Ioan Mang: Ratarea onoarei (Opinii)

Nu putine au fost situatiile in care unor persoane publice li s-a recomandat sa-si dea demisia. Putine sunt insa cele care au si facut-o. Si inca mai putine cele care si-au depus demisia de onoare, respectand realele semnificatii ale termenului si conceptului de onoare.

Onoarea este fara indoiala un concept abstract care determina o anumita perceptie calitativa privind onestitatea si respectabilitatea ce afecteaza atat statusul social, cat si autoevaluarea unui individ sau a unui grup social in cadrul societatii.

Individului sau grupului social li se atribuie astfel merit si valoare pe baza armoniei care exista intre actiunile lor si un anumit cod al onoarei sau un anumit cod moral agreat de societate in ansamblul ei. Onoarea este aderarea la ceea ce este cunoscuit drept bine si corect, este in cele din urma un cod comportamental ce defineste datoriile individului in societate.

In fine, prin perceptia si practica onoarei, individul este descris, in mare masura, prin felul cum apare el in ochii celorlalti oameni.

Onoarea, cum spune profesorul Daniel David, inseamna sa ai o grila explicita de valori pe care sa o implementezi constant in ceea ce faci, iar atunci cand nu o implementezi, din motive diverse, inclusiv independente de tine, sa fii dispus sa-ti asumi comportamente corective si responsabilitatea esecului.

Tot el spune mai departe urmatoarele: Onoarea trebuie sa fie insotita de curaj... Curajul este mecanismul care permite valorilor sa se exprime comportamental, chiar atunci cand contextul nu le favorizeaza; altfel onoarea ramane o vorba frumoasa! Concluzionand, daca Onoarea este scopul, Curajul este mijlocul de atingere a scopului.

Contextul care face obiectul acestui articol este recenta situatie scandaloasa in care s-a complacut noul ministru al Educatiei, Ioan Mang, si lucrarile sale plagiate. Dar si premierul Victor Ponta, care a intarziat nepermis o luare de pozitie transanta. Decizia sa privindu-l pe Ioan Mang este una eminamente politica, una care priveste exclusiv imaginea maculata pe care respectivul plagiator o arunca asupra unui guvern abia instalat si supus unei supravegheri atente; tinand cont de anul electoral in care ne aflam.

Stramutarea problemei in curtea Academiei Romane nu a facut altceva decat sa prelungeasca o agonie. Ministrul Ioan Mang a dovedit in ultimele zile, prin atitudinea sa, fara putinta de tagada, ca pentru dumnealui onoarea este ca apa chioara. Este fluida, curge sau pica si ia forma recipientului in care este turnata. Dar tot chioara ramane.

Adaptand definitia juridica a demisiei la context, ea este un act unilateral de vointa prin care se comunica premierului incetarea raporturilor cu ministeriatul. Insa, pentru un asemenea gest, este nevoie de onoare si curaj, ambele parand ca lipsesc din arsenalul moral al ministrului Mang. Pana astazi. Cam tarziu.

Modul in care cineva paraseste o functie publica ii va afecta cariera pentru totdeauna. Si asta in afara penibilelor plagiate. Se poate face cu capul plecat de rusine, prin sfidare sau in tacere, constientizand raul facut.

Domnului Mang nu-i este nici rusine, nici nu constientizeaza fraudele comise si consecintele faptelor sale asupra pozitiei ministeriale ocupate, ci sfideaza inventand noi si noi explicatii si justificari.

Demisia de onoare este indubitabil un act ce imbina perfect onoarea cu curajul. Si nu ma refer nici la dezgustatoarea "demisie de onoare" a fostului sef al CNAS, Lucian Duta, abia inaintea demiterii sale si nici la "solicitarile" unora pentru demisiile de onoare ale altora, nu mai putin jenante si fara obiect.

Demisia de onoare poate fi o maniera de a protesta, precum cea a lui Andrei Chiliman din functia detinuta in conducerea PNL, dupa conflictul principial cu liderul Crin Antonescu, ori poate fi un act de asumare a responsabilitatii, cum a procedat ministrul Vasile Blaga.

In aceasta circumstanta, unele principii fundamentale cu care este ancorata o guvernare moderna si responsabila trebuie readuse in prim-plan. Iar unul dintre acestea este demisia de onoare. Aceasta, ca maniera de promovare a sa, reprezinta un ritual necesar in anumite situatii, pentru a proteja integritatea actului de guvernare. Fara integritate nu exista autoritate. Iar simpla vrere nu tine loc de autoritate.

Înțepături electorale între Firea și Piedone. „Au reciclat-o și i-au zis că e cea mai bună / Am telefonul deschis / Nu m-a sunat nimeni”

Candidatul PSD la Primăria Capitalei, Gabriela Firea, a declarat duminică, 28 aprilie, întrebată dacă mai negociază cu Cristian Popescu Piedone şi mai speră ca acesta să se retragă din...

Candidatul Dreptei Unite la Primăria Iași: Lupta se va da ”între mafia lui Chirică și ieșenii onești, care nu fură și nu-i iubesc pe toți”

Candidatul Alianţei Dreapta Unită la Primăria Iaşi, Marius Bodea, a declarat după înregistrarea candidaturii sale la Biroul Electoral Municipal că pe 9 iunie bătălia se va da „între...