Fotografia care ar putea explica nebunia Hamas. Legătura cu ambiția lui Netanyahu de a face pace în Orient

Thomas Friedman a urmărit conflictul israeliano-palestinian de aproape 50 de ani și scrie în The New York Times că a văzut israelieni și palestinieni făcându-și o mulțime de lucruri îngrozitoare unul altora.

Atacatori sinucigași palestinieni aruncând în aer discoteci și autobuze israeliene sau avioane de luptă israeliene care lovesc cartierele din Gaza care găzduiesc luptători Hamas, dar provocând și victime masive în rândul civililor.

Dar nu a văzut ceva asemănător cu ceea ce s-a întâmplat weekendul trecut: luptători individuali Hamas adunând bărbați, femei și copii israelieni, privindu-i în ochi și împușcându-i în strigăte de „Allahu akbar.”

Ultima dată când a asistat la acel nivel de barbarie a fost masacrul bărbaților, femeilor și copiilor palestinieni de către milițiile creștine în lagărele de refugiați Sabra și Shatila din Beirut în 1982, unde prima victimă pe care a întâlnit-o a fost un bărbat în vârstă cu o barbă albă și o gaură de glonț în tâmplă, notează Friedman.

„Deși nu îmi fac iluzii cu privire la angajamentul de lungă durată al Hamas pentru distrugerea statului evreu, mă întreb totuși astăzi: de unde a venit acest impuls asemănător ISIS pentru uciderea în masă ca scop principal? Nu capturarea teritoriului, ci crima simplă? Există ceva nou aici, care este important de înțeles.

Din moment ce nu pot intervieva conducerea Hamas, mă bazez pe experiența mea din regiune și iată cum văd asta, scrie Friedman.

Niște israelieni la Riad

Deși această operațiune a fost cu siguranță planificată de liderii Hamas cu luni în urmă, cred că originile ei emoționale pot fi explicate parțial printr-o fotografie apărută în presa israeliană pe 3 octombrie. Câțiva miniștri ai guvernului israelian plecaseră la Riad, Arabia Saudită, pentru prima lor vizită oficială făcută vreodată, pentru a participa la conferințe internaționale la sfârșitul lunii septembrie și începutul lunii octombrie, și a avut multă acoperire în presa israeliană.

Israel has never needed to be smarter than in this moment.

Read: https://t.co/jEeVYLkj2p

— New York Times Opinion (@nytopinion) October 11, 2023

Dar, după ce am trăit atât în ​​Beirut, cât și în Ierusalim, am fost cel mai impresionat de acea fotografie neobișnuită - o imagine despre care știam că va declanșa reacții emoționale complet diferite în ambele lumi.

A fost făcută de echipa ministrului israelian al comunicațiilor, Shlomo Karhi, care participa la o conferință a ONU la Riad, în timp ce ținea o rugăciune în camera lor de hotel pentru sărbătoarea evreiască Sukkot. Unul dintre ei a fotografiat un coleg purtând un șal de rugăciune tradițional evreiesc și un yarmulke, în timp ce ținea în sus un sul Torah iar prin fereastră se vedea Riadul.

Pentru evreii israelieni, acea imagine este un vis devenit realitate – expresia supremă a acceptării lor în sfârșit în Orientul Mijlociu, la mai bine de un secol după începerea mișcării sioniste de a construi un stat democratic modern în patria biblică a poporului evreu. A te putea ruga cu o Tora în Arabia Saudită, locul de naștere al islamului unde se află cele două orașe sfinte ale sale, Mecca și Medina, este un nivel de acceptare care atinge sufletul fiecărui evreu israelian.

Mesajului Hamas către Netanyahu și coaliția sa de extremă-dreaptă

Dar aceeași fotografie aprinde o furie puternică și emoțională în mulți palestinieni, în special în cei afiliați Frăției Musulmane Islamiste, inclusiv Hamas și Jihadul Islamic Palestinian. Pentru ei, acea imagine este expresia deplină a scopului suprem al prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu: să demonstreze tuturor celor sceptici că el poate face pace cu toate statele arabe - chiar și cu Arabia Saudită - și nu trebuie să dea palestinienilor nici măcar un centimetru.

În ceea ce privește diplomația, aceasta a fost misiunea vieții lui Netanyahu: să demonstreze tuturor că Israelul poate avea tortul - acceptarea“ de către toate statele arabe din jur - și să mănânce și teritoriul palestinienilor.

Nu am idee dacă conducerea Hamas a văzut această imagine anume, dar au fost pe deplin conștienți de evoluția continuă pe care o reflectă. Cred că unul dintre motivele pentru care Hamas nu numai că a lansat acest asalt acum - ci și aparent a ordonat ca acesta să fie cât mai criminal posibil - a fost acela de a declanșa o reacție exagerată a Israelului, ca o invazie a Fâșiei Gaza, care ar duce la pierderi masive de civili palestinieni și în aceeași măsură. O modalitate de a forța Arabia Saudită să se retragă din acordul intermediat de SUA, aflat în discuție, pentru a promova normalizarea între Riad și statul evreu. Precum și pentru a forța Emiratele Arabe Unite, Bahrain și Maroc, care făceau parte din Acordurile Abraham impuse de administrația Trump, să facă un pas înapoi față de Israel.

Esența mesajului Hamas către Netanyahu și coaliția sa de extremă-dreaptă de supremație evreiască și ultra-ortodocși este următoarea: nu veți fi niciodată acasă aici – indiferent cât de mult din pământul nostru vă vând frații noștri arabi din golf. Vă vom forța să vă pierdeți mințile și să faceți lucruri nebunești în Gaza care obligă statele arabe să vă evite“, scrie autorul în NYT.

Atenție, spune Friedman: Hamas nu a trimis luptători în Cisiordania ocupată de Israel (și are mulți acolo) pentru a ataca așezările evreiești. Și-a concentrat atacul asupra satelor israeliene și kibuțurilor care nu făceau parte din Cisiordania ocupată de Israel.

„Acestea erau casele oamenilor din Israelul de dinainte de 1967, Israelul democratic, Israelul liberal – care trăiau în kibuț pașnici sau merg la o petrecere disco”, mi-a remarcat scriitorul israelian Ari Shavit. Pentru Hamas, „simpla existență a Israelului este o provocare”, a spus el. Doar într-un singur kibuț, Be'eri, cel puțin 108 persoane, inclusiv copii, au fost împușcați.

Așadar, cum poate America să ajute cel mai bine Israelul acum, în afară de a rămâne în spatele dreptului său de a se proteja, așa cum a făcut cu atâta forță președintele Biden în discursul său? Cred că SUA trebuie să facă trei lucruri, spune autorul.

În primul rând, sper că președintele cere Israelului să își pună această întrebare, deoarece se gândește la ce să facă în continuare în Gaza: ce vor cei mai mari dușmani ai mei să fac – și cum pot face exact invers?

Cei mai mari dușmani ai Israelului - Hamas și Iran - își doresc este ca Israelul să invadeze Gaza și să fie implicat într-o bătălie strategică acolo, care să facă să arate că ceea ce a pățit America în Fallujah (Irak) a fost doar o petrecere de aniversare a copiilor. Vorbim de lupte din casă în casă care ar submina orice simpatie pe care Israelul o are pe scena mondială, ar abate atenția lumii de la regimul criminal de la Teheran și ar forța Israelul să-și întindă forțele pentru a ocupa permanent Gaza și Cisiordania.

Hamas și Iranul nu vor ca Israelul să se abțină de la a intra în Gaza foarte adânc.

Nici Hamas nu dorește ca SUA și Israel să continue cât mai repede posibil cu negocieri pentru normalizarea relațiilor cu Arabia Saudită, ca parte a unui acord care ar cere Israelului să facă concesii reale Autorității Palestiniene din Cisiordania, care a acceptat Israelul ca parte a acordurilor de pace de la Oslo.

Opțiunile lui Netanyahu

Dar pentru ca Israelul să facă ceea ce este cel mai în interesul său, nu în interesul Hamas și al Iranului, depinde de Biden și Netanyahu. Nu trebuie să uităm niciodată că Netanyahu a părut că preferă întotdeauna să se ocupe de un Hamas care era neîncetat ostil Israelului decât de rivalul său, Autoritatea Palestiniană mai moderată - pe care Netanyahu a făcut tot ce a putut pentru a o discredita, chiar dacă Autoritatea Palestiniană a lucrat mult timp îndeaproape cu serviciile de securitate israeliene pentru a menține liniștea în Cisiordania, iar Netanyahu știe asta.

Netanyahu nu și-a dorit niciodată ca lumea să creadă că există „palestinieni buni” gata să trăiască cot la cot cu Israelul în pace. De ani de zile a vrut mereu să le spună președinților SUA: Ce vreți de la mine? Nu am cu cine să vorbesc în partea palestiniană.

Așa se face că Israelul a ajuns într-o etapă în care ocupația israeliană din ce în ce mai costisitoare – din punct de vedere moral și financiar – a Cisiordaniei nu a fost nici măcar o problemă în ultimele cinci alegeri israeliene.

Sau cum a scris Chuck Freilich, un fost consilier adjunct pentru securitate națională israeliană, într-un eseu în Haaretz duminică: „Timp de un deceniu și jumătate, premierul Netanyahu a căutat să instituționalizeze diviziunea dintre Cisiordania și Gaza, să submineze Autoritatea Palestiniană și desfășoare o cooperare de facto cu Hamas, toate menite să demonstreze absența unui partener palestinian și să se asigure că nu ar putea exista un proces de pace care ar fi putut necesita un compromis teritorial în Cisiordania.”

În cele din urmă, sper că Biden îi spune lui Netanyahu că America va face tot ce poate pentru a ajuta Israelul democratic să se apere de fasciștii teocrați ai Hamas - și de frații lor din Hezbollah-ul libanez, dacă ar intra în luptă.

Dar la rândul lui, Netanyahu trebuie să reia legătura cu Israelul liberal-democrat, așa că lumea și regiunea să nu vădă acest lucru ca pe un război religios, ci ca pe un război între prima linie a democrației și prima linie a teocrației. Asta înseamnă că Netanyahu trebuie să-și schimbe cabinetul, să expulzeze fanaticii religioși și să creeze un guvern de unitate națională cu Benny Gantz și Yair Lapid.

Din păcate, Netanyahu încă acordă prioritate coaliției sale de extremiști, de care are nevoie să-l protejeze de procesul său de corupție și să finalizeze lovitura sa judiciară care ar neutraliza Curtea Supremă a Israelului.

„Dacă va exista o anchetă cu privire la modul în care armata israeliană ar putut rata atât de mult această acumulare Hamas, spune editorialistul NYT, anchetatorii vor descoperi că conducerea armatei israeliene a trebuit să petreacă atât de mult timp pentru a împiedica piloții forțelor aeriene și ofițerii de rezervă să-și boicoteze serviciul, pentru a protesta fașă de lovitura de stat judiciară a lui Netanyahu – ca să nu mai vorbim de timpul, atenția și resursele pe care au trebuit să le dedice pentru a împiedica coloniștii extremiști și fanaticii religioși să facă lucruri nebunești în Ierusalim și Cisiordania – și și-au luat ochii de la minge“.

Universitățile de top din SUA se luptă să țină în frâu protestele faţă de războiul din Gaza

Protestele faţă de războiul din Gaza s-au extins de la Columbia şi Yale la alte universităţi, în timp ce oficialii se străduiesc să disperseze o mişcare de protest în plină expansiune,...

Noi negocieri pentru un armistițiu în Gaza. O delegație a Hamas merge în Egipt pentru a discuta „o propunere de încetare a focului”

O delegație a Hamas va merge luni, 29 aprilie, la Cairo pentru discuții menite să asigure o încetare a focului în Gaza, a declarat duminică un oficial Hamas pentru Reuters, în timp ce...