Ce căutau, de fapt, soldații americani în Afganistan? Ce caută în România?

Marti, 31 August 2021, ora 11:208087 citiri
Ce căutau, de fapt, soldații americani în Afganistan? Ce caută în România?

Mai sunt doar câteva ore până la epuizarea auto-impusului termen limită de părăsire a Afganistanului de militarii americani și implicit de încheiere a prezenței americane în Afganistan, după 20 de ani (care s-ar fi împlinit în octombrie).

Citeste toate textele scrise de Hari Bucur Marcu pentru Ziare.com

Una dintre întrebările mai degrabă retorice puse în aceste zile cu insistență este ce au căutat americanii acolo? Și, prin extensie, ce caută americanii, cu soldații lor super echipați și super profesionști oriunde în Lume? Inclusiv în România, desigur.

De ce zic eu că întrebarea asta, la fel ca și altele de aceeași natură, ar fi o întrebare mai degrabă retorică? Deoarece cei care se întreabă știu deja răspunsul: americanii își impun astfel imperialismul oriunde în lume, prin puterea lor militară inegalabilă!

Adică, americanii trebuie că or avea ei un interes ca să facă ceea ce fac, pe oriunde ajung ei, pe această Planetă Pământ. Trebuie că or avea un câștig substanțial de pe urma prezenței lor și mai ales de pe urma asistenței, ajutorului sau chiar sacrificiilor umane pe care le fac americanii, pe unde ajung.

Iar acel interes aducător de câștig nu poate fi altceva decât înrobirea, subjugarea, stăpânirea de tip imperial a gazdelor temporare ale americanilor, astfel încât valorile, resursele și bunăstarea acelor gazde să fie furate și duse în America, precizează tot felul de frustrați conspiraționiști, pe care îi găsim cam peste tot, deci și în România.

Nu știu cum este cu alții, de prin alte părți, dar pe cei din România îi știu bine. Și vă pot spune că sunt sinceri. Ei chiar cred afirmații ca cea de mai sus ca fiind adevărată. Pentru că nicio altă afirmație nu trece testul logicii lor de fier, cea de pe urma căreia s-au prins ei cum e treaba cu americanii.

Sunt sinceri, cum spuneam, românii noștri frustrați că viața nu le-a oferit pe gratis mai mult și conspiraționiști că alții au uneltit împotriva lor, ca să nu le ofere viața mai mult pe gratis decât le-a oferit. Și desigur că, printre uneltitori, americanii ocupă un loc fruntaș, dacă nu chiar primul loc.

Este explicabilă această opinie anti-americană sinceră, la un public național românesc care se pretinde creștin încă din preistoria sa (ba sunt printre români unii chiar cred că poporul român este creștin de dinainte de Iisus Hristos), dar care nu are habar de conținutul credinței creștine, nici măcar menținut la nuanțele ortodoxe.

Unui asemenea public nu ai cum să îi explici o chestie evidentă, despre omul american. Cel care își pune viața în pericol, pentru a ajuta pe cineva. Care își rupe din bunăstarea sa, ca să îi dea și altuia în nevoie. Adică, un om care își pune compasiunea naturală la lucru și realizează un fapt de ajutor, dacă nu chiar de salvare a altui om. Chestia inexplicabilă pentru român este că americanul chiar crede că face o lucrare dumnezeiască, atunci când oferă asistență, ajutor sau salvare.

Sunt convins că 9 din 10 români creștini din născare nu știu mare lucru despre ce scrie în Evanghelia după Matei, 25:35-36*. Pe când americanii știu, chiar dacă nu sunt creștini ortodocși.
Și nu vorbim aici despre cunoașterea teoretică a textelor religioase și nici despre educația religioasă. Vorbim despre asimilarea în comportamentul, atitudinile și cultura americană a moralei, principiilor și normelor de comportament de natură religioasă, care sunt complementare principiilor, normelor și legilor făcute de om, pentru a asigura o conviețuire benefică pentru toți cei care acceptă liberi să fie împreună, într-o colectivitate, societate sau chiar omenire.

Ori, o asemenea asimilare de morală, principii și norme de natură religioasă este încă de neconceput în România. Iar în absența ei, este practic imposibil să explici unui român frustrat și conspiraționist în mod sincer că în lume există națiuni în care câștigul dobândit prin satisfacție morală, prin aplicarea principiilor și normelor de a face bine, de a-l ajuta pe cel în nevoie, de a-l salva pe cel în pericol este un câștig mult mai mare decât cel material sau financiar.

Nu ai cum, oricât te-ai strădui.
____________________
P.S. Am răspuns și la întrebarea „și totuși ce caută americanii peste tot, în Lume?”
Dacă e autentică, întrebarea nu e corect pusă. În primul rând, americanii nu sunt „peste tot”. Ca dovadă că pleacă din Afganistan, dar și că nu au vrut să vină în România mai bine de o jumătate de secol.
În al doilea rând, chiar și când politicienii americani încep câte un război, pe undeva prin lume, au grijă ca intervenția militară americană să îndeplinească condiția de moralitate și de principialitate, despre care vorbesc eu mai sus (altfel, omul american nu ar fi de acord cu intervenția).
În al treilea rând, acolo unde americanii aleg să ajungă fără intervenție militară, cum este și cazul României, motivația strategică a prezenței lor este de natura ajutorului, asistenței sau chiar intervenției în favoarea defavorizaților locali.
Desigur, există întotdeauna profitori din America sau de aiurea, de pe urma oricărei prezențe americane, militare sau nemilitare. Dar sunt extrem de puține, dacă sunt, cazurile în care profitorii ăștia au putut influența decisiv decizia de intervenție americană.
__________________
Notă:
* Pentru cei care nu știu, dar le-am trezit eu interesul, Matei 25:35-46 este despre Judecata viitoare (de apoi), despre care vorbește Iisus, explicând în Matei 25:35-40 că cei care au dat unui flămând de mâncare, care au dat unui însetat să bea, care au primit la ei pe un străin fără casă, care au îmbrăcat pe cineva fără haine, care s-au îngrijit de cineva bolnav sau care au alinat suferința unuia aflat în închisoare de fapt L-au hrănit, hidratat, găzduit, îmbrăcat, îngrijit și alinat chiar pe Fiul lui Dumnezeu. Și pentru aceasta vor fi primiți în Împărăția Cerurilor, la Judecata de Apoi.