Cumnatul lui Mircea Geoană vrea să afle de la CCR cum se împacă sechestrul cu prescripția. Ionuț Costea mizează pe motivul invocat de Elena Udrea

Ionuț Mircea Costea – cumnatul condamnat al lui Mircea Geoană – vrea să afle de la judecătorii Curții Constituționale (CCR) cum se împacă legislația cu privire la sechestru pe avere cu prezumția de nevinovăție. Inculpat alături de fostul ministru de Finanțe Sebastian Vlădescu, Mircea Costea a obținut din partea Înaltei Curți sesizarea CCR cu o excepție de neconstituționalitate pe această temă, cu o săptămână înainte de pronunțarea definitivă din dosarul șpăgilor companiei Swietelsky pentru contractul de reabilitare a căii ferate București-Constanța.

Demersul lui Mircea Costea (7 ani de pușcărie pe fond) împotriva menținerii măsurilor asiguratorii înainte de a se constata intervența prescripţiei răspunderii penale în vederea recuperării prejudiciului în civil nu este unul nou, aceeași problemă fiind dezbătută și în Dosarul campaniei din 2009 în care au fost condamnate la pedepse grele pe fond Ioana Băsescu și Elena Udrea.

Avocații Elenei Udrea au obținut pe data de 08.03.2023 sesizarea CCR cu o excepție de neconstituționalitate legată de legislația specială a măsurilor asiguratorii, arătând că în caz de constatare a prescripţiei și de încetarea a procesului penal, instanța ar trebui să dispună, automat, și ridicarea sechestrelor. Apărătorii au arătat că vinovăția unei persoane se stabilește numai prin hotărâre definitivă, astfel că, în lipsa unei soluții de condamnare nu se poate dispune menținerea sechestrului în vederea confiscării speciale.

Exact același demers l-a făcut Ionuț Mircea Costea în dosarul șpăgilor lui Sebastian Vlădescu.

Acesta a invocat neconstituționalitatea dispoziţiilor:

• Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 135/2010 (Codul de procedură penală) – Prezumţia de nevinovăţie: Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.
• Art. 107 alin. (2) din Legea nr.286/2009 (Codul penal) – Scopul măsurilor de siguranţă: Măsurile de siguranţă se iau faţă de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată.
• Art. 112 alin. (1) lit. e) din Legea nr.286/2009 (Codul penal) – Confiscarea specială: Sunt supuse confiscării speciale (…) bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

Inițial, Ionuț Mircea Costea a invocate excepția în fața magistraților care îi vor soluționa apelul și a pierdut, apoi a făcut recurs, iar un alt Complet de 5 judecători i-a dat dreptate:

„Admite recursul formulat de inculpatul Costea Mircea Ionuţ împotriva încheierii de şedinţă din 5 decembrie 2022, pronunţată de Completul de 5 Judecători Penal 1-2022 în dosarul nr. 860/1/2022/a1. Desfiinţează încheierea recurată şi rejudecând admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 135/2010 (Codul de procedură penală), art. 107 alin. (2) şi art. 112 alin. (1) lit. e) din Legea nr.286/2009 (Codul penal), formulată de apelantul inculpat Costea Mircea Ionuţ. În baza art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 aprilie 2023”, se arată în minuta C5-ICCJ.

Ridicarea sechestrelor, următoarea miză a infractorilor după prescripție

Iminenta încetare a unor procese cu inculpați VIP, urmare a intervenirii prescripţiei, deschide complicata problemă a sechestului asigurator și a confiscării extinse, în condițiile în care dosarele vor continua în civil pentru recuperarea prejudiciilor.

Tot mai mulți avocați solicită ridicarea măsurilor asiguratorii odată cu aplicarea deciziilor CCR pe tema prescripţiei, explicând că în lipsa unei condamnări nu există temei pentru confiscarea averii.

Un judecător de la Tribunalul București tratează pe larg problema sechestrului și a confiscării și arată că prezumția dobândirii averii pe cale legală nu este una absolută, ci relativă:

• „În cazul unor infracţiuni cu efecte şi consecinţe grave atât pe plan naţional, cât şi transnaţional, Curtea observă apariţia unui concept/principiu, potrivit căruia infracţiunile nu trebuie să genereze profit/venituri – „crimes does not pay”.
• De asemenea, în doctrină s-a reţinut că măsura confiscării averii nu reprezintă nimic altceva decât o opţiune de politică penală şi un mijloc de represiune şi de reeducare a celor care comit astfel de infracţiuni. Tot ceea ce reprezintă manifestare specifică crimei organizate ar trebui să fie inclus în această categorie.
• Această confiscare se încadrează în categoria celei de tipul fructum sceleris sau productum sceleris şi are ca obiect câştigurile financiare obţinute prin activităţi infracţionale.
• Curtea reţine, astfel, că dispoziţiile legale vin să stabilească măsura confiscării extinse în cazul condamnării pentru comiterea unor categorii de infracţiuni care au caracter grav, prezentând un pericol social relevant şi a căror săvârşire permite acumularea unor bunuri a căror valoare depăşeşte în mod vădit veniturile obţinute licit, iar judecătorul are convingerea că bunurile respective provin din săvârşirea aceluiaşi tip de infracţiuni.
• Determinarea conţinutului prezumţiei dobândirii licite a averii trebuie realizată în lumina criteriilor definite de norme. Din această perspectivă, Curtea distinge în cuprinsul Legii fundamentale două categorii de drepturi, şi anume drepturi absolute (de exemplu, dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică), cărora autorităţile statului nu le pot aduce atingere în nicio situaţie, şi drepturi relative, al căror exerciţiu poate fi restrâns cu respectarea unor anumite condiţii.
• Curtea reţine că, prin definiţie, în ceea ce priveşte conţinutul şi întinderea atributelor, dreptul de proprietate nu este neîngrădit, ci este configurat de dispoziţiile legii, care stabilesc limitele exerciţiului acestuia şi constituie expresia îmbinării interesului individual al titularului cu interesele colective sau generale.
• Prin urmare, de vreme ce dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate comporta anumite limitări, nu se poate pretinde că o garanţie a acestui drept poate avea un caracter absolut. A susţine contrariul duce la situaţia în care, deşi dreptul principal poate fi supus unor limitări, în unele circumstanţe, prin aplicarea prezumţiei, el devine absolut”, se arată în motivare.

Banii de la austrieci, trecuți prin firmele offshore ale lui Mircea Costea

Înalta Curte de Casație și Justiție se va pronunța definitiv pe data de 28 aprilie în dosarul șpăgilor lui Sebastian Vlădescu, unul dintre procesele afectate de hotărârile CCR pe tema prescripţiei.

Banii din compania austriacă Swietelsky – cea care a obținut contractul cu privire la reabilitarea căii ferate București-Constanța – „curgeau” spre conturile offshore din Cipru ale cumnatului lui Mircea Geoană, Ionuț Mihai Costea, prin „filtrul” unor contracte de asistență încheiate cu societatea de avocatură Boștină și Asociații.

Faimoasa firmă de avocatură a lui Doru Boștină este în centrul dosarului în care fostul ministru de Finanțe Sebastian Vlădescu a fost condamnat pe fond la 8 ani și 6 luni de pușcărie pentru luare de mită și trafic de influență.

În același dosar, Ionuț Mihai Costea (cumnatul lui Mircea Geoană) a luat 7 ani de închisoare, iar Cristian Boureanu 3 ani și 6 luni de închisoare.

De asemenea, Mihaela Mititelu, o apropiată de conducerea CN CFR, a primit 4 ani pentru complicitate la trafic de influenţă.

Acuzațiile procurorilor DNA se referă la circuitul financiar prin care șpăgile de la compania austriacă Swietelsky ajungeau la înalți funcționari din statul român, în scopul de a asigura buna desfășurare a contractului.

Anchetatorii spun că austriecii l-ar fi plătit pe Vlădescu și pe oamenii lui cu 3,5% din banii pe care Swietelsky îi încasa pentru lucrări de la statul român.

În acest fel, funcționarii din Ministerul Finanțelor și cei din jurul lor ar fi primit, în perioada 2005-2017, comisioane de aproximativ 20 de milioane de euro.

Banii de la Swietelsky ar fi fost trecuți prin firma de avocatură Boștină și Asociații sub „paravanul” unor contracte de asistență juridică. Mai apoi, tot de la Boștină și asociații, sumele ajungeau în Cipru, prin alte contracte, la firmele lui Ionuț Mircea Costea. Doru Boștină este principalul denunțător din acest dosar.

Eșec în instanță pentru Cătălin Cherecheș. Primarul fugar a încercat să obțină anularea condamnării pentru luare de mită

Curtea de Apel Cluj a decis joi, 18 aprilie, că fostul primar din Baia Mare Cătălin Cherecheș rămâne în închisoare. Curtea de Apel a respins ca neîntemeiată contestaţia în care...

Polițist condamnat pentru corupție. Câți bani lua pentru promovarea ”traseului” la examenul auto

Un poliţist din judeţul Tulcea a fost condamnat definitiv la patru ani de închisoare cu executare, pentru luare de mită şi trafic de influenţă, după ce ar fi pretins bani de la mai multe...