A fost Revolutie, dar apoi a fost Ion Iliescu. Cum plateste Romania consecintele "metamorfozei" stalinismului national in "democratie originala" Interviu

Cea mai clara consecinta a confiscarilor din 1990 a fost persistenta pseudo-elitelor nomenclaturiste: nimic nu ii califica pe acesti politruci, venali, corupti si, cultural vorbind, analfabeti, pentru functiile pe care le-au ocupat si continua sa le ocupe multi dintre ei, si azi. Iar acest sistem de privilegii e opera lui Ion Iliescu si a camarilei lui.

Un dialog despre Revolutie si ce s-a intamplat cu drumul democratic al Romaniei dupa 22 decembrie 1989, cu profesorul de stiinte politice Vladimir Tismaneanu.

Vladimir Tismaneanu, intrebarea asta care ne-a obsedat si in carca careia am pus multe, postdecembrist - "A fost sau nu Revolutie?" - e o intrebare buna? Poate intrebam gresit?

Intrebarea nu e catusi de putin nejustificata. Incerc sa raspund cat pot de concis: A fost o revolutie pentru ca institutiile vechiului regim s-au prabusit, pentru ca in noul regim s-au afirmat libertati si revendicari de negandit inainte, pentru ca Romania a intrat in spatiul revirimentului democratiei despre care a scris Jean-Francois Revel.

Dar a fost si o tentativa prelungita de blocare a schimbarilor reale. FSN a prelungit in chip extrem de costisitor politic, social, economic si psihologic agonia unui sistem intemeiat pe coruptie si minciuna.

Dar sa va intreb mai intai personal: va amintiti cum a venit vestea ca in tara se petrece ceva? Care erau infomatiile?

Eram in Canada, participam la o emisiune de televiziune, moderatorul ne-a anuntat ca la Timisoara a inceput o revolta. Seara am ramas la Toronto si am participat la o emisiune transmisa de PBS, televiziunea publica americana. Eram, ca atatia dintre noi, euforic. Incercam, dar nu reuseam sa-mi ponderez scepticismul. Apoi au venit vestile despre masacre.

Era vital sa sustinem cauza revolutiei. Ceva mai tarziu, am realizat ca aparatul de partid si de securitate, cu ajutorul Armatei, s-a repliat si a declansat ceea ce s-a dovedit a fi o contra-revolutie.

Dictatura comunista a cazut in tot spatiul ex-comunist in 1989, numai Albania a mai avut de asteptat. Conteaza felul in care s-a produs schimbarea - masa rotunda din Polonia si Ungaria, revolutia de catifea din Cehia, revolutia sangeroasa de la Bucuresti - pentru societatea democratica de dupa? A depins procesul de tranzitie si de felul in care s-a produs caderea comunismului?

Este ceea ce in disciplina pe care o predau, comparative politics, se numeste path dependency. Da, modul cum demareaza constructia democratiilor pluraliste este unul dintre factorii care determina natura lor, optiunile si preferintele actorilor politici.

In Romania, pluralismul a fost de la inceput amenintat de ceea ce Corneliu Coposu identifica in chip corect drept neo-comunism.

Vladimir Tismaneanu, la trei decenii dupa, iata ca nu am depasit clivajele originare. Inca apar dosare, inca avem discutii privind formele de colaborare cu regimul comunist si suntem intr-o grila maniheista. Cum o depasim si ce punem in loc?

Increderea nu poate fi cladita pe minciuni si travestiuri. E nevoie de transparenta, de franchete, de adevar. Ce punem in loc? Ceea ce numim solidaritate civica, asumarea responsabilitatilor de catre cei care voteaza, dar, la fel de important, cunoasterea trecutului traumatic.

Nicio societate democratica nu poate functiona normal pe baza amneziei.

Una dintre temele mari ale acestor 30 de ani a fost lustratia. De fapt, ratarea lustratiei. S-a facut in Germania si cam atat, daca nu socotim si lustratia - totusi incompleta - din Polonia. Acum, la 30 de ani dupa, stim mai bine de ce Romania nu a reusit lustratia?

S-a facut si in Cehia, dar nici acolo nu a dus la rezultatele scontate. In Romania, lustratia trebuia aplicata de la bun inceput in spiritul Proclamatiei de la Timisoara - lichelele facute sa paraseasca spatiul politic macar pentru cinci ani. Din nefericire, nu s-a intamplat acest lucru.

Revenirea nomenclaturii in pozitii-cheie, garantata de Ion Iliescu si camarila sa, a dus la perpetuarea unor tehnici de manipulare cu efecte palpabile si nefaste pana azi.

Care au fost consecintele ratarii lustratiei? Ce din ce avem astazi, de la coruptie la mediocritate in politica, e de pus in carca esecului lustratiei si ce nu?

Cea mai clara si dureroasa consecinta a fost persistenta pseudo-elitelor nomenclaturiste. Nimic nu-i califica pe acesti politruci, venali, corupti si, cultural vorbind, analfabeti, pentru functiile pe care le-au ocupat si, vai, continua sa le ocupe multi dintre ei, si azi.

Daca ne gandim la cateva biografii, avem lesne tabloul nerusinarii devenita norma de promovare: Victor Ponta, Mazare, Dragnea, Veorica Dancila, Olguta, Manda, Orlando si toti ceilalti. Aceasta "metamorfoza" a stalinismului national in "democratie originala" ar fi fost mult mai dificila daca ar fi existat lustratia. Dar, cum stim, legea a cazut in Parlament.

O alta tema a acestor 30 de ani a fost Ion Iliescu. In tacere in ultimii ani, Iliescu a iesit zilele trecute la rampa - nu oricum, ci in presa rusa -, apoi a scris si pe blog ca trebuie sa depasim chestiunea Revolutiei, sa nu mai cautam vinovati. Nu vreau sa comentam musai ce a spus Iliescu, ma intereseaza semnificatia acestor iesiri.

As prefera sa depersonalizam chestiunea. Cum accentua H.-R. Patapievici, Ion Iliescu este arhitectul si simbolul unui sistem. De aproape 30 de ani, numele Raului in Romania a fost FSN (ulterior PDSR si azi PSD). Nu este un partid politic real, ci doar, vorba lui Ilici, o "emanatie" a poftei de putere si imbogatire a unei nomenclaturi ontologic parazitara.

Azi suntem in UE si in NATO. Suntem intr-o pozitie infinit mai favorabila decat fortele democratice in lupta cu Iliescu, Roman, Voican, Magureanu si haita lor de politruci neresapati, de la Nastase si Ponta la Dragnea, Dancila si, cireasa de pe tort, Ciolacu. O Romanie a normalitatii democratice nu poate fi decat una scapata de acest flagel...

Legat de Ion Iliescu, insa, stiti ca a creat valva o declaratie a lui Adam Michnik, recent, la Timisoara. Spunea Michnik ca istoria mare il va reevalua pe Ion Iliescu si ca in biografia acestuia vor intra si cateva lucruri bune. Cum vi se pare aceasta perspectiva? E corecta? Corecta politic, corecta moral? Lui Adam Michnik i se reproseaza reevaluarea lui Jaruzelski si declaratia privindu-l pe Iliescu a fost citita in acest registru. E o banalizare a raului aici?

La capitolul lustratie, cred ca e bine sa plasam discutia in coordonate de spatiu si timp.

In Polonia, Jaruzelski a fost pus sub acuzare pentru rolul sau in masacrul din Gdansk in decembrie 1970. Dar tot Jaruzelski a fost garantul, din partea puterii, ca acordurile rezultate din negocierile de la Masa Rotunda vor fi respectate. De aici pozitia lui Adam Michnik, insistenta pe nuante.

Ion Iliescu a refuzat negocieri reale cu opozitia democratica. CPUN nu a fost un echivalent romanesc al Mesei Rotunde. In CPUN, Ion Iliescu a trisat cat a putut. Ion Iliescu este principalul responsabil pentru asaltul permanent impotriva partidelor democratice, societatii civile, presei independente, intelectualilor critici care s-a derulat, perseverent si pervers, incepand cu primele zile ale hegemoniei FSN.

Apoi, in finalul celui de-al doilea sau mandat, Ion Iliescu a facut trei gesturi simbolice care ii definesc mostenirea istorica. E vorba despre decorarea lui Vadim Tudor cu ordinul "Steaua Romaniei", despre gratierea lui Miron Cozma si despre boicotarea sesiunii Parlamentului in care presedintele Basescu a condamnat, in numele statului roman, dictatura comunista drept ilegitima si criminala.

Am scris atunci un articol in revista "22" in care am afirmat transant ca regret volumul de dialoguri cu Ion Iliescu. Crezusem ca a interiorizat macar o parte din valorile democratice.

M-am inselat.

Adam Michnik este unul dintre prietenii mei cei mai apropiati, ideile si lupta sa mi-au inspirat propriul pariu existential.

Vladimir Tismaneanu, daca ar fi sa ne apucam serios de investigarea privind 1989, de unde sa incepem?

Poate cu vizita lui Mihail Gorbaciov la Bucuresti in mai 1987. Ruptura cu Moscova, de aceasta data, era una cu democratizarea din URSS. Tot in acel an, in noiembrie, revolta si represiunea de la Brasov.

Pana la a marca Romania 30 de ani de postcomunism, a facut-o Viktor Orban, care a fost zilele acestea la Timisoara. A lansat un fel de apel, ca impreuna tarile noastre sa formeze o noua Europa Centrala. Cum sa citim declaratiile acestea, stiind de prietenia dintre Orban si Putin?

Viktor Orban s-a specializat in declaratii bombastice cu efecte preponderent propagandistice. Nici vorba de o asemenea noua Europa Centrala. Romania este in UE, rolul ei este sa fortifice aceasta uniune, nu sa o slabeasca.

In acelasi context, cum vedeti, astazi, pozitionarile liderilor europeni fata de Moscova si de liderul rus, Vladimir Putin?

Am publicat in 2019, la editura Palgrave Macmillan, impreuna cu Kate Langdon, o carte intitulata "Putin's Totalitarian Democracy". E vorba, intre altele, de organizarea politica a revansismului imperial post-sovietic.

Rusia a revenit in Europa de Est si Centrala. Este un fapt. Nu a revenit militar, evident. Dar duce un razboi mascat, organizeaza campanii online. In ce priveste Romania, imi amintesc emisunile din 2012 de la postul de radio "Vocea Rusiei". Aceleasi calomnii si minciuni precum acum in "Sputnik".

Voi incheia citandu-l pe Adam Michnik care, intrebat fiind unde se situeaza in raport cu stanga si cu dreapta, a raspuns: "La Vest de Centru"...

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...