Noile legi ale educației, între spoială, mediocritate și interese obscure

Am ales să scriu un text simplu și scurt pentru a trage un semnal de alarmă despre superficialitatea noilor legi ale educației. Am rămas consternat când am descoperit că fundamentul noilor legi este identic cu cel al vechii legi, legea educației naționale nr. 1 din 2011. După ani întregi de pregătiri, este rușinos să fundamentezi o nouă lege exact și exclusiv pe principiile vechii legi. Verificați, în textul propus se regăsesc exact aceleași principii justificatoare, la punct și virgulă (le regăsiți pe toate în art. 3 din noua și din vechea lege).

De ce ar conta într-atât de mult principiile enunțate în textul de lege? Pentru că fundația este importantă în orice structură, cu atât mai importantă pentru arhitectura unei legi noi a educației. Principiile educaționale nu au voie să rămână simple lozinci, ele sunt linii directoare ale sistemului educațional. Dincolo de orice, postura de arhitect de sistem pare a fi mult peste anvergura ministrului Cîmpeanu.

În structura “legii învățământului preuniversitar“ generată de proiectul “România Educată“, supusă în prezent consultării publice, unele principii fundamentale lipsesc, altele rămân cu interpretări limitate, anacronice care protejează sistemul, nu elevul. Se pune din nou temelia unei structuri aflate în slujba politicului. Nu vorbim despre educarea generațiilor viitoare, vorbim despre grabnica realizarea a unor interese politice mărunte. Spre exemplu, “principiul răspunderii publice - în baza căruia unităţile de învăţământ răspund public de performanţele lor” a fost luat cu copy-paste din vechiul text al legii. Limitarea răspunderii publice a școlii exclusiv la “performanțe“ fără a include aici în mod expres și răspunderea pe alte paliere (neîndeplinirea atribuțiilor, încălcarea legii, neglijența, omisiunea, abuzul etc) arată nivelul de așteptări scăzut pe care trebuie să îl avem cu privire la “modificările“ propuse. Limbajul rămâne unul de lemn. Principiul “nediscriminării“ descrie ce nu face școala, nu ceea ce face. Practic s-a bifat o căsuță și nimic mai mult. Nu era mai ușor să se enunțe principiul “educație de calitate pentru toți“?

Proiectul “România Educată“ nu a reușit după șase ani să promoveze principii vitale. Nu se face vorbire despre principiul viziunii globale și unitare, principiul sistematizării și continuității sau principiul predictibilității circuitului educațional. Oricând elevii și profesorii pot fi bulversați și pe mai departe de modificări intempestive pe care le poate produce fantezia oricărui ministru al educației (vezi eliminarea mediei din gimnaziu la admiterea la liceu sau interzicerea examenului de admitere în clasa a cincea la colegiile care nu au și ciclu primar). Mai mult, conținuturile transmise prin procesul de învățământ trebuie să reprezinte o continuitate logică a celor însușite anterior (prin realizarea unor conexiuni intra și interdisciplinare) iar acest lucru trebuie garantat de stat.

Principiul responsabilității și al bunei credințe este necesar a fi introdus în noua lege a învățământului preuniversitar. Responsabilitatea nu este un concept uzitat sau un atu al sistemului actual, nu va fi nici de acum înainte o prioritate.

Nu s-a introdus nici principiul siguranței în școli conform căruia statul este obligat să asigure siguranță elevilor pe toată perioada prezenței lor în scoală și să asigure despăgubiri/reparații în situația în care nu asigură respectarea lui. Siguranța copiilor nu este o prioritate pentru statul român nici pe mai departe. Printre “valorile“ propuse de sistemul de învățământ preuniversitar nu se numără și această valoare fundamentală (deși avem în textul propus “starea de bine“), primordială în orice instituție în care se află copii. Cu alte cuvinte învățământul este obligatoriu dar instituțiile care îl furnizează nu garantează în mod expres siguranța elevilor. Abordarea nu aduce în niciun fel cu legile moderne ale educației.

Principiul parteneriatului școală-comunitate-familie nu este nici el prevăzut, rolul părinților rămâne unul marginal în relația cu sistemul de educație. Nu se face vorbire nici despre principiul libertății de educație conform căruia statul nu poate impune o anumită unitate de învățământ, un anumit tip de demers educațional sau un anumit tip de învățământ, alegerea urmând a-i reveni beneficiarului. Nu a fost introdus în lege nici principiul depolitizării sistemului de educație conform căruia politicienii nu au ce căuta în școli în nicio ocazie. Școala rămâne un tărâm al propagandei politice (vezi invitarea politicienilor la festivitățile de deschidere a anului școlar), al jocurilor politice și al beneficiilor numirilor politice (de notorietate în ultimii treizeci de ani).

Întreg demersul pare o spoială aplicată interesat unei construcții educaționale șubrede în scopul conservării sau constituirii unor avantaje sau beneficii ... altora. Nu elevilor, nu profesorilor. Nici în lumina noilor prevederi care se întrevăd, învățământ obligatoriu nu însemnă automat și națiune educată. Noua lege pare a fi un regres îmbrăcat în haine colorate, pentru a fura ochiul și pentru a lăsa loc liber unor jocuri politice. Nu întâmplător se desființează CNATDCU, se jonglează cu inspectorate și se regândesc exclusiv în cheie politică instituții din sistemul educațional. Nu ne îndreptăm nicidecum spre România educată. Prin noile abordări, bocancul politic are șansa de a călca și mai apăsat pe grumazul educației. Nu vă faceți prea multe iluzii, alarma de matrapazlâc a fost declanșată.

Link pagina autor aici

Zeno Sustac este doctor in filosofie, conflictolog, mediator, avocat, parinte, membru in Consiliul de Mediere din anul 2009, expert european in domeniul medierii, scriitor in domeniul Rezolvarii Alternative a Disputelor, coordonator & fondator al grupului "Parintii Elevilor din Romania".

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Peste 1 milion de români au consumat cel puţin o dată droguri. Avertismentul unui expert

Numărul românilor care au încercat cel puţin o dată în viață drogurile se apropie de 1,5 milioane, o creştere cu circa 50% faţă de cel mai recent raport oficial, a declarat marți, 23...

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...