Temerile lui Putin după revoltele din Kazahstan ANALIZĂ

Criza din Kazahstan reprezintă o întorsătură nedorită a evenimentelor pentru Moscova.

„Kremlinul trebuie să-și împartă atenția și să gestioneze instabilitatea strategică pe două fronturi”, susține Aleksander Baunov, analist rus de politică externă la Centrul de reflecție Carnegie din Moscova. Pentru unii experți, cel mai mare risc potențial este ca Rusia să fie absorbită de disputele interne din Kazahstan.

Deși Kazahstanul are o mare majoritate etnică rusă, iar nordul țării a fost uneori obiectul unor vise iredentiste, relațiile ruso-kazake au fost în general prietenoase de după destrămarea URSS.

În condițiile în care Rusia își asumă acum susținerea președintelui kazah Kassim-Jomart Tokaiev, analistul Iuri Kortunov de la RIAC se teme de o creștere a naționalismului kazah și de perturbarea fragilului echilibru etnic intern al țării.

Intervențiile anterioare ale Rusiei în țările post-sovietice au crescut sentimentele anti-ruse, a remarcat Kortunov. „Există o șansă reală ca să vedem o creștere a sentimentului anti-rus în Kazahstan, cum s-a întâmplat în Ucraina și Georgia”, a spus el.

Riscuri interne

Criza din Kazahstan ar putea afecta, de asemenea, politica internă a Rusiei. Deși ambele țări au fost în mare parte stabile sub regimuri autoritare de lungă durată, frustrările economice larg răspândite și inegalitatea au afectat poziția ambelor guverne.

În Rusia, ca și în Kazahstan, reformele socio-economice nepopulare, inclusiv o creștere a vârstei de pensionare din 2018 și stagnarea salariilor, a redus cota de popularitate a președintelui.

Un sondaj recent al Centrului Levada a arătat că ratingul electoral al președintelui rus Vladimir Putin este de 32%, un minim record. „Putin crede în general în propria sa popularitate”, a spus Tatiana Stanovaia, fondatoarea R.Politik, o firmă de consultanță politică. „Dar evenimentele din Kazahstan l-ar putea face să se îndoiască de cât de durabilă este această popularitate.”

Opoziția rusă își amintește cum protestele din Belarus din vara anului 2020 a prevestit o represiune fără precedent la nivel național și se teme că evenimentele din Kazahstan sunt de rău augur pentru ei.

„Vom fi noi cei care plătim pentru libertatea kazahilor”, a scris Kirill Martinov, redactor adjunct al ziarului independent rus Novaia Gazeta, pe Twitter, prezicând o represiune a serviciilor de securitate ruse de teama protestelor și în Rusia.

Lupta pentru menținerea la putere

Pentru alții, protestele din Kazahstan – care au fost în mare parte îndreptate împotriva lui Nursultan Nazarbaiev, președintele fondator al țării, care a demisionat în 2019, dar care încă își păstra puteri extinse din culise – ar putea să-l să-l fi făcut pe Vladimir Putin să se gândească de două ori înainte de a face un pas în spate la Kremlin.

După ce Nazarbaiev – care era apropiat de Putin – a plecat de la președinție pentru a conduce puternicul Consiliu de Securitate al țării sale, unii observatori au sugerat că președintele rus ar putea în cele din urmă să urmeze modelul kazah, predând responsabilitățile de zi cu zi unei persoane alese cu atenție. succesor, păstrând totodată controlul suprem.

Cu toate acestea, revărsarea de furie împotriva bărbatului care a condus Kazahstanul încă din vremea când făcea parte din Uniunea Sovietică, inclusiv scene cu o statuie a lui Nazarbaiev din orașul Taldykorgan care a fost doborâtă de protestatari, l-ar putea determina pe Putin să concluzioneze că slăbirea puterii este periculosă.

Anunțul de miercuri al lui Tokaiev că preia controlul asupra Consiliul de Securitate al țării, înlocuindu-l pe fostul său șef, subliniază doar riscurile oricărei predări de putere. „Evenimentele din Kazahstan fac ca scenariul de tranzit al puterii din Kazahstan să fie practic imposibil pentru Rusia”, spune Baunov, citat de The Moscow Time. „Acum Putin va fi cu greu convins să-și lase poziția unui succesor”.

În Kazahstan, Rusia a avut aceeași problemă ca și în Belarus. Nazarbaiev a monopolizat contactele politice cu Moscova. În rândul elitei politice kazahe, oricine era bănuit că are legături prea strânse cu Rusia era înlocuit și izolat. Tokaiev nu era preferatul Moscovei, dar a permite răsturnarea lui de la putere ar însemna, în acepțiunea Kremlinului, să permită forțelor ultra-naționaliste să iasă în prim-plan, probabil urmate la un moment dat de radicalii islamiști. Așa că Tokaiev trebuie salvat, la fel ca și dictatorul Belarusului, Aleksander Lukașenko, în vara lui 2020, când au izbucnit proteste acolo.

Spre deosebire de Lukașenko, însă, Tokaev nu este încă un conducător absolut. El nu are putere și autoritate deplină și nici forțele sale de poliție și militare nu sunt la fel de motivate precum cele din Belarus să facă față singure la proteste. Întrucât tulburările nu au dat semne de atenuare, în ciuda demisiei guvernului și a demiterii lui Nazarbaiev de către Tokaiev din funcția de președinte al Consiliului de Securitate al țării, președintele kazah a fost nevoit să ceară ajutorul lui Putin. Pe 5 ianuarie, el a făcut apel la Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO) condusă de Rusia pentru asistență în combaterea a ceea ce el a descris drept „amenințare teroristă” din partea bandelor antrenate în străinătate. De remarcat un aspect important: CSTO este o alianță de apărare a cărei competență nu acoperă și tulburările interne.

Rusia a răspuns rapid la apel și a organizat o forță de menținere a păcii CSTO, trimițând 3.000 de parașutiști în Kazahstan pe 6 ianuarie. Ceilalți membri ai CSTO - Armenia, Belarus, Kârgâzstan și Tadjikistan - trimit, de asemenea, contingente simbol de 70- 500 de soldați. Acesta este primul angajament real al blocului de la înființarea sa în 1999. Atentă la percepția publică din Kazahstan, Moscova a anunțat că mandatul forței este limitată în timp și se va ocupa de la protecția instalațiilor strategice și a altor active importante, lăsând sarcina de a se ocupa de protestatari poliției și armatei Kazahstanului.

Intervenția militară în Kazahstan este o mișcare semnificativă a Rusiei și este plină de riscuri. Dacă misiunea forțelor ruse se extinde, asta ar duce la sentimente anti-ruse în masă rândul kazahilor, sau chiar la ostilitate și rezistență. Acest lucru, ar avea repercusiuni și în Rusia, unde primele sondaje sugerează că de două ori mai mulți oameni se opun trimiterii de trupe în Kazahstan decât susțin decizia.

Dacă Rusia reușește să susțină regimul și să-l facă mai pro-rus - nu doar în cuvinte, ci și în fapte - atunci Kazahstanul, ca și Belarusul, ar putea deveni un aliat și un partener mai de încredere pentru Rusia. Politica externă multi-vectorală a lui Nur-Sultan va fi apoi simplificată, așa cum sa întâmplat recent cu Minskul și Erevanul. În acest moment, șansele par să favorizeze ultimul scenariu, ceea ce explică decizia Kremlinului de a continua intervenția.

Ambițiile Evgheniei Guțul și strategiile Moscovei

Agentul cel mai activ al Rusiei din ultimele săptămâni în Republica Moldova a devenit Evghenia Guțul, bașcana Autonomiei Găgăuze. Dacă compari agitația ei cu marile drame și...

Rusia își concentreză atacurile hibride asupra Finlandei, prin trimiterea de migranţi. Preşedinta Comisiei Europene: „A încercat să ne destabilizeze”

Ursula von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene a declarat vineri, 19 aprilie, că Rusia îşi concentrează atacurile sale hibride asupra Finlandei, prin trimiterea de migranţi, pentru a...