Rusia a introdus un joc nou: cotonogeala, pe care Occidentul nu l-a invatat. Cum e amenintata R. Moldova si de ce Romania nu face mai mult Interviu

Sambata, 17 Martie 2018, ora 21:30
21548 citiri
Rusia a introdus un joc nou: cotonogeala, pe care Occidentul nu l-a invatat. Cum e amenintata R. Moldova si de ce Romania nu face mai mult Interviu
Foto: diez.md

Rusia lui Vladimir Putin are o politica din ce in ce mai agresiva, culminind cu otravirea unui fost spion rus, pe teritoriul Marii Britanii, dar replica e fragila, intr-o Europa unde Germania e lider, dar joaca un tandem de fatada cu Franta.

In tot acest nou joc fara reguli in care Rusia e expert, o cotonogeala deloc comoda Occidentului, Republica Moldova a ramas fara solutie, cu un sentiment unionist in crestere, dar privind catre o Romanie care, dupa presedintia lui Traian Basescu, nu pare a mai avea o politica coerenta fata de Chisinau, spune Vladimir Socor, analist al Fundatiei Jamestown din Washington, specializat in spatiul ex-sovietic.

Duminica, Vladimir Putin va castiga al patrulea mandat de presedinte. Nu exista dubii in privinta victoriei, dar va conta numarul celor care vor merge la vot, pentru ca presedintele rus isi doreste un mare consens national, spune analistul Vladimir Socor, in interviul acordat Ziare.com.

Intr-o cheie de forta pot fi citite actiunile Rusiei pe plan extern, de la amenintarile cu noi tipuri de arme si pana la otravirea unui fost agent rus in Marea Britanie, o actiune care incalca chiar si regulile decodate ale serviciilor secrete.

Ca Moscova a instrumentat atacul nu e nicio indoiala, spune Vladimir Socor, dar Occidentul nu a dat un raspuns pe masura, pentru ca nu stie sa joace asa cum a impus Rusia, un joc fara reguli, pe care analistul il numeste "cotonogeala".

Norocul Romaniei - pentru ca daca Romania nu are o strategie clara si pare exclusa si de pe traseul Via Carpatica, care vrea sa lege Marea Baltica de Grecia si a capatat semnificatii geostrategice dupa anexarea Crimeei, are, totusi noroc - este acela ca nu mai are frontiera directa cu Rusia si are prezenta americana pe teren.

Daca Romania e la adapost si "rusii nu vin", drumul european al Republicii Moldova pare compromis, iar Bucurestiul nu mai are o strategie clara privind Chisinaul.

Cum arata unionismul si ce poate face el? Cat de mult mai vrea Uniunea Europeana sa spijine Moldova si cat ii convine sa o abandoneze intr-o zona gri?

Sunt intrebari pe care i le-am adresat lui Vladimir Socor, chiar cu cateva zile inainte de scrutinul din Rusia si intr-un context deloc fericit pentru Republica Moldova, despre care spune ca e intr-o situatie mai rea decat Ucraina, pentru ca ii lipseste un sentiment national, care la Kiev a fost motor al democratizarii.

Domnule Vladimir Socor, avem acest dialog in pre-ziua alegerilor din Rusia. La o lectura simplista, am spune ca nu exista nicio miza in acest scrutin, Putin are asigurat acest nou mandat. Si totusi, care sunt mizele Kremlinului?

Mizele interne in Rusia nu sunt mari, cum corect ati spus, domnul Putin va fi reales cu o majoritate foarte mare. Pentru dansul conteaza procentajul cu care va fi reales si mai ales prezenta la vot: o prezenta la vot sub doua treimi ar fi interpretata ca o manifestare de deficit de incredere fata de domnul Putin. Nu lipsa de incredere, dar deficit de incredere. Dansul doreste o participare la vot de cel putin doua treimi, pentru a valida un consens national in Rusia in favoarea lui.

Isi joaca legitimitatea Vladimir Putin.

Nu as spune ca isi joaca legitimitatea. Domnul Putin a obtinut un grad de legitimitate fara precedent, datorita operatiunilor de politica interna pe care el si consilierii lui au ajuns sa le stapaneasca la perfectie. Nu e nici pe departe singurul caz al unui lider rus, respectiv sovietic, care reuseste, prin tehnici de manipulare a opiniei publice, sa obtina scoruri de popularitate impresionante.

Sa ne reamintim ca si Iosif Stalin, chiar in momentele in care inchidea in lagare milioane de oameni si executa sute de mii de oameni, avea o popularitate reala, incontestabila, in randul populatiei ramase in afara sistemului de lagare, chiar daca rudele si prietenii acestor oameni erau inchisi in lagare cu milioanele.

Propaganda lui Stalin, la fel ca mai tarziu propaganda lui Hrusciov sau a lui Brejnev, a reusit sa manipuleze poporul rus, poporul simplu, needucat, in asa mod incat sa obtina sprijinul masiv al populatiei. Este si traditia tarilor rusi, nu putem separa regimul lui Putin sau regimul secretarilor generali ai Partidului Comunist al Uniunii Sovietice de traditia tarista, care reusea intotdeauna sa genereze un consens popular in randul maselor needucate.

In toata aceasta perioada de campanie electorala a lui Putin, am vazut mai multe actiuni externe ale Rusiei. Avem povestea aceasta a fostului agent rus otravit cu o substanta neurotoxica in Marea Britanie, avem amenintarile lui Putin, privind noile armamente, unele testate deja in Siria.

In Siria, Rusia a testat arme, altele decat cele pe care le-a demonstrat domnul Putin la televiziune, si anume rachete balistice lansate de pe submarine, rachete cu o raza de actiune de peste 1.000 de kilometri, cu traiectorie balistica lansata din submarine din Marea Caspica. Acestea au survolat Iranul, prieten cu Rusia, si probabil Irakul, presupun, pentru a bombarda tinte din Siria. Acelasi tip de rachete balistice lansate de pe submarin, Rusia le-a desfasurat recent si in Marea Neagra. Din Marea Neagra, de pe submarine, Rusia poate sa loveasca tinte pe o raza de peste 1.000 de kilometri.

Care este semnificatia acestor demonstratii de forta?

Sunt cateva mize. Prima miza, cu caracter direct, este aceea de a crea in jurul Rusiei spatii inaccesibile altor aliante. Deci este vorba despre o zona aeriana si maritima, in care alte aliante decat cele din care face parte Rusia nu trebuie sa aiba acces. Aceste zone pot fi traversate de NATO, de exemplu, cu pretul unor pierderi mari. Scopul este de a taia accesul Aliantei Atlantice in zone limitrofe cu Rusia si in zone in care se afla aliatii NATO, in primul rand in bazinul Marii Baltice si in bazinul Marii Negre.

Vorbind despre zone de acces. Zilele acestea a fost la Bucuresti o reuniune a ministrilor Apararii din aceasta zona, o intalnire a grupului B9, format cred ca la initiativa Bucurestilor, imediat dupa anexarea Crimeei. Se vorbeste despre Via Carpatica, un drum care insa ocoleste Romania. Drumurile militare evita Romania.

Nu, nu o evita. Via Carpatica are o ratiune in primul rand comerciala, nu strategica. Ce-i drept, de cand NATO a intrat intr-un proces de revizuire a strategiei sale in Europa, de activizare a strategiei sale in Europa, se pune cu o acuitate din ce in ce mai mare problema cailor de acces. Caile de acces, in toata Europa, nu numai in zona B9, nu sunt in toate cazurile adaptate necesitatilor militare.

De exemplu, unele drumuri si poduri nu pot sa suporte tancuri si vehicule blindate grele. Multe alte drumuri, pentru a fi accesate de militari, necesita aprobari prealabile, cu perioade de considerare. NATO e foarte preocupat de aceasta situatie, incearca sa deschida sau sa redeschida cai de acces, in mai multe zone din Europa, indeosebi in acele zone care conecteaza porturile si aeroporturile de debarcare a fortelor americane din Germania de eventuale teatre de operatiuni militare in zona baltica si in Polonia. In mai mica masura in Romania sau in Bulgaria.

Via Carpatica a fost conceputa din capul locului pentru ratiuni comerciale. Abia acum incep sefii de state si Alianta Atlantica sa se gandeasca la eventuale utilizari militare ale Via Carpatica, dar ea este menita sa lege Marea Baltica de Marea Egee, pe traseul cel mai direct. Traseul geografic cel mai direct, daca va uitati pe harta, este de la Marea Baltica, de la Danzig, probabil, spre Sud direct prin Slovacia, prin Ungaria, Serbia si apoi Salonic.

E traseul cel mai direct si-l cunoastem nu de la Via Carpatica, il cunoastem inca de dinaintea Primului Razboi Mondial, cand exista proiectul de cale ferata Berlin - Bagdad, care trecea anume prin ceea ce este astazi Slovacia, Ungaria, Serbia, Grecia. Acesta este traseul cel mai direct care lega Europa germanica de Marea Egee. Un traseu prin Romania ar fi, evident, un ocol.

Spatiul romanesc s-a aflat, in mod traditional, in afara liniei directe de legatura intre Balcani si Europa Centrala. Drumul turcesc militar de la Istanbul/Constantinopol, care viza direct Viena nu trecea prin Principatele Romane, le ocolea. Principatele Romane au ramas deoparte. Asa se explica, in parte, faptul ca turcii nu le-au transformat in pasalacuri.

Dar acum, chiar daca nu este drumul direct, ar fi folositor ca Romania sa insiste, sa faca poate presiuni diplomatice, pentru a fi inclusa pe aceasta ruta? Din perspectiva geostrategica.

E greu sa aplici presiune diplomatica, daca aceasta contrazice ratiuni comerciale. Eu personal nu sunt adeptul primatului comertului, eu sunt adeptul primatului strategiei. Daca ar fi dupa mine, sigur ca as fi in favoarea a ceea ce dumneavoastra numiti nu presiuni diplomatice, sa le spunem demersuri diplomatice. Dar vad sanse mici, deoarece ratiunile comerciale dicteaza altceva.

A doua actiune a Rusiei, care a tinut agenda zilele acestea, este otravirea cu o substanta neurotoxica, Noviciok, a unui fost spion rus, pe teritoriul Marii Britanii. Cum decodati aceasta actiune a Moscovei? Este foarte la lumina, sa spun asa. De ce acum, de ce atat de vizibila?

Autoritatile domnului Putin sunt foarte preocupate sa contracareze ceea ce ele numesc tradatorii nationali. Propaganda domnului Putin a introdus in vocabularul politic rusesc notiunea de tradator national. Probabil ca este un avertisment adresat unor eventuali agenti de spionaj rusi aflati in Occident, care ar putea sa intoarca armele sau sa devina agenti dubli. Asasinarea unuia dintre ei este un avertisment pentru ceilalti.

Asta este cea mai stricta interpretare.

Mai este o interpretare, pe care eu o impartasesc, am si formulat-o ca atare: Rusia nu mai joaca dupa regulile stabilite anterior. Rusia a introdus in sistemul interstatal un joc fara reguli, ceea ce in limbajul sportiv de pe vremuri din Romania se numea joaca la cotonogeala.

Occidentul stie sa joace asa?

Nu, nu stie deocamdata, cel putin nu a invatat. Rusia lui Putin semnalizeaza: nu mai exista reguli, noi ne simtim liberi sa violam orice reguli care, pana acum, fusesera general acceptate. Chiar daca unele dintre aceste reguli erau codificate, de exemplu acordurile de la Helsinki, din 1976, sunt un caz de codificare. Tratatul pentru limitarea armelor conventionale, Conventia de la Viena care stabileste sistemul de inspectii reciproce a fortelor armate si a exercitiilor miltare, si acestea erau codificate.

Exista, insa, si un sistem de reguli necodificate, acceptate de ambele parti in mod tacit, cum ar fi de exemplu regula care spune ca nu ne omoram agentii de spionaj unii contra celorlalti. Daca se intampla ca unul sa treaca de partea cealalta, il lasam sa dispara acolo in societatea in care a ramas, sub identitati false.

Aceasta actiune a Rusiei i-a determinat totusi pe cei patru mari lideri, Trump, Merkel, Macron si May, sa semneze o declaratie comuna prin care condamna acest atac, considerat si unul asupra suveranitatii Marii Britanii. Este acest raspuns dat Rusiei unul de calibru?

Nu, nu mi se pare. Mi se pare ca e un raspuns din cale de afara de retinut, un raspuns calculat sa nu ofenseze, un raspuns avocatesc, pentru ca liderii occidental au, in multe cazuri, o educatie juridica sau adopta o atitudine legalista. Nu fac afirmatii care nu pot fi demonstrate in cazul unui eventual proces de judecata, fac numai afirmatii care pot fi demonstrate in mod riguros, chiar daca ar fi imposibil sa produca dovezi clare, faptice. E clar ca autoritatile Rusiei au executat acesta asasinat. Nu e niciun pic de indoiala, dar daca nu avem dovezi 100% care sa poata fi admise in cazul unui proces de judecata, suntem mai retinuti, facem o afirmatie cu caracter general, care sa nu incrimineze o persoana sau o autoritate concreta.

Este ca si cum folosim diateza pasiva in locul diatezei active, pentru a descrie o situatie. De exemplu: nu "rusii l-au asasinat pe X", ci "X a fost asasinat".

Depersonalizam problema.

Dupa parerea mea, este o demonstratie de slabiciune. In acest caz e vorba de doamna Merkel in primul rand, pentru ca ea este liderul adevarat. Franta e un fel de anexa a Germaniei, in zadar se vorbeste despre tandemul germano-francez sau de duo: inainte era Merkel - Hollande, acum Merkel - Macron. E o formula eufemistica. Doamna Merkel este liderul adevarat, Franta este la remorca Germaniei, Germaniei ii convine sa remorcheze Franta in acest caz. Si in negocierile pe Ucraina, de exemplu, unde actioneaza tot tandemul germane-francez, Germaniei ii convine aceasta situatie, pentru a nu da impresia ca Germania devine lider al Europei, pentru a conferi o aparenta europeana, un vernisaj european, unei situatii in care, de fapt, Germania este liderul.

Cat ii convine Germaniei sa nu intre intr-un conflict fatis, frontal cu Rusia?

Desigur, Germania nu are deloc apetit pentru asa ceva. Dimpotriva, Germania ar dori sa gaseasca o iesire onorabila din situatia actuala, ar dori sa-i ofere Rusiei posibilitatea de a ridica sanctiunile impotriva ei, intr-o situatie in care ambele parti isi pastreaza, cum se spune in engleza, fata, "face saving", o iesire cu fata curata. Asa se explica presiunile foarte dure pe care Germania - cu Franta in tandem, dar Germania jucand rolul principal - le-a aplicat impotriva Ucrainei, pentru ca aceasta sa indeplineasca clauzele politice ale armistitiului de la Minsk. Rusia conditiona retragerea trupelor ei de pe teritoriul Ucrainei de indeplinirea prealabila de catre Ucraina a clauzelor politice ale armistitiului de la Minsk.

Joi s-au implinit patru ani de la anexarea Crimeei, iar Vladimir Putin acolo a si mers, ca ultima vizita de campanile electorala, care si a primit un raspuns de la Departamentul de Stat. Nu am vazut o declaratie a UE.

Pentru statele membre ale Uniunii Europene, a devenit destul de dificil sa mentina consensul in problema sanctiunilor aplicate Rusiei. S-a creat un fel de consens la nivel minim, cel mai mic numitor comun: mentinem sanctiunile, dar nu aplica sanctiuni noi, chiar daca Rusia comite ultragii grave si cerem Ucrainei sa indeplineasca in prealabil clauzele politice ale acordului de la Minsk, cu care Rusia preconditioneaza indeplinirea clauzelor militare.

Deci, netezim drumul Rusiei spre ridicarea sanctiunilor, dar nu le ridicam, aceasta este consensul minim in Uniunea Europeana.

Ca sa incheiem privirea asupra scrutinului de duminica din Rusia. A exista mereu aceasta temere, a venirii rusilor. Avem motive sa ne temem? Vin rusii, intreb in registrul usor facil?

Nu, rusii nu vin in niciun caz. Romania, spre deosebire de statele baltice, este complet adapostita, cu prezenta militara americana pe teren si Ucraina, ca un scut de protectie, de importanta vitala pentru Romania. Romania nu se invecineaza cu Rusia. Pentru prima data in decursul a peste 300 de ani, Romania nu se mai invecineaza direct cu Rusia. Vecinatatea directa a spatiului romanesc cu Rusia debuteaza la inceputul secolului al XVIII-lea, cu urmari fatale, numeroase invazii la intervale de timp, ocupatii dupa ocupatii, ultima data dupa al Doilea Razboi Mondial, cu consecintele pe care le stim.

Indiferent daca in Rusia se aflau la putere tarii sau secretarii generali ai Partidului Comunist, Rusia reprezenta o amenintare grava pentru tarile vecine, inclusiv Romania. Din 1991 incoace, Rusia nu se mai invecineaza direct cu noi, iar in ultimii ani avem prezenta americana pe teren, o situatie fara precedent pentru Romania, un castig geopolitic de proportii nebanuite, la care Romania ar fi putut numai sa viseze pana in 1991.

Acum, Romania se afla in deplina siguranta. Alta este situatia din statele baltice.

Si alta este situatia din Republica Moldova, care nici ea nu se invecineaza direct cu Rusia, nu?

Republica Moldova are slabiciuni interne fatale, care o transforma intr-o tinta usoara, in primul rand din partea Rusiei, dar nu numai. Republica Moldova a devenit de cateva ori in ultimii 20 si ceva de ani un fel de minge de fotbal, lovita din mai multe directii, jucatori geopolitici internationali lovesc aceasta minge de la unul la celalalt.

Republica Moldova a devenit de cateva ori un fel de obiect de compensatie sau teren de experimente geopolitice. Cand vorbesc despre teren de experimente geopolitice, ma refer la chestiunea schimbarii Constitutiei Republicii Moldova fie intr-un stat federal, fie intr-un stat in care mai multe parti ale Republcii Moldova primesc asa-numite statute speciale.

De altminteri, e o miza a alegerilor care vin, avem mai intai alegeri locale, in aprilie, la Balti si Chisinau, apoi parlamentarele, unde favorit ramane partidul lui Igor Dodon.

In alegerile care vin, de anul acesta, miza, deocamdata, nu este trasnformarea Republicii Moldova intr-o federatie sau intr-un stat cu zone cu statut special. Deocamdata, inca nu am ajuns acolo, in procesul electoral intern. Dar aceasta se discuta in negocierile internationale privitoare la reglementarea asa-zisului conflict transnistrean. Un termen incorect, care induce in eroare si chiar insala opinia publica si ii insala si pe diplomatii participanti la acest proces.

Nu avem de-a face cu un conflict transnistrean. Transnistria este numai scena geografica pe care are loc acest conflict, care este un conflict interstatal intre Rusia si Republica Moldova. Nu este un conflict intre cele doua maluri ale Nistrului sau un conflict intre doua parti ale Republicii Moldova. Este un conflict interstatal, in care Rusia, in calitate de initiatoare a conflictului, in rolul de tara agresoare, intretine trupele sale, dar si serviciile de securitate, pe teritoriul international recunoscut al Republicii Moldova, in mod ilegal.

Citeam recent o declaratie a domnului Frattini, reprezentant OSCE pentru Transnistria in programul 5+2, in care spune ca asteptarile Chisinaului cu privire la retragerea armatei ruse sunt nerealiste.

Si mai mult, domnul Frattini a dat acest interviu canalului de propaganda rusesc Sputnik. Domnul Frattini a repetat afirmatii de acest gen in cateva interviuri.

In care nu a negat nici amicitia care il leaga de ministrul rus de Externe.

Da, dar eu v-as indemna sa il privim pe domnul Frattini ca pe un personaj comic din filmele italiene, de acum cateva decenii. Este un personaj parca desprins din aceste filme, un barbat frumos, zambitor, chiar zambaret, prea zambaret, galant, care traieste din "combinazioni".

De pe o zi pe alta, traieste din "combinazioni".

Domnul Frattini este un prieten apropiat al lui Berlusconi, unul dintre cei mai corupti oameni politici europeni.

Dar pe care Bruxelles-ul l-a sustinut cumva in alegerile recente din Italia, pentru ca adversara, Miscarea 5 Stele, parea mai indezirabila.

Nu, chiar l-a sprijinit, se astepta ca Berlusconi sa iasa din alegerile recente in rolul de facator de regi, cel care tine balanta politica. Nu a reusit aceasta "combinazione", partidul lui Berlusconi a obtinut numai 17%, intr-un bloc, deci nu poate fi "facator de regi". Frattini a fost ministru de Externe in doua guvernari ale lui Berlusconi, a fost nominalizat tot de Berlusconi sa fie comisar european din partea Italiei, este vechi prieten cu Berlusconi, iar acesta prieten al lui Putin.

Frattini este presedintele unui institut zis "Euro-Asiatic" din Italia. Daca va uitati pe web site-ul acestui institut, vedeti numai propaganda cu Putin: Putin decoreaza niste militari rusi, Putin inspecteaza o uzina, Putin primeste la Kremlin pe nu stiu cine, totul intr-o atmosfera de lux orbitor.

De altfel, s-a vorbit despre propaganda rusa la alegerile din Italia. Si avem si o declaratie recenta, venita dinspre Miscarea 5 Stele, de asta-data, o declaratie de apropiere fata de Rusia.

Rusia nu s-a amestecat in alegerile din Italia, in sensul ca nu s-a amestecat direct in procesul electoral. Rusia, inaintea alegerilor, a investit in mai multe partide italiene. A investit si in 5 Stele, si in Liga Nordului, si in partidul lui Berlusconi si, de asemenea, a avut contacte stranse cu fostul prim-ministru, liderul socialist Matteo Renzi. In toate acestea partide Rusia a investit politic inaintea alegerilor. Toate aceste partide se pronunta pentru o apropiere intre Italia si Rusia.

Nu e singurul caz in care majoritatea liderilor politici dintr-o tara vest-europeana se pronunta in favoarea Rusiei. La alegerile din Franta de anul trecut, din cei patru candidati, reali sau potentiali, la presedintie, trei au candidat pe platforme pro-ruse: Francois Fillon, Marine Le Pen si Nicolas Sarkozy, care incerca sa revina in marea politica.

Singurul care nu a candidat pe platforma pro-rusa a fost Macron, dar si Macron s-a grabit sa-l invite pe Putin imediat dupa ce a fost ales. Macron a devenit primul lider din Europa Occidentala care l-a primit pe Putin si inca l-a primit sub stralucirea cupolelor Catedralei Ortodoxe Ruse din Paris.

Intorcandu-ne la discutia despre Republica Moldova. La recentul congres PSD, prezent in sala a fost Dumitru Diacov, presedinte de onoare al Partidului Democrat al domului Plahotniuc. In conditiile acestea, ce carte joaca puterea din Romania la Chisinau?

Mi-e greu sa spun unde este centrul de decizie in Romania, in ceea ce priveste politica fata de Republica Moldova. In timpul presedintiei lui Traian Basescu, exista un centru clar de decizie, era la Cotroceni. Politica fata de Republica Moldova, indiferent daca era buna sau rea, era concentrata la Cotroceni. Acum, nu mai vad un centru unic de decizie.

Se pare ca Romania s-a impacat cu faptul ca domnul Plahotniuc controleaza guvernarea de la Chisinau. Bruxelles-ul nu s-a impacat cu acest fapt, accepta tacit guvernarea actuala de la Chisinau, dar implicit, nu explicit, nu o mai subventioneaza din belsug, cum era cazul pana recent. Finantarea nu a incetat, dar este la un nivel mult mai jos. Bruxelles-ul nu mai impartaseste teza potrivit careia guvernarea de la Chisinau ar fi pro-europeana sau reformista. Dimpotriva, Bruxelles-ul cere tot timpul guvernarii de la Chisinau sa demonstreze acest lucru, care ramane nedemonstrat. Limbajul Bruxelles-ului este sever fata de guvernarea de la Chisinau.

Bun, dar e util asa? Practic, Republica Moldova, cu bani europeani mai putini, isi intoarce privirea catre Rusia.

Rusia a pierdut controlul economic asupra Republicii Moldova, deoarece a intrerupt accesul producatorilor agricoli din Republica Moldova la piata rusa. Rusia a luat aceasta masura in cateva etape. Prima etapa a fost in 2006, atunci cand presedintele de atunci al Republicii Moldova, Vladimir Voronin, proclamase orientarea europeana a Republicii Moldova si urmarea o rezolvare a conflictului ruso-moldav din Transnistria in interesul Republicii Moldova.

Aceasta a fost politica lui Voronin in decursul catorva ani, dar inconsecventa, Voronin insusi a renuntat la aceasta politica in 2008 - 2009. Rusia a pedepsit aceasta politica a lui Vladimir Voronin, intrerupand accesul la piata ruseasca al producatorilor agricoli moldoveni. Dupa ce Voronin nu a mai fost presedinte, Rusia a inceput sa relaxeze aceste interdictii, a permis accesul limitat la piata rusa, pentru a-l taia din nou, drastic, in 2014, cand Republica Moldova a semnat acordul de asociere cu Uniunea Europeana si acordul de comert liber cu UE.

Din 2014 incoace, accesul este taiat, Rusia permite accesul numai al catorva companii moldovene, si anume companii din Gagauzia si alte cateva companii de pe o lista scurta prezentata de Igor Dodon la Moscova in 2017.

Productia agricola din Republica Moldova ramane in cea mai mare parte de calitate proasta, deoarece Republica Moldova nu a reusit sa atraga investitii occidentale pentru imbunatatirea tehnologiilor si a calitatii produselor agricole. In lipsa unui climat investitional atragator, productia agricola ramane la o calitate joasa, acceptabila pentru piata rusa, dar necompetitiva pe pietele europene. De aceea, volumul total al productiei agricole din Republica Moldova care merge la export este mult mai mic decat fusese atunci cand Moldova avea la dispozitie piata Rusiei.

Ca urmare, fermierii nu exporta, fermierii saracesc, trebuie sa se duca la lucru in tari straine, in Rusia sau in Europa.

Cine va capitaliza electoral starea asta de deziluzie, la scrutinul urmator de la Chisinau? Sondajele spun ca domnul Dodon.

Domnul Dodon si partidul sau promit sa redeschida accesul Republicii Moldova la piata Rusiei in cazul in care vin la putere. Cantitativ vorbind, Republica Moldova ar putea sa exporte un volum mult mai mare, in acest mod reducand, poate chiar lichidand somajul agricol, care contribuie la exodul populatiei.

Domnul Plahotniuc l-a facut pe domnuul Dodon presedinte, sperand ca domnul Dodon sa reconcilieze Republica Moldova in ansamblu cu Rusia. Vedem aceasta din agenda vizitelor lui Dodon la Moscova, imediat dupa ce a fost ales. Cu acordul guvernarii domnului Plahotniuc, domnul Dodon ii solicita domnului Putin favoruri pentru Republica Moldova ca atare: redeschiderea pietei rusesti si un tratament favorabil pentru Gastarbeiterii moldoveni care lucreaza in Rusia. Rusia nu s-a grabit sa acorde aceste favoruri, ele sunt tinute in rezerva, pentru ca domnul Dodon sa le obtina doar daca partidul sau va deveni majoritar.

Am putea spune, asadar, ca domnul Plahotniuc a ratat sa controleze relatia cu Moscova.

A ratat. Plahotniuc a dorit sa-l lipseasca pe Dodon de monopolul relatiei cu Rusia, sa co-gestioneze cu Dodon relatia cu Rusia. Sa clarificam si ce inseamna ca Plahotniuc l-a facut presedinte pe Dodon. Plahotniuc detine hegemonia pe piata mass-media din Republica Moldova, are sase canale de radio si televiziune, detine 60 - 70% din piata mediatica. Canalele domnuului Plahotniuc au lovit in permanenta in Andrei Nastase si Maia Sandu in campania electorala, crutandu-l pe domnul Dodon. Au lovit in cei doi in modul cel mai primitiv, vulgar si calomnios.

Dodon a castigat cu o marja de numai 52% la 48%, foarte strans. E clar ca Dodon isi datoreaza Victoria sprijinului lui Plahotniuc. Nu ar fi reusit niciodata fara.

Binomul Plahotniuc-Dodon s-a mentinut in anul 2017, prin adoptarea in comun a noii legislatii electorale, care garanteaza un sistem politic bipartit, un Parlament dominat de aceste doua partide, in parteneriat, cu marginalizarea sau chiar excluderea de la decizii a partidelor pro-europene, conduse de Andrei Nastase si Maia Sandu.

Avem la Chisinau, mai vie parca, tema unionista. Am vazut-o folosita, rasturnat, chiar de Igor Dodon, care a facut niste afise cu mesajul "Unionismul trece, patria ramane". Avem multe declaratii ale unor primarii din Republica Moldova de unire cu tara, saptamana asta a semnat o astfel de declaratie si Buzaul. Intrebarea mea este daca aceasta tema poate fi deturnata si in folosul cui.

Era inevitabil ca, in anul Unirii, tema unionismului in Republica Moldova sa fie exprimata mult mai intens decat in alte perioade. Sentimentul unionist in Republica Moldova ramane minoritar, dar e in crestere. Cresterea se explica prin deziluzie in ceea ce priveste perspective europeana, prin faptul de domeniul evidentei ca Republica Moldova capata caracteristicile unui stat esuat.

Avem doua proiecte care in cel mai bun caz stagneaza, dar se poate argumenta si ca au esuat deja, si anume proiectul integrarii europene a Republicii Moldova si proiectul statalitatii independente a Republicii Moldova.

Este Moldova in situatia Ucrainei sau chiar mai rea?

Mult mai rea decat a Ucrainei. Ucraina, multa vreme un stat nefunctional, devine acum un stat functional, pe multe planuri.

Datorita suportului occidental sau e un motor intern?

Datorita unor evolutii interne, dar si datorita socului produs de actiunea militara si hibrida din partea Rusiei. Statul ucrainean ineficient, cu institutii incomplet formate, stat de facto descentralizat, devine din ce in ce mai functional in ultimii cativa ani. Asistam la un proces real, care pana acum lipsea, de construire a institutiilor unui stat modern. Asistam la un avant fara precedent al constiintei nationale ucrainene, al mandriei nationale de fi ucrainean, al afirmarii limbii ucrainene, nu numai in Vestul Ucrainei, cum fusese cazul pana acum, dar si in Ucraina centrala si, in masura crescanda, in Ucraina de Sud-Est.

Asta e ce lipseste in Republica Moldova, acest sentiment al mandriei nationale?

Da, in Republica Moldova exista un deficit traditional al constiintei si al mandriei nationale. Aceasta constiinta este subdezvoltata in Republica Moldova. Nu e singurul caz din fosta Uniunea Sovietica in care ne confruntam cu aceasta situatie. In Belarus, de exemplu, avem o situatie asemanatoare, subdezvoltarea sentimentului national. Acesta este limitat la o patura subtire a intelectualitatii in cazul Belarusului, ca si in cazul Republicii Moldova si, pana recent, in cazul Ucrainei, cu exceptia Vestului acesteia.

Sentimentul national ucrainean a luat un avant foarte mare in ultimii cativa ani, mai ales dupa razboi, a capatat proportii care chiar au inceput sa deranjeze pe unii. Pe mine nu ma deranjeaza deloc, consider ca este un process natural, salvator pentru Ucraina si, indirect, in favoarea vecinilor de la Apus ai Ucrainei, deoarece avem interesul vital ca Ucraina sa fie un stat eficient, un stat consolidat, cu insititutii puternice, ca un scut geopolitic si geostrategic al vecinilor de la Vest.

Un succes al Ucrainei va incuraja si Republica Moldova?

Situatiile din Ucraina si cea din Republica Moldova sunt foarte diferite. Moldovenii nu se uita la Ucraina ca la un eventual model. Nici rusii nu se uita la Ucraina ca la un eventual model. Exista ideea aceasta foarte larg raspandita in Occident, potrivit careia succesul Ucrainei ar inspira Rusia sa purceada pe o cale asemanatoare. Dupa parerea mea, aceasta reprezentare provine din necunoasterea situatiei din Rusia. Rusii niciodata nu s-au uitat la Ucraina si nu pot sa se uite la Ucraina ca la un model. Rusii au o atitudine de superioritate infinita fata de Ucraina. Aceasta atitudine este conditionata istoric, este foarte greu, daca nu imposibil de schimbat.

Rusii se uita la Ucraina ca la o prada care li se cuvine lor.

Ar putea sau ar trebui sa isi asume Romania mai mult privitor la Republica Moldova?

Sunt necesare trei premise, pentru ca Romania sa joace un rol mai activ in Republica Moldova: resurse materiale, ascendent moral si expertiza. Deocamdata, eu personal vad deficite la toate aceste categorii. As vrea sa vad ca Romania are un plan de integrare cu Republica Moldova, in cazul in care proiectul european esueaza si proiectul statalitatii independente esueaza.

Ambele in momentul de fata stagneaza, perspective de succes nu vad in niciuna din aceste doua directii.

Pe plan intern, Republica Moldova este un stat in care nu exista domnia legii, un stat cu o guvernare in afara sistemului legal si institutional, o piramida a puterii neoficiale, dominata de catre domnul Plahotniuc, deciziile nu se iau nici in Parlament, nici in guvern, ci in biroul domnului Plahotniuc si sunt comunicate prin aparatul de putere al domnului Plahotniuc, supravegheate si implementate prin aparatul de putere al domnului Plahotniuc.

Din acest punct de vedere, al puterii neoficiale, sta Romania mai bine?

Romania nu intra in aria mea de expertiza, ma ocup de fosta Uniune Sovietica, nu urmaresc politica interna romaneasca, decat in ceea ce priveste politica ei externa.

Republica Moldova nu este un stat institutionalizat, singura putere institutionalizata reala se afla in mainile domnului Plahotniuc.

Este un stat capturat, dezinstitutionalizat, guvernat in mod neoficial printr-o piramida a puterii controlata de o singura persoana.

A obosit Uniunea Europeana? I-ar conveni sa lase Moldova intr-o zona gri?

Da, bineinteles. Asta este singura optiune la indemana Uniunii Europene in acest moment. Trebuie spus ca domnul Plahotniuc nu este raspunzator pentru esecul proiectului european, esecul incepuse inainte ca el sa fi acaparat puterea, sub eticheta celor cinci guvernari pro-europene. Nu putem pune in carca domnului Plahotnciuc esecul integrarii europene a Republicii Moldova. Domnul Plahotniuc este profitorul acestui esec, la care a si contribuit din plin.

Si totusi, o solutie? Poate cineva, de pilda, sa capitalizeze politic, electoral curentul unionist? Platforma lui Andrei Nastase, PAS-ul Maiei Sandu?

Nu, deoarece nu li se permite sa faca acest lucru. Sistemul electoral adoptat in comun de domnii Plahotniuc si Dodon garanteaza majoritatea covarsitoare a acestor doua partide in viitorul Parlament.

In circumscriptiile uninominale, care vor trimite in Parlament jumatate din numarul deputatilor, va fi ales un numar oarecare de deputati cu eticheta "independent", in realitate preselectati de domnul Plahotniuc.

Asadar, solutiile sunt inchise? Pe agenda domnului Dodon ramane proiectul de federalizare a Republicii Moldova.

Acum nu se mai vorbeste despre federalizare, noua denumire a federalizarii se numeste "statut special". Federalizarea e un cuvant care trezeste oroare si in Republica Moldova si, intr-un tarziu, printre diplomatii occidentali.

Aminteste de planul Kozak.

Planul Kozak nu va reaparea, pentru ca este mult prea compromis. Va aparea ceva asemanator, sub o eticheta diferita de "statut special al Transnistriei".

E mai simplu ca apoi si altii, ma gandesc la Gagauzia, sa ceara acest statut special.

Exact, este ceea ce eu prevad ca se va intampla si am descris acest process ca fiind un proces de cantonalizare a Republicii Moldova, de faramitare teritoriala.

Un plan de ultim moment, salvator, nu exista?

Nu, nu exista, ar fi iluzoriu sa ne asteptam la o salvare. Acestea sunt si motivele pentru care creste sentimentul unionist. Dat fiind esecul celorlalte doua proiecte, integrare europeana si independenta statala, e normal sa se caute alta solutie, care este sentimental unionist.

Acest sentiment era plafonat in mod traditional la 10%, acum a sarit la 20%, dar e inca foarte mic.

Intrarea în Schengen pune sub lupă corupția din România: “Iar ne-a prins ninsoarea nepregătiți”
Intrarea în Schengen pune sub lupă corupția din România: “Iar ne-a prins ninsoarea nepregătiți”
România intră în spațiul Schengen doar pe cale maritimă și aeriană, la finalul lunii martie 2024. Aderarea va stimula turismul și comerțul și va consolida piața internă. Pe de altă...
„Ne mai gândim”. Nicolae Ciucă s-ar vedea în turul doi la prezidențiale cu Marcel Ciolacu, dacă coaliția nu va avea candidat comun
„Ne mai gândim”. Nicolae Ciucă s-ar vedea în turul doi la prezidențiale cu Marcel Ciolacu, dacă coaliția nu va avea candidat comun
Discuţiile despre candidaţii la alegerile prezidenţiale vor avea loc, între PNL şi PSD, după alegerile din data de 9 iunie, declara liderul liberal Nicolae Ciucă. Ciucă admite că, dacă...
#Rusia Putin Chisinau, #Republica Moldova Dodon Plahotniuc, #Merke Uniunea Europeana Transnistria , #Rusia