Neomenia Chinei si lectia lui Vasili Grossman

S-a adoptat legea securitatii in Hongkong. Adio libertate? SUA riposteaza la neomenia Chinei. UE se arata abulica, desi "viata si destinul" fostei colonii britanice sunt clare si nu privesc doar China, ci pe noi toti.

In timp ce Europa isi cultiva inca (oare pana cand?) nevolnicia, parand confuza, America a reactionat la aplauzele dictatorului chinez. In reactie la decizia pe care si-a silit, mai nou, simulacrul de parlament s-o adopte, tiranul chinez s-a aratat vesel si bucuros. Exercitiul lui Xi Jinping n-a fost, desigur, solitar. L-au insotit in semn de vie aprobare cu propriile batai din palme entuziaste lacheii, delatorii, tortionarii aparatului de stat si milioane de aplaudaci.

Dar de unde atata voie buna? Legea proaspat adoptata ar urma sa pedepseasca, pe viitor, "separatismul" si "rebeliunea" in Hongkong. In fapt, fosta colonie britanica isi vede sugrumat ultimul rest de libertate si secerata autonomia de care, potrivit tratatelor internationale, ar mai fi trebuit sa se bucure mult timp.

In reactie, guvernul american a anuntat proxima invalidare a statutului special conferit Hongkongului in schimburile comerciale bilaterale. Iar Congresul American si-a amintit de prigonirea sistematica, in multe sute de lagare de concentrare si reeducare chineze a milioane de uiguri. A adoptat deci sanctiuni menite sa-i usture pe mafiotii din conducerea Chinei.

Dar ne intereseaza oare si pe noi? Nu e China departe? Nu suntem la mana ei? N-a acceptat recent pana si diplomatia europeana condusa de Josep Borrell, spre maxima ei rusine, ca ambasadorii Europei sa fie cenzurati de regimul comunist de la Beijing? Si unde e Germania doamnei Merkel? Nu stiu oare dregatorii de la Berlin si Paris ce se va intampla de acum incolo in Hongkong? In restul Chinei comuniste?

"Viata si destin"

Daca demnitarii germani si francezi intampina probleme in a realiza ce ne aduce viitorul, i-a ajutat miercuri seara substantial televiziunea publica franco-germana. ARTE a difuzat un lamuritor documentar. E vorba de un film despre comunism, nazism, Stalingrad, genocid si, gratie unui roman nepereche, intitulat "Viata si destin", de Vasili Grossman, incheiat acum exact 60 de ani in conditii de prigoana kaghebista, despre cum se pot sfida si invinge atotputernice politii politice, laolalta cu minciuna, tirania, crima in masa, pe scurt: neomenia regimurilor totalitare.

Aceasta puternica si perena condamnare a regimurilor totalitare care au insangerat veacul trecut si continua sa ameninte globul e cartea mea de capatai despre ororile secolului XX, despre antidotul lor si despre calea de urmat spre a nu le repeta.

Cand, acum sase decenii, si-a terminat de scris cele aproape o mie de pagini ale operei sale capitale, Grossman a oferit-o, naiv, spre publicare unei edituri sovietice. Era de parere ca, intrucat respira "adevar, durere si dragoste de oameni", "Viata si destin" ar avea o sansa de a vedea lumina tiparului in poststalinism, fiind o carte depasind net, in importanta, persoana autorului.

Era poate singura iluzie pe care a impartasit-o cu prigonitorii sai kaghebisti. Sub Nikita Hrusciov politia politica l-a retinut deci nu pe el, ci, intelegandu-i corect uriasul potential subversiv, anticomunist si democratic, i-a arestat tulburatorul, ardentul, adevaratul, indureratul, sfasietorul, demnul, profund omenosul si inteleptul roman despre libertate, lasandu-l pe autorul sau in libertate supravegheata.

Potrivit KGB-ului, Grossman ar fi urmat sa astepte "250 de ani" inainte sa i se permita sa-si publice romanul anticomunist si antisovietic.

Dupa un sfert de secol, in 1985, Securitatea comunista avea sa confiste jurnalul nu mai putin voluminos, probabil nu mai putin sfasietor, onest, adevarat, intelept si insetat de libertate al altui inginer-poet si disident: Gheorghe Babu Ursu. Atata doar ca o Securitate ceausista mai carnivora decat politia politica a unor Hrusciov si Suslov, avea, speriata de forta vulcanica eliberatoare a paginilor Jurnalului, sa-l omoare pe disidentul roman in beciurile militiei bucurestene, inainte ca, dupa 1989, sa-i distruga si monumentalul sau condensat poetic, intelectual si spiritual.

"Viata si destin", observa pe drept un exeget francez, e o carte "care merge pana la capat. Ne conduce pana in camera de gazare nazista".

S-ar fi putut opri cartea lui Grossman in fata gropii comune de la Babi Yar, locul exterminarii, de catre nazisti, a peste 33 de mii de evrei, omorati cu mic cu mare, fara alta vina decat apartenenta la poporul lui Dumnezeu, la o aruncatura de bat de Berdicevul sau natal, unde avea sa fie trimisa la moarte, impreuna cu evreii orasului, mama lui Vasili? Grossman avea sa sufere crunt, tot restul vietii, traumatizat si marcat fiind de un irational sentiment de culpa in legatura cu asasinarea mamei.

De altfel si-ar fi putut pune capat naratiunii si la Stalingrad, dupa victoria camarazilor sai in luptele atroce la care a asistat ani la rand, din prima linie, "intr-un oras al carui suflet este libertatea", in calitate de corespondent de razboi. Ori s-ar fi putut rezuma la a descrie lagarele din Gulag, nu mult mai putin sinistre decat cele de exterminare ale nazistilor, de la Treblinka bunaoara, despre care Grossman, socat de ceea ce vazuse la fata locului, avea sa scrie un eseu cutremurator, utilizat de acuzare la Tribunalul de la Nurnberg.

Dar Grossman nu s-a mai lasat intimidat, nu s-a mai infranat si nu si-a mai autocenzurat istorisirea, cum, speriat la culme de procesele spectacol staliniste, ar fi facut in anii 30 ai "marii terori". Semnase atunci, impreuna cu alti mancurti crezand inca, absurd, in emanciparea prin revolutie si partid, o scrisoare condamnand victimele nevinovate ale dictatorului, intrucat nu intelesese inca, pe de-a-ntregul, ce oribili monstri naste frica si cat de paralizanta si dezumanizanta, spiritual, e supusenia maselor. Care aplauda cu milioanele, mai intai un tiran, apoi o lege de felul celei comuniste, chineze, a securitatii, pentru ca apoi sa aprobe nu doar o simpla imputernicire a tiranului, ci poate si o diversiune ducand la genocid.

Holocaustul avea sa-i descopere, din perspectiva confruntarii propriei sale mame cu calaii, identitatea: o evreitate naruita sub povara asimilarii si a antisemitismului mutiland nu doar Europa in deriva, ci ravasind si Rusia stalinista. Ca Arthur Koestler, Manes Sperber, Hannah Arendt avea sa inteleaga, in ciuda vietii sale in Rusia, similitudinea, echivalenta si caracterul intersanjabil al sistemelor totalitare nazist, comunist, sau religios-fundamentalist.

Un personaj din "Viata si destin" avea sa-i explice in timpul razboiului mondial interlocutorului sau, un detinut activist stalinist, ca, daca va invinge Hitler, vor castiga prin el si comunistii, iar invers, nazismul va dainui in stalinism chiar daca ar fi infrant, iar tiranul instapanit asupra Rusiei se va impune cu bolsevismul sau. Cu atat mai important avea sa i se para lui Grossman individul, contrainstanta colectivismelor salvationiste. In camerele de gazare nu se va rezuma la a schita conturul, brusc vizibil, al trupului chinuit al poporului evreu, ci isi va conduce si zugravi personajele individual, ca oameni, ca suflete eterne, si nu ca si cum ar fi doar numerele tatuate pe bratele detinutilor.

Cine va castiga confruntarea? China? Sistemul totalitar, siesi egal, mereu acelasi in dispretul sau cumplit fata de om, indiferent de ideologia de care se serveste? Sau aparatorii democratiei din Hongkong si de aiurea? Grossman ar fi stiut ca soarta lor ne priveste pe toti. Si ne-a spus si cine va invinge, cand, altfel decat nefericitul Babu, si-a luat masuri de precautie, ascunzand la prieteni copii ale manuscrisului, pe care Andrei Saharov si Elena Bonner aveau sa-l elibereze din inchisoarea comunista, spre a-l publica in Occcident. La spartul targului castiga intotdeauna, pana la urma, libertatea. Adevarul. Si omenia. Dar nu daca tacem.

Petre M. Iancu

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...

Cîrstoiu răspunde criticilor din ultimele zile: "Nişte lupi în haine de oaie încearcă să transforme oaia în lup"

Atacat în ultimele zile atât de adversarii direcți la alegerile locale, cât și de alți politicieni, dar și de ziariști, Cătălin Cîrstoiu, candidatul susţinut de PSD şi PNL pentru...