Cei trei care sperie Vestul. Coaliția politică din inima Europei care-i dă speranțe lui Putin

Italienii îşi aleg duminică, 25 septembrie, cel de-al 70-lea guvern în cei 76 de ani de la înfiinţarea Republicii italiene, în 1946, iar sondaje recente preconizează o victorie importantă a unei coaliţii a dreptei şi extremei drepte, dominată de partidul Frații Italiei al Giorgiei Meloni.

Aceasta ar putea deveni prima femeie prim-ministru a țării, iar Matteo Salvinni și Silvio Berlusconi s-ar putea întoarce la politica de vârf din Italia.

Patru forțe politice în cursă

Patru forțe politice principale sunt în cursă: coaliția de dreapta formată din Frații Italiei, Liga lui Matteo Salvini și Forza Italia a lui Silvio Berlusconi; coaliția de centru-stânga condusă de Partidul Democrat al lui Enrico Letta; partidul anti-sistem Mișcarea Cinci Stele a fostului premier Giuseppe Conte, care propune o agendă progresistă, respectiv așa-numitul „al treilea pol” din centrul spectrului politic, condus de fostul premier Matteo Renzi și de europarlamentarul Carlo Calenda (fost reprezentant permanent la UE).

O forță liberală, ei promit să continue ceea ce numesc „agenda lui Draghi”. Așa-numita „coaliție de centru-dreapta” a dominat sondajele din ultima lună și este formată din partidul Fratelli d’Italia condus de Giorgia Meloni, partidul Liga Nordului condus de Matteo Salvini, partidul Forza Italia condus de Silvio Berlusconi și partidul Noi con l'Italia condus de Maurizio Lupi.

Giorgia Meloni, o eurosceptică a cărui deviză este „Dumnezeu, patrie, familie”

În vârstă de 45 de ani, Giorgia Meloni urcă în sondajele de popularitate, iar partidul său este creditat cu aproximativ 25% din intenţiile de vot la alegerile legislative din 25 septembrie. Partidul Fratelli d’Italia (Frații Italiei) este o formațiune politică cu cu rădăcini fasciste.

Născută la Roma pe 15 ianuarie 1977, Giorgia Meloni a devenit activistă la vârsta de 15 ani în asociaţii studenţeşti clasificate ca foarte de dreapta, în timp ce lucra ca babysitter sau chelneriţă. În 1996 a ajuns să conducă o asociaţie de liceeni, Azione Studentesca, a cărei emblemă este Crucea Celtică.

În 2006 a devenit deputată şi vicepreşedintă a Camerei Deputaţilor. Doi ani mai târziu a fost numită ministru pentru tineret în guvernul premierului lui Silvio Berlusconi.

La sfârşitul anului 2012, obosită de disensiunile care măcinau dreapta, a fondat Fratelli d'Italia împreună cu alţi disidenţi din partidul lui Silvio Berlusconi şi a ales opoziţia.

Deviza ei este „Dumnezeu, patrie, familie”, iar priorităţile sale vizează închiderea graniţelor pentru a proteja Italia de islamizare, renegocierea tratatelor europene pentru ca Italia să îşi recapete controlul asupra destinului său, lupta împotriva „lobby-urilor LGBT” şi a „iernii demografice” pe care o traversează ţara, unde vârstă medie este cea mai mare din ţările industrializate, cu puţin în urma Japoniei. Pe 6 octombrie 2016, a denunţat pe Facebook „înlocuirea etnică în curs în Italia”, pe aceeaşi linie cu alte formaţiuni europene de extremă dreaptă.

Fratelli d’Italia este acum cel mai mare partid al coaliției, potrivit sondajelor. O forță naționalistă, conservatoare din punct de vedere social, care își are rădăcinile direct în Mișcarea socială italiană -- un partid neo-fascist creat în urma dispariției lui Benito Mussolini - Fratelli d’Italia a fost în mod obișnuit criticat pentru legăturile sale cu fascismul, despre care criticii susțin că încă nu s-a îndepărtat. De altfel, un candidat la un post de deputat al Fratelli d'Italia a fost suspendat săptămâna aceasta după ce s-a descoperit că l-a elogiat pe Adolf Hitler pe reţelele sociale.

Andrea Mammone, expert în istoria politică de extremă-dreapta italiană și profesoară la Universitatea Sapienza din Roma, a declarat pentru Euronews că partidul este „în conformitate cu tradiția neofascistă” și că „mulți dintre membrii săi arată o abordare pozitivă față de regimul lui Mussolini”. În plus, doi dintre membrii partidului sunt descendenți direcți ai dictatorului Benito Mussolini și poartă cu mândrie numele de familie.

Mai mult, un interviu din 1996 cu Giorgia Meloni, care a apărut recent în presa italiană, evidențiază cum posibilul viitor premier al Italiei spunea la vârsta de 19 ani că Mussolini a fost un „om politic bun” care „a făcut tot ce a făcut pentru Italia”. Cu toate acestea, actualul manifest al formațiunii politice Fratelli d’Italia nu are nicio aluzie directă la fascism și a atenuat o parte din conservatorismul social al programului său din 2018, schimbând preocupările sociale cu cele economice.

Deşi trebuie să menajeze o parte din baza electorală care se identifică cu acest trecut, Meloni este conştientă că pentru a câştiga trebuie să mulţumească aripa moderată a familiei sale politice. „Dacă aş fi fascistă, ar spune că sunt”, a declarat ea recent.

Naraţiunea pe care o promovează este „contrazisă de fapte”, scrie presa italiană care arată cu degetul către o parte a anturajului şi a bazei electorale a partidului, rămasă sensibilă faţă de rădăcinile sale.

Într-un exerciţiu desăvârşit de echilibristică, politiciana italiană recunoaşte şi astăzi că Mussolini „a realizat multe”, imputându-i în acelaşi timp „erorile” comise: legile anti-evreieşti, intrarea în război, autoritarismul. În acelaşi timp, ţine să clarifice că în rândurile partidului "nu este loc pentru cei nostalgici faţă de fascism, nici pentru rasism şi antisemitism".

În campania sa electorală, Meloni a încercat să dea asigurări către instituțiile UE și partenerii internaționali că nu este o eurosceptică. Totuși pozițiile sale protecționiste și declarațiile sale din trecut sugerează contrariul. „Întotdeauna există o teamă în mintea tuturor că am putea să o vedem pe vechea Meloni după ce va fi aleasă", a observat un diplomat din UE.

Preferând termenul „eurorealist" - preferat și de conservatorii europeni - ea apără principiul integrării europene, opunându-se aplicării sale fără discernământ.

„Noi nu ne recunoaștem în logica << mai multă Europă >> cu orice preț și în orice domeniu", a declarat Meloni.

„Dacă am fi avut o UE care să semene mai mult cu cea pe care ne-o imaginăm, am fi dezvoltat o politică de apărare mai eficientă, am fi investit în securitatea energetică și am fi menținut lanțuri valorice scurte pentru a evita dependența de țări terțe - adesea lipsite de încredere - pentru gaz, materii prime, produse de bază, cipuri și alte bunuri. Ceea ce ne dorim este o Europă mai puternică și mai echilibrată", susține Meloni. Meloni respinge Planului de reziliență și redresare al lui Draghi - care ar injecta 190 de miliarde de euro din fondurile UE în economia italiană suferindă.

„Vrem să apărăm interesele naționale ale Italiei fără rupturi, dar cu aceeași determinare cu care germanii și francezii le apără pe ale lor", notează Meloni.

În ceea ce privește chestiunea crizei energetice, Meloni face apel la solidaritate la nivel european, dar consideră, totodată, că în mod firesc statele naționale trebuie să își apere interesele.

În timp ce starea de spirit a unor voci de la Bruxelles este pesimistă și sceptică, Meloni rămâne optimistă că poate face din Italia un lider și un actor puternic pe scena politică europeană.

„Vrem să redăm Italiei rolul care i se cuvine în această Europă. Ne numărăm printre națiunile fondatoare, suntem a treia economie și a doua industrie prelucrătoare din Europa, am fost întotdeauna contribuitori neți la bugetul UE, deținem recordul de indicații geografice alimentare, situri Unesco și multe alte lucruri”, argumentează Meloni.

Sprijinul ei pentru NATO și Occident sancțiunile împotriva Rusiei au ajutat la atenuarea îngrijorărilor cu privire la adecvarea ei pentru postul de prim-ministru.

Matteo Salvini, Il Capitano, eclipsat de Meloni în ultimele luni

Alături de Giorgia Meloni se află colegul de coaliție Matteo Salvini, care conduce partidul Liga Nordului. Liga Nordului a început în anii ‘90 ca o mișcare secesionistă care cerea independența regiunilor prospere nordice ale Italiei de restul țării, dar formațiunea a fost ajutată în 2010 de Salvini să devină un partid politic cu ecou național.

Matteo Salvini, 49 de ani, liderul Ligii, fost ministru de interne, cu o linie dură în privința imigrației, a fost eclipsat de Meloni în ultimele luni. Salvini este considerat un politician eurosceptic, având o viziune extrem de critică asupra Uniunii Europene, în special a monedei euro . El se opune imigrării ilegale în Italia și UE, precum și gestionării de către UE a solicitanților de azil . De asemenea, este considerat unul dintre principalii lideri ai valului populist care a zguduit Europa în anii 2010 și membru al mișcării neonaționaliste, care este o ideologie de dreapta care pune accent pe deglobalizare și poziții protecționiste.

În perioada în care a fost viceprim-ministru, mulți comentatori politici internaționali și ziare, precum The Guardian, The New York Times, Financial Times, The Economist și The Huffington Post, l-au caracterizat drept un om puternic și cel mai influent politician din Italia. după alegerile din 2018. Matteo Salvini s-a născut la Milano în 1973. A studiat la Liceul Clasic „Alessandro Manzoni” din Milano.

Mai târziu a urmat Universitatea din Milano, unde a studiat mai întâi științe politice înainte de a trece la istorie. Totuși, și-a întrerupt studiile pentru a-și începe cariera politică și nu a absolvit niciodată. S-a implicat în politică în timp ce era încă la școală. De tânăr, a devenit rapid un membru activ al Ligii Nordului, un partid politic de dreapta care cere o autonomie regională mai mare pentru regiunile nordice.

La 19 ani, a intrat la Universitatea din Milano, în același an devenind coordonator al orașului, câștigând un loc în consiliul municipal până în anul următor. Urcând repede în ierarhie, a devenit membru al Parlamentului European la 31 de ani și secretar al Legii Nordului la 40.

La 45 de ani, a devenit viceprim-ministru și ministru de Interne în cel de-al 65-lea cabinet al Republicii Italiene. Poreclit Il Capitano, este considerat unul dintre cei mai puternici politicieni din Italia.

Silvio Berlusconi, zis și Regizorul, se întoarce

Al treilea dintre partidele coaliției care ar urma să câștige alegerile de duminică este Forza Italia al fostului premier Berlusconi. Platforma lui de partid are o abordare mai moderată decât cea a aliaților săi din coaliție, dar în ciuda acestui lucru, istoria sa personală plină de scandaluri - de la condamnarea pentru evaziune fiscală în 2013 până la prietenia veche de decenii cu Putin și acuzațiile de a solicita servicii sexuale de la minore - a atras mai multă atenție.

În timp ce electoratul Forza Italia s-a micșorat considerabil în ultimii ani, iar acum este o forță mai mică în coaliție, sprijinul lui Berlusconi pentru Meloni și Salvini pare necesar pentru a se asigura că coaliția ajunge la o majoritate. Asta înseamnă că controversatul partid al fostului prim-ministru ar putea încă înclina balanța și să dețină o putere considerabilă în Italia.

Berlusconi și-a refăcut complet imaginea politică. Fostul prim-ministru, obligat să demisioneze în 2011, apoi găsit vinovat în cazurile de evaziune fiscală și prostituție, fusese condamnat la muncă în folosul comunității și interzis în parlament, dar un judecător a ridicat această interdicție în 2018.

Berlusconi va fi, fără îndoială, regizorul coaliției. După ce a adoptat poziții clar mai centriste și „responsabile” decât partenerii săi, în special în Europa, fostul premier va influența cu siguranță orientările viitoare ale politicilor și guvernării.

Un guvern al Giorgiei Meloni ar putea fi, prin urmare, puternic moderat în ceea ce privește cele mai dure promisiuni.

Poziționarea față de Rusia

Partidele de dreapta au fost în mod tradițional apropiate de președintele rus Vladimir Putin. Dar, de la începutul invaziei rusești în Ucraina, la începutul acestui an, acestea au adoptat poziții diferite.

Meloni s-a diferențiat de Berlusconi și Salvini prin faptul că a criticat invazia Rusiei în Ucraina și a sprijinit sancțiunile UE împotriva Moscovei. Atât Berlusconi, cât și Salvini au condamnat inițial demersul Kremlinului, dar au adoptat progresiv o atitudine mai blândă față de Rusia.

Salvini a declarat că țările occidentale ar trebui să reexamineze sancțiunile împotriva Rusiei, în timp ce, la începutul acestei săptămâni, Berlusconi a declarat că Putin a vrut doar să înlocuiască guvernul lui Volodimir Zelenski cu „oameni decenți". Conte s-a opus trimiterii mai multor arme în Ucraina. Într-adevăr, Matteo Salvini s-a declarat mereu un admirator al lui Vladimir Putin, iar Silvio Berlusconi chiar s-a lăudat cu prietenia liderului de la Kremlin.

În acest context, Ambasada Rusiei la Roma tocmai a publicat o serie de fotografii ale dictatorului rus cu lideri italieni, de la Berlusconi și Salvini, la fostul premier Giuseppe Conte (Mișcarea 5Stele) și actualul ministru de externe Luigi Di Maio. Acesta din urmă a părăsit formațiunea antisistem 5Stele, acuzând tocmai implicarea Rusiei în spargerea coaliției care-l susținea pe Mario Draghi.

Dacă în plan strategic, Italia ar putea să se alinieze cu Ungaria, în plan european s-ar putea regrupa într-un trio, alături de Ungaria și Polonia.

Însă și Bruxelles-ul are o importantă armă de descurajare în viitoarele discuții cu Roma: cele 200 de miliarde de euro alocate Italiei din planul de redresare post-Covid, Next Generation EU. Roma a primit deja un sfert din acestă sumă și așteaptă o plată de 20 de miliarde de euro până la sfârșitul anului.

Planul de redresare, de altfel, a fost creat în special cu gândul la Italia, țara cel mai grav lovită de coronavirus și care a intrat în pandemie într-o situație financiară complicată, fiind considerată deja "omul bolnav al Europei".

În cazul acesta, pentru Italia cu greu se întrevede altă cale decât cea a reformelor inițiate de Mario Draghi, deși Georgia Meloni a promis în campania electorală că va renegocia planul de redresare cu Comisia Europeană.

Dar cu o datorie publică de 150% din PIB și dependentă de banii europeni, Italia nu prea are loc de întors.

Dar după o victorie a naționaliștilor suedezi, există îngrijorare la Bruxelles, Paris și Berlin cu privire la formarea unui „front populist” care ar putea bloca procesul decizional al UE, care încearcă să evite recesiunea și să protejeze gospodăriile de inflație.

Putin și-a propus să câștige Donbasul înainte de a se ”ocupa” de alegerile din SUA. Lupte dure la Oceretine și Ceasiv Iar

În sectorul Avdiivka, în doar patru zile, rușii au înaintat un km până la Oceretine și au pătruns în sat, punând stăpânire pe împrejurimile sudice. Constatând acest fapt, jurnalistul...

Internaționalul român din Italia, atacat de presa din peninsulă. Speranța este în noul antrenor

Presa din Italia a luat în discuție situația echipei de Serie B Bari care suferă extrem de mult la capitolul ofensivă. Atacanții au fost criticați de jurnaliști iar românul George...