Nu doar presedintele SUA, Trump, ci si predecesorul Obama si UE dau rateuri de multi ani in Siria. Propuneri precum cea lansata de Germania sunt, pe acest fundal, contraproductive.
Cat de jos poate ajunge moral un presedinte american? Mai intai ii tradeaza pe aliatii kurzi si ii lasa prada bombardierelor turcesti si jihadistilor finantati din Turcia, care practic ii masacreaza. Apoi lauda doar de fatada armistitiul negociat de Moscova si Ankara, ce limiteaza invazia militara a lui Erdogan, dar o si legitimeaza, si cimenteaza in fapt domnia regimului Basar al-Assad si a fortei de protectie ruse in aproape toata Siria.
Trump nu pare deloc deranjat de faptul ca oamenii continua sa fie ucisi si ca regimul nedrept se extinde. Kurzii nu sunt "nici ei ingeri", afirma recent laconic Trump. Mai cinic de atat nici ca se poate.
Cinismul lui Trump
Trump a fost cel care prin anuntarea grabita a "retragerii" militarilor americani din Siria a oferit sansa Moscovei de a-i ameninta pe kurzi ca armata comandata de Ankara ii va "macina", daca nu isi retrag luptatorii si nu accepta "protectia" lui Assad. Dar Basar al-Assad nu este doar un simplu dictator printre multii din regiune, el este mai mult decat un "presupus" criminal de razboi. S-a dovedit ca, ani la rand, Assad nu a avut niciun fel de scrupule si a bombardat intregi zone rezidentiale, ucigand civili.
Vina pentru succesul lui Assad in Siria nu ii revine doar Rusiei. Lipsa de decizie din politica externa europeana este si ea blamabila. Si predecesorul lui Trump, Obama, s-a temut sa il puna la punct pe dictator.
Nu mai putin cinica este recenta schimbare de directie a lui Trump: dintr-o data, o mare parte din fortele armate americane se pare ca, potrivit presei de peste Ocean, va ramane in nord-estul Siriei pentru a proteja instalatiile petroliere din regiune de posibile atacuri din partea "Statului Islamic" (SI). Trump nu s-a jenat sa anunte pe Twitter ca: "poate a sosit momentul pentru kurzi sa se indrepte catre zonele cu petrol."
Intentioneaza acum sa ii protejeze? Sau, din contra, vrea sa apere interesele americane cu ajutorul luptatorilor de gherila apropiati de PKK?
Esecul Europei
Este cutremurator cat de cinic prin cuvinte, dar mai ales prin actiuni si refuzul de a actiona se decide nu doar asupra sortii kurzilor, ci a intregii populatii siriene. Nu numai Trump si Obama, dar si Europa si state cheie precum Germania si Franta trebuie sa accepte ca au asistat ani la rand la crimele din Siria, fara a elabora o strategie comuna sau a lua in calcul o interventie militara. Liderii europeni prefera sa se lase santajati de Erdogan, care ameninta cu noi "valuri de refugiati" sirieni.
Europa, ca si America, nu a facut absolut nimic pentru a demonta influenta Rusiei si a Iranului in Siria si pentru a-i slabi puterea lui Assad. Si atunci cand "lupta" niciodata inceputa pentru influenta europeana in Siria este deja pierduta, apar idei cu sanse nule de succes.
Printre acestea se numara mai ales propunerea lansata fara acordul Berlinului si nici al Bruxellesului de catre sefa apararii germane, Annegret Kramp-Karrenbauer, de a instala in nordul Siriei o forta militara solida ONU, cu participarea Rusiei si a Turciei. Ca si cum Moscova ar accepta ca europenii sa instaleze mai mult decat o trupa de ajutor in Siria.
O astfel de politica atrage sperante fara sanse de izbanda. O alta forma de cinism care ascunde amara realitate. Europenii se bucura de incredere si de un bun renume in regiune. Dar in actuala situatie si fara un puternic partener american, ei nu au nicio sansa de a oferi kurzilor sau altor comunitati etnice din Siria siguranta sau protectie militara.
Singurul in masura sa protejeze acum este Vladimir Putin, cu conditia sa vrea si mai ales daca va corespunde calculelor sale strategice.
Rainer Sollich, Deutsche Welle