Povestea lui Ruby Bridges, primul copil de culoare care a invatat la o "scoala alba" din Sud. A mers la ore pazita de serifi si era singurul elev din clasa ei

Luni, 12 Octombrie 2020, ora 00:08
7952 citiri
Povestea lui Ruby Bridges, primul copil de culoare care a invatat la o "scoala alba" din Sud. A mers la ore pazita de serifi si era singurul elev din clasa ei
Foto: Facebook/Brandon Weber

Ruby Bridges a fost primul copil afro-american care a mers la scoala elementara William Frantz, din Louisiana - "scoala alba"- cand a inceput desegregarea in scoli, in New Orleans, in noiembrie 1960. Ea a luptat intreaga viata pentru drepturile civile, a scris doua carti, "Prin ochii mei" (1999) si "Eu sunt Ruby Bridges" (2009), a fost decorata de statul american cu mai multe medalii, doua scoli elementare ii poarta numele, iar in curtea scolii William Frantz i s-a ridicat o statuie.

In 1954, cu patru luni inainte de nasterea lui Ruby Bridges, Curtea Suprema a Statelor Unite a decis ca segregarea in scolile publice este neconstitutionala. Decizia nu a insemnat, insa, o schimbare imediata - cele mai multe scoli din Sud s-au opus cu inversunare aplicarii ei.

Ruby Nell Bridges Hall a venit pe lume in 8 septembrie 1954, in Tylertown, Mississippi, si a fost primul nascut din cei patru copii ai familiei Bridges. Primii ani si i-a petrecut la ferma unde lucrau parintii ei, apoi acestia au hotarat sa se mute in New Orleans, in cautarea unei vieti mai bune.

Ruby a mers la o gradinita pentru copii de culoare, insa cand a venit vremea sa inceapa scoala, scolile din New Orleans au fost fortate sa admita elevi de culoare in "scolile albe".

S-au organizat o serie de testari (de inteligenta si psihologice), in toate gradinitele "negre", pentru a fi selectati copiii de culoare care aveau sa intre in clasa intai, in scolile destinate pana atunci doar albilor.

Initial Tatal lui Ruby, Ando Bridges, s-a opus ca fiica lui sa fie testata - era ingrijorat ca, daca fetita lui ar merge la o "scoala alba", ar putea suferi. Insa mama lui Ruby, Lucille, era ferm convinsa ca fiica ei va fi mai bine educata la o scoala pentru albi si ca pasul asta este important "pentru toti copiii negri", astfel ca in cele din urma Ando i-a permis lui Ruby sa faca testul.

Ruby a fost una dintre cele sase fete afro-americane alese pentru a fi primii elevi de culoare in scolile care pana atunci le erau interzise.

Scoala la care urma sa invete Ruby era Scoala William Frantz, aproape de casa ei. Astfel, ea era primul copil de culoare care pasea intr-o scoala din Sud. Legislativul statului Louisiana a continuat sa gaseasca lacune in lege, iar asta a incetinit procesul. Cand, in sfarsit, nu au mai gasit niciun pretext legal cu care sa impiedice desegregarea, integrarea planificata a trebuit aplicata.

Un judecator al districtului federal a dispus ca guvernul SUA sa trimita serifi federali la New Orleans, pentru a asigura siguranta copiilor in procesul de integrare. Astfel, la 14 noiembrie 1960, Ruby si mama ei au strabatut scurtul drum de acasa pana la scoala, insotite de patru serifi - doi in fata, doi in spate.

In fata scolii, erau asteptate de o multime de albi furiosi, prin care serifii federali au facut carare, ca sa treaca fetita si mama ei.

A doua zi, tot insotite de serifi, Ruby si mama ei au mers din nou la scoala.

Ruby gasit clasa goala - toate familiile albe isi retrasesera copiii din clasa intai a scolii elementare William Frantz, iar invatatorul de la clasa lui Ruby a demisionat, refuzand sa "predea unui copil afro-american". In locul lui a venit Barbara Henry, care sprijinea desagregarea.

A treia zi, mama lui Ruby a trebuit sa se intoarca la munca, astfel ca Ruby a venit la scoala singura, doar cu serifii.

"A fost atat de curajoasa! Nu a plans, nu a scancit, a marsaluit tot drumul, ca un mic soldat", isi aminteste unul dintre serifi.

De atunci si pana la finalul anului scolar, Ruby a invatat intr-o clasa in care era singurul elev. Invatatoarea Barbara Henry a stat in permanenta alaturi de ea: nu o lasa pe terenul de joaca, de frica pentru siguranta ei, nu o lasa sa manance la cantina, de teama ca fetita ar putea fi otravita.

Toata familia Bridges a avut de suferit: tatal si-a pierdut slujba, bunicii au fost si ei dati afara din fermele unde munceau, unele magazine locale au refuzat sa le mai vanda produse, Ruby a inceput sa prezinte semne de stres psihic.

Insa au existat in comunitate si oameni care le-au sarit in ajutor - negri si albi, deopotriva: i-au gasit tatalui lui Ruby alt loc de munca si psihologul pediatru Robert Coles s-a oferit sa o consilieze pe Ruby, sa o ajute sa faca fata stresului urias pentru un copil atat de mic. In timp, Cole i-a devenit lui Ruby mentor si prieten si a scris doua carti despre ea: "Un studiu despre curaj si frica" (1964) si "Povestea lui Ruby Bridges" (1995).

Dupa un prim an de scoala dificil, in care Ruby si familia ei nu s-au dat batuti - desi multi altii in locul lor ar fi renuntat, probabil, din prima zi - copiii albi au inceput sa revina la scoala, iar Ruby chiar a socializat cu unii dintre ei.

In clasa a doua, Ruby mergea la scoala singura, nu mai era nevoie de serifi, rasismul parea doar o amintire urata.

Dupa terminarea scolii elementare, Ruby Bridges a urmat si absolvit Liceul integrat Francis T. Nicholls, din New Orleans. Apoi, a studiat turismul si calatoriile, la City Business School, in Kansas. Dupa absolvirea facultatii, s-a angajat ca agent de turism la American Express.

In 1995, cand Robert Coles a publicat povestea ei, Ruby Bridges a reluat legatura cu fosta invatatoare din clasa intai, Barbara Henry - intalnirea emotionanta a avut loc in emisiunea lui Oprah. Odata readusa in atentia publicului, povestea lui Ruby devine subiect de film - in 1998, apare filmul Ruby Bridges (Poduri de rubin).

Cu ajutorul lui Oprah Winfrey, Ruby a militat pentru constientizarea necesitatii implicarii active a parintilor in educatia copiilor lor, iar in 1999 a infiintat Fundatia Ruby Bridges, care promoveaza "armonia rasiala, prin toleranta, respect si aprecierea tuturor diferentelor".

Ruby scrie apoi doua carti: "Prin ochii mei" (1999) - pentru care, in anul 2000, primeste premiul Carter G. Woodson Book Award - si "Eu sunt Ruby Bridges" (2009).

In prezent, doua scoli elementare ii poarta numele (una, in Alameda, California, si alta, in Woodinville, Washington), iar in curtea scolii elementare William Frantz i s-a ridicat o statuie.

"Eu nu as fi aici, fara sacrificiile si actiunile pe care Ruby Bridges si altii ca ea le-au facut pentru apararea drepturilor civile", a spus presedintele Barack Obama, cand Ruby a vizitat Casa Alba, la invitatia lui, in 2001.

Si astazi, Ruby Bridges este un aparator credincios al educatiei integrate, al armoniei rasiale si al tolerantei.

Ciolacu susține reforma bugetară și regionalizarea teritorială: ”Să nu mai existe decalaje ca între Timişoara şi Bacău”
Ciolacu susține reforma bugetară și regionalizarea teritorială: ”Să nu mai existe decalaje ca între Timişoara şi Bacău”
Premierul Marcel Ciolacu a declarat joi, 25 aprilie, la Timişoara, că regionalizarea teritorială şi reforma bugetară trebuie făcute, după o analiză şi un studiu exact în fiecare judeţ....
Clotilde Armand ironizează PSD-ul după ce i-a cerut demisia: "Mai stau, să vă scot din minţi că nu mai puteţi fura"
Clotilde Armand ironizează PSD-ul după ce i-a cerut demisia: "Mai stau, să vă scot din minţi că nu mai puteţi fura"
Trimisă în judecată pentru folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, Clotilde Armand, primarărița Sectorului 1 a declarat răspicat că nu va demisiona, aşa cum i-au cerut...
#Ruby Bridges, #rasism, #desegregare, #drepturi civile, #toleranta, #Barack Obama , #stiri internationale