Cinci motive pentru care presedintele a gresit

Laudele recoltate de Iohannis din partea fanilor lui Dragnea nu merita atentie. Ei ce sa faca? Sa-l huiduie pe seful statului? Hotii se bucura, desigur. Ceea ce nu surprinde. Presedintele, insa, a dat un rateu major.

Toti oamenii care gandesc cu propriul cap si nu cu al Antenelor stiu ca pseudoargumentele, in principal cele conspirationiste (privind prezumtivi judecatori manevrati, unelte ale statului paralel) sunt intenabile.

In fond, le-au respins cu argumente imbatabile prea multi, prea credibili. Intre ei sunt mii de magistrati romani si societatea civila, infima presa independenta romaneasca inca in viata si toti partenerii apuseni ai Romaniei.

O lume intreaga stie ca Liviu Dragnea si ai sai incearca sa modifice Legile Justitiei ca sa scape de puscarie si sa-si protejeze ciracii de gratii. O stie ori parea s-o stie si a spus-o, cu alte cuvinte, presedintele insusi. Pana cand, in mare graba si fara o alocutiune convingatoare, lasata pe seama fanilor sai cei mai devotati, a desemnat-o premier (dar nu al Iranului si Pakistanului, ci al Romaniei) pe, vai, no name-no English-Vasilica-Viorica Dancila.

In clipa in care Iohannis a facut-o, culegand ropote de aplauze si urale din partea oligarhiei mafiote, a propagandei aferente, a celor prostiti de ea ad-hoc si a sustinatorilor invederati ai PSD-Dragnea, s-au petrecut simultan mai multe lucruri.

Romania a obtinut un nou premier. Dar, chiar daca n-a pierdut, totodata, un presedinte, seful statului si-a incalcat cuvantul dat si, laolalta cu propria credibilitate, si-a pierdut o mare parte din electorat, polarizandu-l si starnind o confuzie generala, incurabila, potential fatala nu doar politic pentru el insusi, ci mai ales pentru tara.

Daca discursul fanilor lui Dragnea nu merita luare aminte, net mai mult intereseaza argumentele celor care sustin ca presedintele Iohannis n-ar fi avut loc de intors. Ca prevederile constitutionale l-ar fi legat de maini si de picioare. Ca asa e democratia. Ca, grabindu-se, ar fi salvat tara de o criza prelungita si de o suspendare prezidentiala, care l-ar fi adus la Cotroceni, pe rastimpul unei dezastruoase luni de zile, pe manechinul expirat C.P. Tariceanu. Ca Iohannis nu e si n-ar putea fi presedinte-jucator. Ca refuzand-o pe Dancila ar fi obtinut o solutie si mai rea, de felul lui "decat Dan".

In fine, ca anticipatele n-ar fi o solutie, caci n-ar exista o opozitie demna de acest nume si ar castiga o data in plus PSD.

Daca, asa cum e recomandabil, lasam faptele, Constitutia si principiile democratiei liberale si ale statului de drept sa vorbeasca, iar nu frica de suspendare a lui Iohannis ori lansatoarele de ceata ale propagandei ruse si PSD-iste, am afla urmatoarele.

Ca, in termenii legii, Iohannis putea sa-si tina cuvantul, optand, prin respingerea propusei Dancila si avansarea altor doua propuneri de premieri, respinse de PSD, pentru dizolvarea Parlamentului si anticipate. Aceasta optiune ar fi prezentat o serie intreaga de avantaje deopotriva personale, presedintelui, precum si altele, generale, natiunii.

1) Reclamate de principiile democratice, care cer revenirea, in anumite faze, la poporul suveran, anticipatele ar fi fost justificate politic si economic de necesitatea aplanarii unei crize politice fara precedent, de primejdii majore si acute pentru statul de drept si de o situatie unica in istoria tarii.

2) Ele ar fi dat o sansa veritabila de a se evita expunerea Romaniei la riscuri nu doar politice, ci si economico-financiare interne si la oprobriul extern.

3) Concomitent, s-ar fi eludat confuzia, rescindarea opozitiei si polarizarea generala a societatii, de care profita, incontestabil, oligarhia.

4) Respingerea lui Dancila ar fi salvat durabil credibilitatea si onoarea presedintelui, care, odata suspendat, ar fi putut spera in mod rezonabil sa vada milioane in strada, intru sustinerea sa. Nici macar Dragnea n-ar fi putut-o ignora.

5) Fie si, pe moment, inadecvata unei sarcini ce pare a o depasi, opozitia ar fi primit o vitala gura de aer. Iar Iohannis ar fi putut orienta PNL spre o alianta politica, dand virtualei coalitii sanse apreciabile de a castiga anticipatele. Nu intamplator, PSD li se opune.

Dragnea stie ca, oricat de bine ar sta in sondaje masluite, si-a irosit cu siguranta, in acest an de haos, un segment considerabil din sustinerea celor 18 la suta din electoratul captiv care l-a votat, fara sa castige multi alti adepti.

In fond, de ce e nevoie de un presedinte, daca, prost sfatuit, seful statului nu se ridica, in momente cheie, la inaltimea misiunii sale de a reprezenta adecvat si cu solutii originale, natiunea, aparandu-i, totodata, interesele reale si vitale?

Autor: Petre M. Iancu

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...