Putin sau bilantul viitorului dezastru

Afacerea Skripal a picat prea la tanc pentru Vladimin Putin pentru a nu fi fost un ingredient al straniei campanii electorale pe care o desfasoara. Pentru a cata oara, am vazut oficiali rusi, incepand cu presedintele si sfarsind cu docilii membri ai Dumei de Stat, raspunzand acuzatiilor britanice cu fraze ironice, la limita grosolaniei, vizand mai degraba reactii interne.

Escaladarea tensiunilor intre Londra si Moscova, intre NATO si Rusia in ultima instanta, pare sa-i convina de minune lui Putin. Intr-o atmosfera ce amintea puternic de zilele de aur ale gerontocratiei sovietice, contrar dinamismului filmarilor si expunerii repetate a unor chipuri tinere extaziate, mesajul catre natiune al presedintelui Rusiei a semanat cu un discurs de razboi.

Dupa enuntarea unui numar impresionant de obiective economice la fel de fanteziste ca si acelea din celebrele "decrete din mai", ramase neindeplinite, Putin a trecut la partea principala a discursului, in care a anuntat ca Rusia detine cele mai performante arme de distrugere in masa. Intr-un efort de comunicare publica a stiintei, care cu siguranta i-a facut pe Newton si Einstein sa se agite copios in locurile lor de odihna, Putin a anuntat, printre altele, ca detine rachete cu propulsie nucleara si traiectorie non-balistica, dar si drone submarine de mare viteza, cu raza de actiune nelimitata.

Terminand mesajul printr-un lung citat din propriile declaratii, Putin i-a avertizat pe americani ca a venit vremea sa-i asculte pe rusi, dand totodata semnalul pentru o noua cursa a inarmarilor.

Chiar asa, oare ce are Putin de spus dupa aproape doua decenii de mandat? Ce Rusie lasa el tinerilor in mijlocul carora si-a anuntat candidatura acum cateva luni?

O Rusie care nu este ascultata pentru ca minte copios, mai necredibil decat o face ambitiosul Kim Jong-un. O Rusie care in 2014, atunci cand si-a atacat vecinul sub pretextul "anarhiei fascizante" de acolo, ne asigura ca trupele fara insemne din Crimeea nu sunt ale ei, pentru ca apoi sa se laude indecent cu felul in care Statul Major rus a pregatit invazia.

Mai departe, mai mult, asa cum zic rusii. Desi ne asigura si acum ca trimit doar camioane cu medicamente in Sud-Estul Ucrainei, Kievul se incapataneaza sa expuna prizonieri rusi care-si declina numele si unitatea militara din care fac parte. Dupa ce neaga ca sunt soldatii sai, intr-un acces de "umanitate", tipic pentru autocratii rusi, Putin decide sa-i schimbe cu prizonieri ucraineni din Rusia, fara sa admita ca a mintit. Si asa mai departe.

Pe scurt, o Rusie care dupa ce ca minte copios, nu are nici mare lucru de spus. Dand vina constant pe americani pentru insuccesele sale, Putin isi justifica pretentia la putere nelimitata si perpetua prin faptul ca tara sa este in mijlocul unui razboi global. Putin si banda sa stiu foarte bine ca permanentele sicane pe care Rusia le are cu americanii in Siria nu sunt de ajuns pentru a justifica starea de razboi decretata.

De aceea are nevoie de ceva mai spectaculos, iar declaratiile de solidaritate ale Frantei si Germanei cu Marea Britanie, in afacerea Skripal, par sa confirme starea de asediu politic si economic la care este supusa "biata" Rusie, ridicand si mai inalt soclul pe care sta Putin. De fapt, Europa este aici pusa cu spatele la perete. Reactia dura la simbolica agresiune rusa pare ca il confirma pe Putin, iar eventuala sa absenta nu ar face decat sa arate slabiciunea Occidentului in fata puternicului autocrat de la Moscova. Iata de ce, Putin are mai multa nevoie de tensiunile cu Occidentul decat de o relatie rece sau pasnica.

Intr-un climat de razboi, rusii sunt mai putin aplecati spre observatiile critice. Sunt mai putin tentati sa vada faptul ca lupta electorala a ajuns un simulacru dezgustator, in care participa doar figuri bizare, veritabili clovni, pe langa care Putin pare nu doar rational, dar si decent. Impiedicandu-l pe Alexei Navalnii sa participe la alegeri sub pretextul unui dosar penal confectionat la comanda, Putin a avut grija ca in cursa sa se inscrie un numar maxim de personaje exotice sau decredibizate. E de ajuns sa amintim ca programul unuia dintre candidati, anume cel al "Comunistilor Rusiei", se numeste "Douazeci de lovituri staliniste asupra capitalismului" si sa fim exonerati de necesitatea descrierii cursei electorale din Rusia.

Desi in Rusia se vorbeste doar despre Putin, rusii nu observa ca popularul lor presedinte pregateste intens dezastrul ce va sa vie la disparitia sa de pe scena politica. In urmatorul sau mandat, Putin va fi nevoit sa-si impacheteze ideologic dictatura, caci repetitivul discurs despre tara inconjurata de inamici si despre necesitatea intaririi armatei si a masinii de stat nu este suficient pentru a explica toate nepotrivirile intre realitatea Rusiei si propaganda oficiala.

Mai mult, el va fi nevoit sa rezolve si problema succesiunii sale, intr-o maniera mai durabila decat sustinerea publica pentru un "candidat" la viitoarele alegeri, eventual printr-o schimbare constitutionala. Altfel, oricat de cuprinzatoare vor fi acordurile de asigurare a imunitatii sale si a gastii din jurul sau, e greu de crezut ca celebra "verticala a puterii" pe care isi bazeaza dictatura ii va supravietui. Doar printr-o astfel de transformare, cel mai probabil in directia unui soi de "monarhie prezidentiala" absoluta, partidul "Rusia Unita" va supravietui creatorului sau, urmand sa asigure un soi de continuitate, dupa ce Putin va disparea de pe scena politica.

Chiar si in atare conditii, regimul va suferi modificari substantiale, caci dupa fiecare dictatura ce a schimbat Rusia, inevitabil au urmat "vremurile tulburi". Moartea lui Ivan cel Groaznic, la 1584, a aruncat Moscova intr-o stare de anarhie ce a durat pana la venirea pe tron a Romanovilor, la 1613. Dupa Stalin a urmat "dezghetul" lui Hrusciov, iar lunga "stagnare" brejnevista s-a soldat cu venire la putere a "groparului" aberatiei civilizationale si geopolitice numita Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice.

E greu de crezut ca dupa o dictatura care a modelat cultura politica rusa contemporana, asa cum este cea a lui Putin, lucrurile vor ramane neschimbate la disparitia celui care a instaurat-o. Pretul pe care il vor plati rusii va fi insa mare.

In decursul anilor in care s-a aflat la putere, Putin a reusit sa lase tara atat fara aliati, cat si fara prieteni. Rusia este astazi o tara dependenta financiar si tehnologic de China si Germania. Putin stie bine ca Turcia si China, contrar parteneriatelor semnate cu Moscova, sunt tari cu interese ireconciliabile cu cele ale Rusiei.

Ideea initiala de a face din Turcia distribuitorul gazelor rusesti in Europa de Sud-Est si Mediterana nu mai pare astazi nimanui la fel de buna, iar celebra "Forta a Siberiei", ce urma sa lege China de Rusia, a ramas doar pe hartie. Relatia energetica privilegiata cu Germania, intarita de curand, nu face decat sa consolideze locul Berlinului de principal client al Gazpromului. Deocamdata, politica lui Putin de subminare a UE si NATO, contrar succeselor de etapa, e departe de a fi o victorie. Trump, cu maniera sa insolita de a lua decizii de politica externa, este astazi mai periculos pentru NATO si UE decat va fi vreodata Putin.

Din capitala a revolutiei comuniste mondiale, Moscova s-a transformat astazi intr-o veritabila Mecca a extremistilor de dreapta, care propun drept panaceu universal expulzarea imigrantilor, iesirea din UE si eventual instaurarea unei dictaturi de genul celui lui Putin. Cu exceptia abililor chinezi, care se uita la Rusia ca la o imensa masa imbelsugata, niciunul dintre liderii relevanti ai lumii nu se mai grabeste sa se afiseze astazi cu Putin. Stradaniile aparatului de propaganda de a-i da liderului rus un plus de frecventabilitate, prin asocierea cu lumpen-politicieni, de genul Gerhard Schroder sau Marine Le Pen, dar si cu actori neimpacati cu varsta lor, ca Steven Seagal sau Gerard Depardieu, nu fac decat sa sporeasca ridicolul situatiei.

Despre politica economica a lui Putin nu sunt multe de spus. Contrar entuziasmului general si promisiunilor solemne, dependenta energetica ramane cam la aproximativ 1/3 din veniturile bugetului de stat, iar conform datelor oficiale, numarul celor care traiesc sub limita saraciei a crescut cu 30% in ultimii cinci ani, ajungand la 22 milioane de rusi, adica 15% din populatie.

In 2017, veniturile populatiei active au scazut pana la nivelul celor din 2010, iar al pensiilor la al celor din 2012, cresteri salariale inregistrand doar baza sociala a regimului, adica functionarimea si aparatul militar. Pe scurt, in absenta unor preturi mari la petrol, modelul putinist al capitalismului de stat dirijat nu functioneaza.

Singurul succes incontestabil al lui Putin este reforma armatei. In absenta unei ideologii fascinante, a unor resurse economice cu impact planetar sau a unui model viabil de dezvoltare, Rusia nu are prea multe lucruri de spus lumii. Zanganindu-si armele, in spectacole demne de imparatii africani, ea are toate sansele sa se faca temuta, dar niciodata ascultata si respectata, insa Putin nu da semne ca vrea sa schimbe ceva.

Cosmin Popa este cercetator stiintific al Institutului de Istorie "Nicolae Iorga" al Academiei Romane, conferentiar-asociat la Facultatea de Istorie si Stiinte Politice, Universitatea "Ovidius", Constanta, conferentiar-asociat la Institutul Diplomatic Roman. Este specializat in istoria URSS/Rusiei si istoria Europei Centrale si de Sud-Est, perioada comunista si contemporana. A studiat la Bucuresti si la Moscova si este membru al Comisiei bilaterale a istoricilor din Romania si Rusia.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

”Nu am ce să-mi reproșez. Mandatul rămâne pe masa coaliției”. Cîrstoiu a făcut declarații în faţa Spitalului Universitar. Explicaţii privind acuzaţiile de incompatibilitate

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

Dan Tănasă, candidatul AUR la Primăria Brașov: ”Braşovenii nu mai sunt nevoiţi să aleagă răul cel mai mic”

Alianţa pentru Unirea Românilor, filiala Braşov, a prezentat, vineri, candidatul pentru funcţia de primar al Municipiului Braşov în persoana deputatului Dan Tanasă. Acesta a declarat...