Epoca liderilor fără luciditate. Criza din Ucraina sau Taiwan și șansele unei confruntări armate între marile puteri

Nimeni sănătos la cap nu va începe vreun război, decât dacă este convins că îl va câștiga (lui Hitler i s-a zis nebun abia când a insistat să continue un război pe care era evident că nu îl poate câștiga).

Vorbesc aici despre războiul-război și nu despre orice confruntare de natură ideologică, economică sau de putere alta decât cea militară, căreia ne place nouă să îi zicem război, că sună hiperbolic.

De când ordinea mondială ia seama de marile puteri, constituite sau nu în poluri de putere militară, nu s-a întâmplat iscarea niciunui război decât dacă aceste mari puteri fie au indicat că nu sunt interesate de subiect și ca urmare nu se bagă, fie că sunt favorabile intervenției armate, chiar dacă nu iau parte la ea.

Tot de atunci încoace, orice intervenție militară a uneia dintre marile puteri a avut loc asupra unei puteri mai mici, doar dacă a fost clar de la început că nicio altă mare putere nu se bagă. Adică, nu diminuează șansele la victorie militară a marii puteri inițiatoare a războiului.

Iar perspectiva vreunei confruntări armate între marile puteri, care sunt și puteri nucleare, evident, nici a fost vreodată luată în discuție, deoarece nimeni nu e atât de nebun încât să pornească vreun război din care este cert că nu poate ieși victorios și cu obiectivele politice atinse.

Asta nu înseamnă că, în relațiile internaționale, relațiile de putere militară nu sunt în continuare cele mai solide garanții de independență, integritate teritorială, suveranitate și mai ales de libertate.

Așa cum puterea militară este în continuare argumentul cel mai pertinent pentru a orienta cursul unei politici naționale agresive spre dialog și cooperare, în locul confruntării militare. Prin agresivitate înțelegându-se inclusiv agresivitatea împotriva propriilor conaționali ai liderilor belicoși.

Ce este specific însă epocii scurte pe care o traversăm internațional, în momentul de față, este prezența în fruntea marilor puteri militare ale Lumii a unor personalități care nu mai prezintă garanții de seriozitate, luciditate și responsabilitate la nivelul puterilor de care dispun.

În ordine alfabetică, China are un leadership care pune ideologia deasupra intereselor de pace și securitate națională, Franța are un leadership cu totul defazat de la un proiect european și euro-atlantic de pace și securitate, Marea Britanie a renunțat să mai joace vreun rol de mare putere, mulțumindu-se cu protecția americană, atâta câtă este, Rusia a ales să amâne dezvoltarea sa economică și socială, sacrificată pe altarul amenințărilor proferate de ea cu războiul, în dreapta și în stânga, în condițiile în care puterea sa militară este singurul argument care o mai situează între vocile care contează în Lume, iar Statele Unite și-au ales democratic un leadership despre care nimeni cu mintea întreagă nu mai crede că ar putea juca vreun rol determinant în materie de putere militară, la nivel regional măcar, în condițiile în care puterea militară ca atare a Americii continuă să fie inegalabilă, pe Planeta Pământ.

Astfel, devine plauzibilă ipoteza unui război al Rusiei împotriva Ucrainei, al Chinei împotriva Taiwanului, ca să nu mai vorbim despre vreun război pornit de puteri nucleare mai modeste (Coreea de Nord), ori emergente (Iran). Adică, războaie de neconceput cu doar cu un an mai devreme.

Deoarece, cum spuneam la început, cei care ar iniția un asemenea război ar putea fi convinși că îl vor și câștiga, prin simplul fapt că garanțiile de pace date de marile puteri responsabile ale Lumii nu mai sunt credibile, din cauza celor care conduc aceste mari puteri.

_____________

L.E. Războiul hibrid (care este altceva decât războiul psihologic, războiul cibernetic, războiul civil etc., deși prezintă diferite componente psihologice, cibernetice, civile etc., că de aceea îi și zice război hibrid) este acel tip de confruntare militară în care agresorul nu este precizat (este bănuit că ar fi o mare putere militară) și ca urmare nicio altă putere militară nu poate interveni în favoarea agresatului, deoarece nu știe precis și oficial cu cine se va bate.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Beijingul sfidează SUA. O navă care transferă arme către Rusia, găzduită de China. ”Nu vom sta cu mâinile în sân”

China asigură acostarea unui cargo rusesc sancţionat de SUA, implicat în transferuri de arme nord-coreene către Rusia, potrivit unor imagini din satelit. Dovezile sunt de natură să susţină...

Contraspionajul german lansează „vânătoarea“ de spioni chinezi și ruși

Recentele arestări ale spionilor chinezi și ruși reprezintă doar vârful aisbergului, deoarece se crede că alte sute de agenți "mișună" în Germania. După o serie de arestări de profil...