In linie dreapta, sub bagheta presedintelui

Caderea guvernului Orban, asa cum s-a produs, demonstreaza, in opinia mea, ca n-a fost nevoie sa asteptam planul B, pe care-l anticipa zilele trecute presedintele Iohannis, ca varianta de avarie, intrucat a functionat conform prevederilor planul A.

Si am dovezi sa sustin ca spectacolul televizat miercuri in direct din aula mare a Parlamentului n-a fost altceva, decat primul capitol al acestui plan A, derulat pas cu pas de artizanii alegerilor anticipate, singurele care ne pot scapa de ceea ce opinia publica - nu eu! - a etichetat ca fiind ciuma rosie.

In primul rand, scorul "covarsitor" de 261, voturi mult peste cel necesar de 233, nu are alta explicatie, decat aceea ca PNL nu s-a aparat aproape deloc. L-a lasat pe adeversar sa "invinga".

Nu pretind ca, daca si-ar fi concentrat fortele, ar fi ajuns la rezultatele spectaculoase de asta toamna, insa ar fi putut pierde cu doua-trei voturi diferenta.

Dar diferenta fata de 261 este atat de mare, incat sugereaza numai faptul ca soldatii domnului Ciolacu au luptat ca niste zmei impotriva unei armate pregatita sa piarda batalia, nu s-o castige.

Diferenta mai sugereaza insa si altceva. Acum cateva zile, Marcel Ciolacu declara ca ii mai trebuie trei-patru voturi ca sa treaca motiunea, pe urma venea cu vestea ca va iesi Tandi pe Mandi, adica fix 233 voturi, iar in ajun parca l-am auzi murmurand, destul de nesigur, ca a mai dobandit unul sau doua voturi in plus. Deci, e acopritor.

De unde, 28 voturi in plus, ca din senin? Logica spune ca ori interimarul nu prea e stapan pe ce gandeste si ce face, ceea ce este grav pentru el, ori adversarul n-a fost interesat in castigarea bataliei si a luptat fara nicio alta grija decat aceea ca nu cumva sa castige. Si a reusit.

In al doilea rand, guvernul Orban se pregatea cu multe zile inainte sa infrunte acest rezultat, iar cea mai buna dovada este avalansa de 25 de ordonante de urgenta, aprobate in ajun, anume pentru a pregati terenul eventualul ui succes al motiunii.

Daca motiunea ar fi fost respinsa, nu era asa mare zor, ar fi putut da ordonante si maine, si poimaine, si saptamana vitoare. Dar era zor. De ce? Pentru ca domnul Orban a contat pe admiterea motiunii, nu pe respingerea ei.

De astazi, guvernul devine interimar, nu mai poate emite ordonante de urgenta, dar ce era de emis s-a emis, iar efectele se produc indiferent de faptul ca, intre timp, Guvernul a devenit interimar. Este clar ca guvernul Orban a emis un pachet de acte normative in ajunul votarii motiunii, in perspectiva aprobarii acesteia si nu in perspectiva respingerii.

In al treilea rand, insusi Marcel Ciolacu recunoaste ca anticipatele sunt singura solutie pentru criza in care a ajuns tara. Reproduc din declaratia sa de miercuri: "intotdeauna caderea Guvernului este un pas spre anticipate. Asa trebuia sa se intample si dupa caderea Guvernului Dancila".

Aha! Trebuia sa se intample si dupa caderea guvernului Dancila? Pardon, dupa caderea guvernului Dancila, nimeni nu era mai aprig inamic al anticipatelor, decat insusi Marcel Ciolacu: "anticipatele n-ar face decat sa arunce tara intr-o criza profunda". Ca sa vezi, atunci ne aruncau in criza, acum sunt ceva ce trebuie sa se intample!

In al patrulea rand, dupa succesul motiunii, nu se mai observa in tabara PSD aceeasi veselie manifestata altadata, cu ocazia altor succese.

Social-democratii stiu bine ca, desi au castigat, pixul ramane numai in mainile presedintelui, ca ei nu sunt in stare sa propuna un premier si ca pana la urma sunt nevoiti sa caute "un neafiliat de stanga" - sintagma la care imi imaginez ca domnul Iohannis inca si acum mai rade.

Pe scurt, in tabara "castigatorilor" domneste mai mult resemnarea, decat bucuria. Asta nu pentru ca nu au cum culege roadele de pe urma motiunii, si nici pentru ca nu vor participa la guvernare, ci din simplul motiv ca alegerile anticipate ii prind pe picior gresit, cu estimarea de 20% in sondaj, dupa ce luna trecuta fusese 18,5%.

Pe scurt, pana la motiune, anticipatele erau doar varianta unora. Dupa motiune a ajuns convingerea quasi-tuturor. Vorbesc de ele liberalii, am vazut ca vorbeste chiar si Ciolacu, se bucura USR, cu PLUS si PMP, iar UDMR recunostea chiar si inainte de a sti rezultatul votului: "s-ar putea sa fie si un scenariu de alegeri anticipate".

De acum incolo, mergem in linie dreapta, sub bagheta presedintelui. De dansul depinde nominalizarea unui nou premier astfel incat sa cada la Parlament, tot de dansul a doua nomnalizare, care sa le fie alesilor ca o broasca imposbil de inghitit, iar apoi dizolvarea Parlamentului.

Totul este posibil. Pentru liberali insa este important sa-si pastreze estimarile din sondaje. Daca se incurca ceva, nu cred sa aiba nici presedintele vreun plan B.

Primul Congres Forţa Dreptei. Formaţiunea îşi alege conducerea naţională şi îşi prezintă candidaţii

Primul Congres al Forţa Dreptei este organizat, sâmbătă, la Palatul Parlamentului, formaţiunea urmând să îşi aleagă conducerea naţională şi să îşi prezinte candidaţii la alegerile...

Cine câștigă Primăria Capitalei, potrivit celui mai recent sondaj. Candidatul PSD+PNL, la pământ. Prezența la vot, în creștere

România se pregătește de alegeri. Europarlamentarele vor avea loc în aceeași zi cu localele. ARA Public Opinion a realizat o cercetare sociologică în legătură cu evenimentele ce vor avea...