Cum pot jocurile video să distrugă vieți. Adevărul amar al evadării prin gaming: ”Este poarta de intrare a violenței din realitate”

Încă de când au apărut pe piață, jocurile video au evoluat constant în rândul mai multor generații ca o activitate plăcută care poate fi practicată în timpul liber, fie ca o modalitate de a depăși rutina prin deconectarea de la realitate, fie ca un mijloc prin care oamenii se pot destinde și relaxa.

Lovitura dură a pandemiei a făcut ca toată lumea să fie încuiată în case, cu puține activități sociale, împingând marea majoritate să trăiască într-o lume mult mai reconfortantă ca să se deconecteze de la evenimentele stresante care au avut loc la nivel global. Ca atare, nu ar fi surprinzător să descoperim că adolescenții și tinerii adulți au găsit o modalitate aparent inofensivă de a face față emoțiilor negative, modalitate care ar descrie lumea jocurilor video.

Jocurile video au fost întotdeauna o portiță de ușurare a stresului pentru oamenii care nu știu cum să-și înfrunte problemele la nivel emoțional. În schimb, aceștia "evadează" într-o lume virtuală care îi plasează în centrul atenției, oferindu-le un control maxim asupra evenimentelor, de unde și sentimentul extraordinar de putere și dominație. La fel ca orice alt obicei vicios, dacă se depășesc limitele, vor exista consecințe grave care pot afecta sănătatea mintală și pot influența chiar și comportamentul să devină violent și recalcitrant. Pentru a privi mai îndeaproape această problemă și pentru a examina ce îi determină pe oameni să folosească jocurile video ca modalitate de evadare, am stat de vorbă cu psihoterapeutul Delia Simake, care a explicat pentru Ziare.com cum se dezvoltă această dependență, cum ne poate influența comportamentul în relațiile cu ceilalți și ce modalități sunt cele mai eficiente pentru a trece peste această experiență.

Escapismul și jocurile video: Ce este și cum se manifestă

Escapismul, sau dorința de a scăpa de realitate și de a trăi într-o lume imaginară, a fost legat nu numai de conceptul de jocuri video, ci și de abuzul de substanțe, jocurile de noroc, condusul imprudent sau sporturile periculoase. Acesta poate fi descris ca o diversiune mentală de la aspectele plictisitoare și neplăcute ale vieții de zi cu zi prin activități care implică imaginația și divertismentul. Fenomenul este legat de jocurile video, deoarece lumea virtuală oferă, în general, jucătorilor un "loc sigur", un întreg mediu care se concentrează asupra personajului lor, o lume care se învârte în jurul lor și depinde de ei, unde pot fi oricine doresc, unde pot trăi experiențe pe care nu le pot avea în viața reală.

”Este un mod foarte facil pus la îndemână de tehnologie. E un mijloc prin care evadăm din realitate. Un mijloc mult mai eficient, mult mai promovat, mult mai înșelător. Este și eficient pentru scopul inițial, efectul dorit de eliminare a contactului cu o realitate care poate este disconfortantă, înfricoșătoare, copleșitoare, foarte tristă. Dar, în același timp, este un mod de a ne întări complexele și credințele irelevante și iraționale că nu putem face sau realiza ceva cu viața noastră”, explică psihoterapeutul Delia Simake.

Această idee și, în general, întregul concept de jocuri video poate crea dependență datorită confortului și siguranței pe care lumea virtuală le poate oferi consumatorului. Jocurile nu mai sunt doar o simplă modalitate de relaxare, ci devin un loc în care o ființă umană petrece ore întregi "evadând" de problemele vieții reale.

”Un mare aport îl are exact ceea ce se promovează prin social media. E o imagine și un cadru de referință în care noi ca indivizi suntem incapabili de a face față disconfortului, greutății, frustrării, eforturilor. Ca și valoare este promovat confortul, viteza. Deci nu de dragul unor nevoi reale, ci pur și simplu pentru că se poate. Oamenii recurg la ele pentru că ei cred, sau ajung să creadă, sau sunt învățați să creadă că doar așa pot face față”, precizează Delia Simake.

Dependența de jocurile video poate ucide

Jocurile video au un efect fascinant asupra psihicului tinerilor și pentru mulți dintre ei a devenit chiar un stil de viață. Ele captivează mintea acestora și o țin prizonieră, ore în șir, într-o realitate virtuală, de care consumatorii nu se pot desprinde cu ușurință. Însă jocurile la care au acces nu sunt deloc inofensive. Sub aparența jocului, ideea de a distruge sau a ucide este aproape întotdeauna prezentă.

”Violența din jocurile online este poarta de intrare a violenței din realitate. Pentru că, petrecând foarte mult timp în jocurile online, ne deconectăm. Și atunci, nu apucăm să creăm relații și să ne dezvoltăm capacitățile acelea umane de empatie, solidaritate, căldură afectivă, trăire, reciprocitate. Nu apucăm să învățăm să trăim și să împărtășim emoțiile și nevoile cu alți oameni. Cu cât petrecem mai mult timp într-o realitate virtuală, nu apucăm să înțelegem, să conceptualizăm lumea reală, să înțelegem relația dintre cauză și efect. Nu apucăm să ne dezvoltăm capacitatea de a distinge dintre real și imaginar. Copii nu au distincția, nu au capacitatea cognitivă să facă diferența dintre real și imaginar. Și de asta le afectează modul de interacțiune în viața reală. Pentru că nu mai percep actele de forță și de distrugere la fel cum le-ar fi perceput dacă ar fi trăit, ar fi experimentat lucrurile în realitate”, explică Delia Simake.

Tendințele violente ale jocurilor video sunt adesea transpuse în realitate prin accese de furie, irascibilitate, instabilitate psihică și emoțională și agresivitate exagerată, iar în anumite cazuri, unii tineri chiar au murit sau au ucis oameni nevinovați din cauza influenței negative a jocurilor video.

În 2003, trei ofițeri de poliție au fost uciși în Alabama de un băiat de 18 ani, după ce acesta s-a jucat timp de luni bune mii de ore la rând un joc video violent care conținea împușcături, crime brutale, limbaj explicit, scene vulgare și jafuri. Potrivit anchetatorilor, adolescentul și-a motivat faptele prin simpla afirmație "viața este ca un joc video, toată lumea trebuie să moară la un moment dat". Jocul în cauză îl prezintă pe personajul principal drept un gangster în călătoria sa pentru a deveni principala putere criminală a orașului în care se află. Pentru a-și atinge obiectivul, el apelează la fapte de violență, crimă și tâlhărie, cum ar fi uciderea unor ofițeri de poliție, jefuirea unei bănci, eliberarea unui condamnat din închisoare și trafic de droguri. În procesul tânărului, procurorii au sugerat cu tărie că jocul video l-a influențat în mare măsură pe băiatul de 18 ani să comită crima.

În 2019, un băiat de 17 ani din Thailanda a murit în urma unui accident vascular după ce s-a jucat ore în șir la calculator. Acesta a fost găsit de tatăl său, care a încercat disperat să îl resusciteze, însă fără niciun rezultat, deoarece copilul era deja mort. Bărbatul a recunoscut că fiul său era dependent de jocurile pe calculator, petrecea zeci de ore în universul virtual și ajunsese să lipsească foarte mult de la școală.

În 2020, după ce s-a jucat pe telefon ore în șir, fără pauză, un băiat de 12 ani din Egipt a murit de infarct, în urma creșterii accelerate a tensiunii arteriale. Copilul a fost transportat de urgență cu o ambulanță la Spitalul Al-Salam din Port Said, însă Departamentul de Urgențe al Direcției de Sănătate a declarat că băiatul a murit înainte de a ajunge la spital. Părinții lui au declarat că i-au găsit telefonul mobil lângă el, cu jocul încă activat.

Cum scăpăm de dependența de jocurile video?

Deși nu există încă un tratament pentru dependența de jocurile video, psihologul Delia Simake spune că sunt mai multe modalități prin care putem să îi ajutăm pe cei dragi să se vindece și să treacă mai ușor peste această experiență:

”Pe scurt, trebuie să avem conciliere și terapie cu persoana în cauză. Avem însă schimbări ale stilului de viață care trebuie susținute intervenind cu cei din jurul lui. Cu părinți, parteneri, familie. Avem nevoie, pe lângă, clar, întreruperea comportamentului, să facem o evaluare, să înțelegem care este obiceiul de viață și care este carența sau disfuncționalitatea, punctul nevralgic, emoțional sau de imagine de sine care l-a făcut să se îndrepte către jocuri, către partea virtuală. Avem nevoie să reparăm sau să învățăm, dacă vorbim de copiii, că persoana respectivă, copilul respectiv, poate să fie liber, frumos, fericit, cu stea în frunte, cu trei aripi, în viața reală. Și atunci avem șanse ca, într-adevăr, după câteva săptămâni bune, poate luni, dar nu ani în orice caz, să-l restructurăm un pic la nivel de trăiri și la nivel de deprinderi de abilități. Ele trebuie să meargă mână în mână”, concluzionează Delia Simake.

În realitate, majoritatea persoanelor dependente de jocurile video suferă cu adevărat, iar scopul nostru este de a le ajuta să recunoască beneficiile recuperării, în timp ce se îndreaptă spre un nivel mai mare de onestitate cu privire la rănile lor. Intervențiile care sunt adesea utile includ psihoeducația, terapia de grup, terapia cognitiv-comportamentală, procesarea traumei, grupurile bazate pe abilități, terapia de recreere și practicile de mindfulness.

Cum se votează cu urna mobilă. BEC a stabilit regulile pentru alegeri

Biroul Electoral Central a stabilit, vineri, 26 aprilie, măsurile pentru exercitarea dreptului de vot prin intermediul urnei speciale la alegerile din data de 9 iunie, menţionând, între altele,...

Traian Băsescu, despre actuala clasă politică: ”Comparaţi-l pe Ciolacu, ca şi calibru, cu Năstase, pe nea Nicu, cu Stolojan sau Crin Antonescu”

Fostul preşedinte Traian Băsescu afirmă că liderii celor două mari partide din România, Marcel Ciolacu şi Nicolae Ciucă, nu se pot compara ”ca şi calibru” cu unii dintre predecesorii...