Învățământul preuniversitar autohton între realitate și utopie

Vestea că România nu mai are nicio universitate în topul 1000 mondial a ajuns un subiect interesant pentru analiști, experți în educație, cadre universitare, scriitori, jurnaliști, etc. S-a scris deja suficient de mult, încât un alt text pe această temă ar putea fi considerat nepotrivit.

Și, totuși, privind ideile centrale în jurul cărora au fost „construite” acele texte pro sau contra sistemului educațional autohton, am observat că discuția e centrată asupra normelor academice care, bunăoară, se dovedesc a fi lipsite de eficiență.

Se aduce în discuție o fuziune între universități cu profile diferite iar, în alte situații, se atrage atenția asupra modului în care actualul mod de organizare universitară e dezastruos. Astfel, unii rectori ar fi incapabili să gestioneze corect fondurile primite pentru dezvoltare academică, iar alții s-ar face complici cu colegii care nu cercetează îndeajuns un anumit spectru al unei probleme.

Așadar, în Occident, sau peste Ocean, pe continentul American, cei care fac cercetări serioase sunt scutiți de anumite îndatoriri universitare. Singura cerință ar fi aceea că, beneficiind de pe urma scutirii, la finalul anului universitar sunt datori să își justifice activitatea: fie să prezinte cartea la care au lucrat, fie să dovedească, în fața unei comisii, faptul că au reușit să îmbunătățească substanțial cursurile etc.

Personal, nici aici nu văd care e problema. Din moment ce ești o parte a unui sistem universitar, nu își dorești mediocritate. Problema, deși importantă, în esență, cred eu, nu este aceasta. Ea are rădăcini în inconsecvența și lejeritatea care, asemeni unei aureole, înconjoară sistemul preuniversitar, știut fiind că majoritatea preuniversitarilor de azi, vor fi studenții de mâine. Mediul în care au învățat va spune multe despre standardele calitative de mâine.

Se vorbea în anii precedenți despre „povara ghiozdanului”; despre „complexitatea temelor” și a activităților din sistemul preuniversitar. Se vorbea destul de frecvent, atât în mediul online, cât și în presa scrisă, despre modul în care ne-am putea organiza pentru a le ușura copiilor lecțiile. Se căutau diverse metode – și, din nefericire, de multe ori, ele au fost găsite – în care elevii să aibă acces la ceea ce vreau să numesc o (pseudo) cultură, sau, mai bine spus, la o cultură în rezumat.

Deci, la ce ar mai fi util azi, în epoca vitezei, să parcurgi în întregime Frații Karamazov, Enigma Otiliei, Baltagul, operele eminesciene (care, trebuie să recunoaștem, sunt publicate în condiții de lux așa încât, în alte vremuri, regretabile de altfel, ar fi fost considerate esențiale pentru bibliotecile persoanelor educate).

Or, cu cât se facilitează asimilarea rezumatelor, a cărților care îți oferă, generoase, răspunsurile detaliate în final, nu vom face altceva decât să oferim standarde din ce în ce mai scăzute pentru învățământul universitar.

Aș putea paria, cu reale șanse de câștiguri consistente, mizând pe incapacitățile unui tânăr care, după ce a promovat examenul de Bacalaureat, trezindu-se aproape „aruncat de sistem”, ca să parafrazez o importantă afirmație a lui Bulgakov, în sălile de curs, nu va reuși să obțină performanțe notabile. Și asta nu pentru că ar fi incapabil să memoreze câteva cursuri, ci pentru că, în mod neobișnuit, ar fi pus în încurcătură, când ar fi invitat să fie creativ, să dezvolte câte un aspect pe o anumită temă.

Acesta este unul dintre motivele pentru care, de exemplu, la facultățile din sfera umanioarelor, lucrările de laborator/seminar sunt copiate în mare parte de pe siteurile de Internet, unde studenții de azi, foștii elevi de ieri, plătesc sume modice pentru a le descărca. Meteahna, pentru că până la urmă despre asta este vorba, e destul de veche; ea se moștenește din băncile școlilor care i-au obișnuit să se mulțumească cu puțin, să copie ceea ce au scris alții, fără a verifica sursa/sursele informațiilor.

Nu mi-am propus să emit posibile soluții, din moment ce sfera preocupărilor mele e alta, dar am considerat oportun să prezint întreaga problemă și dintr-un alt unghi, diferit de cel în care a fost privită până acum.

Și, din moment ce am ajuns până la acest punct, mi se pare firesc să arunc o privire și asupra unei posibile reevaluări a valorilor care ar trebui să caracterizeze societatea noastră.

Diferitele moduri de viață, diferitele oportunități pe care, cu toată strădania părinților, majoritatea copiilor nu și le permit, generează blocaje mentale. Asta, firește, e o altă problemă, la fel de spinoasă.

Optez doar să mă rezum la o analiză a fizicianului Sean Carroll, care spunea cândva că încercările de a obține „ar trebui” din „este” sunt echivalente eforturilor de a ajunge la un număr impar, adunând numere pare. Dacă cineva îți spune că a reușit, nici nu mai e nevoie să faci un minim efort de verificare a informațiilor, din moment ce știi de la început că au greșit.

Cred că la fel stau lucrurile și atunci când este vorba despre eficiența sau ineficiența sistemului universitar. Dacă ne mulțumim să îl analizăm doar din interior, rezultatele sunt nesatisfăcătoare. Dacă, în schimb pornim de la ceea ce „este”, de la starea de fapt din școlile care îi pregătesc pe elevi pentru mediul universitar, atunci suntem mai aproape de a identifica problemele reale, de a interveni asupra lor și de a încerca să schimbăm ceva din exterior, din mediul preuniversitar care, din păcate, de prea multă vreme e învăluit într-o culoare cenușie pe care cu greu o putem elimina. Dar, sigur, acționând eficient, nimic nu e imposibil!

------

Claudiu Ioan Coman, preot ortodox, publicist, absolvent al Facultatii de Teologie Ortodoxa "Dumitru Staniloae" din Iasi, membru al Uniunii biblistilor din Romania si al Asociatiei de Filologie si Hermeneutica biblica (Iasi). Am scris texte si recenzii pe diverse teme pentru Oglindanet, Doxologia.ro, Convergente si Syntopic.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Cum vrea AUR să facă „Europe Great Again”. „Comisia Europeană urmăreşte să transforme uciderea de copii nenăscuţi într-un drept fundamental european”

Preşedintele AUR, George Simion, a propus, la Conferinţei Internaţionale „Make Europe Great Again” care a avut loc, sâmbătă, 27 aprilie, la Palatul Parlamentului, ca toate partidele...

George Simion intervine în scandalul „moldovenilor din Buzău”. „Premierul nostru a glumit. Nu este moldovean, probabil este Rrom”

Preşedintele AUR, George Simion, a declarat sâmbătă, 27 aprilie, la Palatul Parlamentului, la Conferinţa Internaţionale „Make Europe Great Again”, că zilele trecute, premierul Marcel...