Cum a ajuns Kazahstanul „sub cizma lui Putin“. „Totul este despre supraviețuirea regimului” ANALIZĂ

Vineri, 07 Ianuarie 2022, ora 23:53 8151 citiri
Trupe ruse în Kazahstan/ FOTO Captura Youtube

Priceput în a stârni tulburări în Occident, președintele rus Vladimir Putin a trimis joi trupe în Kazahstan, pentru a încerca să stingă cel mai recent dintr-o serie de incendii periculoase care au înghițit teritoriile fostei Uniuni Sovietice pe care Moscova le consideră ca fiind propria sa sferă de influență.

Dar dacă tulburările din Kazahstan au scos din nou la lumină vulnerabilitatea autocraților în care Kremlinul avea încredere pentru a menține ordinea, acestea au oferit Rusiei încă o oportunitate de a-și reafirma influența în fostul său spațiu sovietic, unul dintre cei mai prețuiți de Putin.

Spectacolul unei țări precum Kazahstanul „care pare mare și puternică” căzând în dezordine atât de repede a venit ca un șoc, a declarat Maxim Sușkov, director interimar al Institutului de Studii Internaționale din Moscova, citat de New York Times. Dar a arătat și cum, cu excepția Ucrainei, în fostele republici sovietice care au încercat să facă echilibristică între Est și Vest, deodată bubuie o criză și se îndreaptă către Rusia.

Putin a trimis în Kazahstan trupele speciale care au acționat în Cecenia, Georgia și Crimeea, iar odată ce sosesc trupele rusești, rareori, dacă nu chiar niciodată, se mai întorc acasă. Sușkov a spus că tulburările din Kazahstan pot fi văzute ca o „criză gravă pe care Rusia este interesată să o transforme într-o oportunitate”.

„Dacă așa ceva se poate întâmpla în Kazahstan”, a spus Scott Horton, lector de drept la Universitatea Columbia, care i-a consiliat pe oficiali din Kazahstan și alte țări din Asia Centrală de-a lungul a două decenii, „se poate întâmpla cu siguranță și în Rusia”.

Alți analiști spun că, pe cât de mult se bucură Putin de tulburările din Europa și Statele Unite, ca dovadă că democrația eșuează, nu-i face plăcere ca acestea să treacă spre spațiul rus, indiferent de oportunitatea pe termen scurt.

După ce s-a oferit în august 2020 să ofere ceea ce el a numit „asistență cuprinzătoare” pentru a-l ajuta pe președintele Belarusului Aleksandr Lukașenko să stopeze un val de proteste uriașe, Putin a trimis apoi „forțe de menținere a păcii” pentru a opri un război sângeros în teritoriului disputat de Armenia și Azerbaidjan, Nagorno-Karabah. Apoi Rusia a staționat peste 100.000 de militari la granița sa cu Ucraina pentru a solicita ca Kievul să renunțe la flirtul de ani de zile cu NATO.

Printre soldații trimiși în Kazahstan s-au numărat membri ai Brigăzii 45, Spetsnaz, sau forțe speciale, unitate faimoasă pentru operațiunile sale în primul și al doilea război din Cecenia, regiunea Caucazului, cândva agitată, dar pacificată brutal, de Rusiei. Brigada a fost activă și în Osetia de Sud, o regiune a Georgiei aflată în centrul războiului din 2008 al acestei țări cu Rusia; în Crimeea, pe care Rusia a anexat-o în 2014; și în Siria.

Cât de mult contribuie cu adevărat acest rol asertiv la obiectivul de lungă durată al lui Putin de a restabili dominația Rusiei asupra unei mari părți a fostei sfere sovietice este o chestiune de dezbatere aprinsă.

În Ucraina, a reușit în principal contrariul, transformând ceea ce a fost o populație în general prietenoasă cu Rusia în mari părți ale țării într-un inamic jurat.

Când Kazahstanul a ieșit din Uniunea Sovietică în urmă cu trei decenii, deținea al patrulea cel mai mare stoc de arme nucleare din lume, rezerve vaste de petrol și atât de multe promisiuni și pericole încât secretarul de stat James A. Baker s-a grăbit să viziteze noul stat pentru a încerca să cimenteze legăturile bând vodcă cu liderul său, Nursultan Nazarbaiev, în saună și acceptând lovituri cu o ramură de copac.

„Dă-mi la telefon președintele Statelor Unite”, a glumit la acea vreme ambasadorul american la Moscova, Robert Strauss, care se afla și el acolo. „Să-i spun că secretarul său de stat este dezbrăcat și este bătut de președintele Kazahstanului”.

De atunci, Kazahstanul a renunțat la armele nucleare, a acceptat giganții energetici americani precum Chevron și Exxon Mobil pentru a-și dezvolta câmpurile petroliere și a deveni un partener atât de de încredere încât, într-un mesaj către actualul său lider, în septembrie anul trecut, președintele Biden i-a spus președintelui Kassim-Jomart Tokaiev că „Statele Unite sunt mândre de prietenia cu țara sa”.

Asta în ciuda faptului că de-a lungul timpului, totuși, oamenii au fost bătuți cu cruzime în centrele de detenție și pe stradă. În timp ce istoricul său de represiune poate fi mai puțin sever decât în ​​alte foste republici sovietice din Asia Centrală, cum ar fi Turkmenistanul și Uzbekistanul, potrivit Amnesty International, acesta include pe scară largă „tortura și alte rele tratamente în penitenciare”.

Președintele Tokaiev, dator la Putin

Pentru Mukhtar Abliazov, un magnat kazah care a fugit în exil după ce s-a certat cu fostul președinte Nursultan Nazarbaiev, actualul val de proteste și apelul guvernului kazah la Moscova pentru ajutor militar pentru a-i zdrobi pe protestatari sunt dovada că Occidentul a calculat greșit și a dat Rusiei un mare câștig.

Kazahstanul, a spus el joi, a reușit să „adoarmă comunitatea internațională” cu promisiuni de contracte mari. „Rezultatul: Kazahstanul este acum sub cizma lui Putin, care profită de acest lucru pentru a-și extinde puterea.”

Steve LeVine, autorul cărții „Petrolul și gloria”, o cronică a luptei dintre Moscova și Washington în regiune după prăbușirea comunismului, a spus că America a văzut Kazahstanul independent „aproape în întregime” prin prisma câmpurile petroliere Tengiz.

Kazahstanul era condus de lideri puternici care spre consternarea lui Putin, s-au dovedit surprinzător de fragili și fapt de care se teme Kremlinul să se întâmple în Rusia. Dar slăbiciunea acestora l-a făcut și pe Putin protectorul indispensabil la care apelează în vremuri de criză.

Alexander Cooley, profesor de științe politice la Colegiul Barnard și o autoritate în Asia Centrală, a spus că este puțin probabil ca Rusia să ceară concesii imediate de la președintele Tokaiev, dar a câștigat o pârghie puternică, bulversând eforturile anterioare ale Kazahstanului de a evita înclinarea prea mult spre Moscova sau Washington.

„Kazahstanul a încercat întotdeauna să mențină un echilibru”, a spus el. „Totul este despre supraviețuirea regimului. Nevoile de securitate a statului au fost reconfigurate pentru a se potrivi nevoilor celor de la putere.”

Autoritățile din Kazahstan spun că zeci de protestatari au murit în tulburările de până acum, cu mult mai mulți au fost răniți și 18 membri ai forțelor de securitate au fost uciși. Dacă revoltele se prelungesc, Kremlinul ar putea ajunge să-și atragă mânia unei mari părți a populației kazahe, care în orașe mari precum Almatî vorbește adesea rusă și fusese relativ pro-rusă. Acest lucru ar repeta scenariul din Ucraina, unde sentimentul anti-rus a devenit atât de puternic încât este puțin probabil să se diminueze ani sau decenii.

Însă Tokaiev, care a preluat funcția de președinte în 2019 de la Nazarbaiev, este acum dator Rusiei atât pentru sprijinul în reprimarea protestatarilor, cât și pentru înlăturarea lui Nazarbaiev, miercuri, din ultimul său post de șef al Consiliului Naţional de Securitate, O astfel de asistență este rareori oferită gratuit, în special nu de către un tactician la fel de priceput ca Putin, conchide New York Times.

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News