Lawrence of Arabia is dead! Boje, Tarya Vladimir Arabskii khrani!!

Duminica, 20 Octombrie 2019, ora 10:4417577 citiri
Lawrence of Arabia is dead! Boje, Tarya Vladimir Arabskii khrani!!

(Lawrence of Arabia is dead! Boje, Tarya Vladimir Arabskii khrani!!c - Lawrence al Arabiei a murit! Dumnezeu sa-l apere pe tarul Vladimir al Arabiei!)

Citeste toate textele scrise de Petrisor Peiu pentru Ziare.com

Oricine ar fi vorbit cu oficiali rusi dupa anul 2000 ar fi observat ca nimic nu ii supara mai tare decat sa le spui ca tara lor este doar o putere regionala si ca nu mai sunt o putere globala. Astazi, dupa 20 de ani, ne punem serios intrebarea daca nu cumva asistam la o reinventare a Rusiei ca putere globala. Desi ramane a doua forta militara a lumii, Federatia Rusa a devenit mult mai interesata de o expunere apasata in economia mondiala, instrumentul care se asociaza cel mai pregnant politicii internationale a Moscovei fiind economia si mai ales geopolitica resurselor.

De multi ani, Kremlinul si-a reluat, cu intensitate treptat crescuta, locul pe scena lumii. Intai a reinceput sa isi securizeze perimetrul de interes imediat, inclusiv Marea Neagra, unde a stiut sa imbine cucerirea "manu militari" a peninsulei Crimeea cu recastigarea unui soi de parteneriat cu Ankara. Apoi a bifat un real parteneriat cu Iranul in recucerirea Siriei pentru presedintele Bashar al-Assad. Lumea musulmana a devenit o arena predilecta pentru exersarea experimentatei diplomatii rusesti. Si acum, pentru a incununa un efort de cativa ani, insusi presedintele Putin a vizitat cele mai importante monarhii din Golf.

Fara indoiala ca, inainte de decolarea avionului prezidential spre Ryad si Abu Dhabi, la inceputul acestei saptamani, Vladimir Vladimirovici Putin a citit cu atentie cartea autobiografica a lui Thomas Edward Lawrence, Seven Pillars of Wisdom (cei sapte stalpi ai intelepciunii), carte esentiala pentru intelegerea modului cum s-a nascut, acum 100 de ani, lumea moderna araba. Lawrence al Arabiei (asa cum este el astazi cunoscut) a fost omul care a canalizat in interesul britanicilor revolta araba inceputa in 1916 impotriva Imperiului Otoman, astfel incat, desi revolta (inceputa la Meca pe 10 iunie 1916 si incheiata cu eliberarea Damascului in octombrie 1918) viza intemeierea unui mare stat arab, de la Alep (in Siria) la Aden (in Yemen), ea s-a sfarsit prin impartirea lumii arabe intre britanici si francezi. Naivitatea arabilor condusi de catre legendarii Hussein bin Ali si fiul sau, Faisal bin Hussein, a inlesnit, totusi, inceputul unei lungi perioade de modernizare a lumii arabe, in sensul occidentalizarii, care a permis construirea in ultima suta de ani a unor economii puternice in universul arab.

Recursul lui Lawrence la pilda Intelepciunii din cartea lui Solomon a fost, fara indoiala, inteles de catre Putin si este transparent in modul in care Moscova trateaza tarile arabe din zona golfului:

Intelepciunea si-a zidit casa rezemata pe sapte stalpi, a injunghiat vite pentru ospat, a pregatit vinul cu mirodenii si a intins masa sa. Ea a trimis slujnicele sale sa strige pe varfurile dealurilor cetatii: "Cine este neintelept sa intre la mine!" Si celor lipsiti de buna-chibzuiala le zice: "Veniti si mancati din painea mea si beti din vinul pe care eu l-am amestecat cu mirodenii. Parasiti neintelepciunea ca sa ramaneti cu viata si umblati pe calea cea dreapta a priceperii!"capitolul 9 din Pildele lui Solomon, din cartea Mishle (Shlomoh),מִשְלֵי,.

Pentru a intelege contextul si semnificatia vizitei lui Putin in Arabia Saudita si Emiratele Arabe Unite din aceasta saptamana, trebuie sa plecam de la situatia regionala si de la modul foarte activ in care se pozitioneaza astazi Moscova in lumea musulmana, in general. Orientul Mijlociu este locul unde se intersecteaza cele trei mari puteri musulmane regionale: Iranul, cea mai mare si mai puternica natiune siita de pe planeta (a 18-a cea mai mare economie a lumii), Turcia, cea mai occidentalizata si mai puternica natiune musulmana, fosta putere suzerana (a 13-a cea mai mare economie a lumii) si Arabia Saudita, cea mai bogata in resurse tara islamica (a 16-a economie a lumii). Toate aceste state sunt si importante puteri militare: Turcia este a 9-a forta militara a planetei, Iranul a 14-a si Arabia Saudita a 25-a. Toate aceste state se afla intr-un echilibru precar alaturi de cel de-al patrulea pilon regional, Israelul, care, in ultimii ani, se reorienteaza spre un armistitiu binevoitor cu Arabia Saudita, parasind fortat rolul de fost partener esential al Iranului (anii 60-70) si apoi al Turciei (anii 80-90-2000).

Ei bine, Moscova tarului Putin vrea sa fie detinatorul si dirijorul echilibrului celei mai fierbinti zone a planetei. Favorizati de existenta unei minoritati musulmane importante (fiecare al 12-lea rus crede in Islam), educate si de mult integrate, rusii incearca sa fie mai pragmatici decat americanii si europenii si oricum mai deschisi si mai disponibili decat oricine altcineva fata de o populatie musulmana globala de 1,8 miliarde de oameni. In acelasi timp, Moscova exploateaza inteligent si faptul ca cea mai importanta comunitate din Israel este cea a evreilor rusi.

Neobisnuita iscusinta cu care diplomatia condusa de Serghei Lavrov manevreaza printre puterile islamice este surprinzatoare pentru multi: camarazi de arme cu garzile republicane iraniene in Siria, furnizori de echipamente militare sofisticate pentru a doua armata din NATO (sistemele de rachete S-400 livrate Turciei), parteneri globali cu Arabia Saudita in fixarea pretului petrolului, initiatori ai unei zone de comert liber impreuna cu Israel si Egipt, rusii par ca fac agenda regiunii Orientului Mijlociu. Putini, insa, si-au pus intrebarea. De ce? Numai pentru a conta geopolitic? Nu, Putin a invatat foarte bine lectia anilor 80, in care economia sovietica s-a prabusit sub povara unui pret mult prea mic al petrolului...

Miza centrala a efortului rusesc de a se integra in peisajul puterilor musulmane si de a calca dincolo de granitele exclusiviste ale influentei Americii este valorificarea principalului atu al Kremlinului: faptul ca este cel mai mare detinator de resurse naturale din lume. Putin isi construieste, practic, un sistem prin care sa poata participa oricand la procesul planetar de formare a pretului titeiului si al gazului.

Vladimir Vladimirovici stie, probabil, foarte bine ca nu va putea reconcilia niciodata divergentele istorice dintre principalele ramuri ale Islamului: siitii urmasi ai "Shiat Ali" (partidul lui Ali, ginerele profetului, al patrulea calif) si sunitii majoritari care l-au inlaturat pe ginerele Profetului de la linia succesorala. Otravirea primului fiu al lui Ali, Hassan, de catre Muawiyah, primul calif din dinastia Umayyad in 680, urmata de uciderea celui de-al doilea fiu al lui Ali, Hussein, in lupta, un an mai tarziu, vor impune pe vecie un zid de neincredere intre iranieni si sauditi; pro-americanismul acestora din urma va reprezenta pentru Teheran un motiv la fel de intemeiat pentru adversitate. Cu toate acestea, Vladimir Vladimirovici intretine ideea unei intermedieri intre cele doua importante centre islamice. Cu un scop foarte pamantean si foarte interesant: pretul si piata hidrocarburilor. Putin a inteles foarte bine ca cea mai inteligenta forma de a redeveni o putere globala este de a participa la fixarea pretului celei mai importante resurse a planetei: titeiul.

73% din rezervele de titei ale lumii sunt in tarile OPEC (Organization of the Petroleum Exporting Countries - organizatia tarilor exportatoare de petrol), o organizatie al carei lider informal a fost dintotdeauna Arabia Saudita, iar Rusia detine cele mai importante rezerve de petrol in afara OPEC:

Cand vine vorba de productie, insa, topul arata altfel:

Adica sauditii produc cam o optime din titeiul extras zilnic pe glob, iar rusii cam 11%, cele doua tari fiind locurile 2 si 3 din lume, dupa acest indicator. Adica, impreuna au un sfert din productia mondiala de titei. Cealalta destinatie a vizitei lui Putin, Emiratele Arabe Unite, detinatoarea unor rezerve cam de aceleasi dimensiuni cu ale rusilor, mai produc inca 4% din titeiul de pe planeta. Impreuna, tarile OPEC plus Rusia sunt responsabile de peste doua treimi din productia globala, ceea ce inseamna ca acestea pot decide pretul celei mai importante resurse a planetei, moduland cantitatile extrase. Pentru Europa, relevanta este foarte mare, Rusia, impreuna cu statele OPEC fiind responsabile de peste 85% din importurile de titei ale Uniunii:


Sursa: AICI

In ceea ce priveste gazul, rusii detin cea mai importanta rezerva de pe planeta, sauditii pe cea de-a sasea, iar Emiratele Arabe Unite se plaseaza pe locul 7:

In privinta productiei, rusii sunt al doilea producator global, iar sauditii se afla pe locul 8:

  • United States 864 miliarde de metri cubi;
  • Rusia 741 miliarde de metri cubi;
  • Iran 232 miliarde de metri cubi;
  • Canada 188 miliarde de metri cubi;
  • Qatar 168 miliarde de metri cubi;
  • China 160 miliarde de metri cubi;
  • Norvegia 127 miliarde de metri cubi;
  • Australia 125 miliarde de metri cubi;
  • Arabia Saudinta 98 miliarde de metri cubi.

America de Nord este singurul continent al lumii care este imun la intelegerile ruso-arabo-iraniene asupra pretului hidrocarburilor, iar Uniunea Europeana este cea mai expusa piata. Fara resurse interne prea mari, economia Uniunii depinde, in mod esential, de titeiul si gazul importate din Rusia si din tarile arabe. Cvasi-totalitatea importurilor de titei este in mana noii aliante comerciale Rusia-OPEC si peste o treime din importurile de gaze vine din Rusia; singura alternativa serioasa la importul de gaze prin conducte este gazul lichefiat (LNG) adus din Algeria si Emirate. Astfel, plamanul economiei europene depinde intr-o masura foarte mare de combustibilul rusesc sau iranian sau arabesc.

Ceea ce a definit recentul turneu al presedintelui rus in monarhiile majore ale golfului a fost economia: s-a definitivat un nou acord de tipul "OPEC+" (adica OPEC plus 10 state nemembre), s-a obtinut alocarea de catre Fondul Suveran Saudit a 10 miliarde de dolari pentru proiecte comune de investitii in Rusia (sursa: AICI) si s-au semnat intelegeri similare (in valoare de 1,3 miliarde de dolari) cu Emiratele Arabe Unite. In plus, rusii au lansat sauditilor invitatia de a cumpara sisteme de rachete S-400, urmand exemplul Turciei.

Unii s-au grabit sa motiveze aceste acorduri prin incercarea de a compensa atingerea obiectivului anual de crestere economica cu 3% de catre economia rusa si probabil ca au dreptate. In substratul cel mai profund al politicii internationale ruse, se joaca, insa, o carte mult mai "grea": instalarea tarului Putin, ca primus inter pares la masa puternicilor care dicteaza politica energetica a lumii. Orientul Mijlociu este important, bazele din Siria sunt importante, negotul de incredere intre Ryad si Teheran este si el important, dar participarea la dirijarea celei mai mari si mai intense piete globale (a hidrocarburilor) este esentiala pentru Kremlin. Tocmai de aceea cred ca trebuie sa ne rupem o farama din energia si timpul alocate motiunii si nasterii unui nou guvern pentru a arunca o privire si peste ceea ce ne va dicta accesul la resurse in urmatoarele decenii...

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook   sau pe  Google News