul.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...