Chinurile lirei turcești în regimul despotic a lui Erdogan. „Vom continua războiul economic pentru independență” ANALIZĂ

Povestea căderii rapidă a lirei turcești în fața dolarului are eroii și condițiile ei, fără de care este greu de înțeles ce se întâmplă de fapt. Această poveste este despre circumstanțele în care s-a aflat țara, a cărei economie la începutul anilor 2010 emana optimism și a fost o poveste de succes.

Să începem cu circumstanțele. Săptămâna trecută, Turcia a fost cuprinsă de proteste față de situația economică, care într-o clipă i-a făcut pe turci mult mai săraci. Lira turcească a scăzut cu 15%, până la 13,45 pentru un dolar, iar pe parcursul anului, lira a pierdut 45% din valoare, amintindu-le turcilor de perioadele lungi de inflație de la sfârșitul anilor 1990, scrie publicația ucraineană zn,ua.

Război pentru independență economică

Pe fondul protestelor din marile orașe ale Turciei, președintele Recep Tayyip Erdogan rămâne neclintit în convingerea că politicile sale economice sunt corecte și că scăderea cursului de schimb se datorează acțiunilor speculative ale anumitor agenți de piață. Pentru a potoli entuziasmul, din ordinul președintelui, Consiliul de Supraveghere de Stat al Turciei a început să verifice organizațiile pentru a identifica acei participanți pe piață care au cumpărat cantități mari de valută străină. Adică speculatorii sunt de vină pentru tot.

În plus, o altă declarație a președintelui turc în legătură cu criza financiară este importantă și semnificativă. „Vom continua războiul economic pentru independență”, a spus el, referindu-se la dezvoltarea prioritară a industriei turce, care, teoretic, ar trebui să crească semnificativ exporturile turcești și, prin urmare, să conducă la o balanță de plăți pozitivă.

Scopul este incontestabil nobil și corect. Alegerile bat la ușă, Partidul Justiției și Dezvoltării, aflat la guvernare, trebuie să pună în aplicare două principii-cheie consacrate în numele partidului, iar președintele trebuie să primească un nou credit de încredere publică pentru implementarea unor proiecte grandioase, cum ar fi mega-proiectul Canalului Istanbul, care ar trebui să ofere o rută alternativă la canalul Bosfor, de la Marea Neagră la Marea Marmara.

Obsesia lui Erdogan

Majoritatea analiștilor economici sunt convinși că principala cauză a avalanșei, piatra care s-a mișcat și a provocat prăbușirea, au fost ideile lui Erdogan, pe atunci prim-ministru, că ratele mari ale dobânzilor duc la o inflație ridicată. Întreprinderile se împrumută la dobânzi mari și se angajează la prețuri mai mari, a susținut el, în timp ce ratele mai scăzute ale dobânzilor stimulează dezvoltarea și o cerere de forță de muncă mai mare.

Mulți cred că credințele lui Erdogan sunt înrădăcinate în credințele sale religioase ca musulman devotat inspirat de fondatorul islamului politic turc privind o „ordine economică și politică justă”, fostul prim-ministru Necmettin Erbakan. De fapt, ideea nocivității ratelor mari ale dobânzilor este subliniată în cartea sa.

Cauzele prăbușirii lirei

Ei bine, să presupunem că Erdogan, dedicat ideilor profesorului său de politică, nu și-a schimbat opiniile, dar situația în economie a fost diferită. Convingerile politice ale liderului turc nu i-au împiedicat pe cetățenii turci să aibă un venit anual de peste 10.000 de dolari pe cap de locuitor, iar lira să rămână puternică. Ce s-a întâmplat? Potrivit majorității analiștilor, povestea tristă a căderii lirei turcești este legată de două lucruri - subminarea independenței Băncii Centrale și pierderea încrederii în conducerea politică. Și ambele componente sunt propriile probleme ale lui Erdogan.

Primele atacuri la adresa politicii Băncii Centrale au început în 2012, dar oficialii de atunci ai Băncii Naționale, realizând posibilele consecințe, au încercat să le minimizeze prin introducerea unui „coridor al ratei dobânzii”, manevrând între cerințele lui Erdogan și nevoile pietei. Totodată, s-au făcut încercări repetate - cu grafice și prezentări - de a-l convinge pe primul ministru de atunci de eroarea ideilor sale.

Cu toate acestea, după ce Erdogan a fost ales președinte în 2014, presiunea asupra Băncii Centrale s-a intensificat. Și aici ar trebui spuse câteva cuvinte despre riscurile politice. 2016 a fost un test dificil pentru Turcia. O lovitură de stat militară nereușită și, în consecință, un val de represiune politică care a cuprins toată țara, a crescut turbulențele economiei turce, la care s-au adăugat lansarea unei operațiuni militare în nordul Siriei, ca parte a unui război civil în curs cu kurzii. relațiile tensionate cu UE și Statele Unite. Dar chiar și în condițiile stării de urgență și a unei serii de atacuri teroriste, rata a rămas stabilă și previzibilă. Investitorii nu au ținut cont de intențiile președintelui, deoarece Banca Centrală a dus o politică independentă.

Pierderea independenței de către Banca Centrală

În toamna lui 2016, Banca Centrală a pierdut această opțiune. Drept urmare, lira a scăzut la 3,80 pentru un dolar. În 2018, pe fondul unei schimbări a formei constituționale de guvernare către o republică prezidențială și alegeri anticipate, a avut loc o altă devalorizare a monedei naționale - până la 4 lire. Se spune că în timpul prezentării de la Londra a atractivității investiționale a economiei turce în fața unor influente fonduri de investiții globale, a fost o tăcere stânjenitoare în sală când Erdogan a spus că nu crede în independența Băncii Centrale. După victoria sa electorală, rata a sărit la 4,70 ca răspuns la declarațiile politice anterioare.

Nepotism

Numirea ginerelui președintelui, Berat Albayrak, în funcția de ministru de finanțe și trezorerie, a transmis investitorilor un semnal clar despre politizarea politicii monetare și financiare. Erdogan și-a promovat ginerele cu sarcina aproape imposibilă de a găsi o modalitate de a menține ratele dobânzilor scăzute, păstrând în același timp controlul asupra lirei. Deciziile de personal ale lui Erdogan și dependența de un cerc familial restrâns au fost consecințele logice ale loviturii de stat nereușite.

Oamenii care sunt capabili să spună „nu” dispar din anturajul președintelui. În 2018, președintele american Trump a impus sancțiuni pentru arestarea unui pastor american. Vestea a lovit lira și pastorul a fost eliberat urgent. La sfârșitul anului 2018, cursul de schimb s-a stabilizat la 5,2 lire pe dolar. Dar nu pentru mult timp. În 2019, Erdogan l-a demis pe șeful Băncii Centrale pentru că a rezistat politicii de reducere a ratelor, iar autonomia limitată a Băncii Centrale Turce, care mai rămăsese din 2015, a dispărut. Cursul a fluctuat apoi în jurul valorii de 6 lire.

La începutul anului 2020, părea că toate lucrurile rele au fost lăsate în urmă - economia reînvie treptat, dar apoi a venit criza COVID-19. Pierderile pentru economia turcă din cauza pandemiei sunt enorme. Numai în turism, acestea se ridică la cel puțin 11 miliarde de dolari, iar rezervele Băncii Centrale pentru a sprijini lira - de la 50 la 60 de miliarde de dolari se topesc. Aybalrak a demisionat. Și apoi, americanii amenință cu sancțiuni pentru achiziționarea sistemului rusesc de rachete antiaeriene S-400.

Prin urmare, situația este îngrozitoare, dar nu fără speranță. Emiratele Arabe Unite anunță o învestiție de 10 miliarde de dolari în economia turcă, iar vânzarea cu succes a dronelor Bayraktar pe piețele africane și asiatice îi lasă președintelui turc o marjă mică de manevră. Oponenții politici, la rândul lor, simt fereastra de oportunitate care a apărut în legătură cu criza, dar mai este mult de parcurs până la consolidarea finală. Deocamdată, protestele sunt restrânse ca amploare și concentrate pe spectrul politic de stânga. Activitatea socială a susținătorilor guvernului este încă de câteva ori mai mare decât activitatea oponenților săi. În cele din urmă, spun observatorii, Erdogan se poate răzgândi oricând pentru că este un oportunist binecunoscut.

Uniunea Europeană deschide, din nou, ușa Turciei. Interesul pentru un mediu stabil în estul Mediteranei dă startul unor noi discuții

Liderii Uniunii Europene au adoptat miercuri seara o declaraţie prin care se afirmă dorinţa unei relaţii reciproc avantajoase cu Turcia şi un interes strategic pentru un mediu stabil în estul...

Liderul Hamas merge într-o țară NATO. Întâlnirea pe care o va avea cu unul dintre cei mai mari critici ai Israelului

Liderul mişcării islamiste palestiniene Hamas, Ismail Haniyeh, urmează să aibă la sfârşit de săptămână o întrevedere cu preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan. Anunțul a fost...