Johnathan Haidt: Radacinile morale ale liberalilor si conservatorilor

Jonathan Haidt preda leadership etic la New York University, activand in arii de studiu ce cuprind psihologia morala, psihologia sociala si moralitatea emotiilor. Rezultatele cercetarile sale sunt disponibile publicului prin carti precum "The Coddling of the American Mind: How Good Intentions and Bad Ideas Are Setting Up a Generation for Failure" sau "The Righteous Mind: Why Good People are Divided by Politics and Religion" ("Mintea moralista. De ce ne dezbina politica si religia?", Humanitas, 2016).

Presupuneti ca doi prieteni americani calatoresc impreuna in Italia, merg sa vada statuia lui David, realizata de Michelangelo. Si cand ajung in sfarsit fata in fata cu statuia, amandoi au incremenit. Primul barbat, o sa-l numim Adam, este tintuit de frumusetea perfectiunii corpului uman. Cel de-al doilea barbat, il vom numi Bill, este tintuit de rusine, se holbeaza la chestia din centru. Deci iata intrebarea mea pentru dumneavoastra: care dintre cei doi barbati este mai probabil sa fi votat pentru George Bush si care pentru Al Gore? Toti ne orientam dupa aceleasi stereotipuri politice, cu totii stim ca in situatia data, Bill este cel care a votat cu Bush.

In acest caz, stereotipul corespunde unei realitati, chiar este o certitudine faptul ca liberalii sunt superiori privind o trasatura de personalitate numita "deschidere spre experienta". Oamenii care au "deschidere spre experienta" tanjesc dupa noutate, varietate, diversitate, idei noi, calatorii. Oamenilor care prezinta mai putin aceasta trasatura le place familiaritatea, lucrurile care sunt sigure, de care poti depinde. Daca esti familiar cu aceasta trasatura, poti intelege multe mistere legate de comportamentul uman, poti intelege de ce artistii sunt diferiti fata de contabili, poti anticipa ce fel de carti le place sa citeasca, in ce fel de locuri le place sa calatoreasca si ce fel de mancare prefera. Odata ce intelegi aceasta trasatura, poti intelege de ce cineva ar manca la Applebee's, dar n-ar fi cineva cunoscut.

Aceasta trasatura ne mai spune si multe despre politica. Principalul cercetator al acestei trasaturi, Robert McCrae, spune ca indivizii deschisi au o afinitate pentru viziuni politice liberale, progresiste, de stanga, prefera o societate deschisa si mereu in schimbare, pe cand indivizii inchisi prefera viziuni politice conservatoare, traditionale, de dreapta. Aceasta trasatura ne spune multe si despre tipurile de grupuri la care adera indivizii. Aici este o descriere a unui grup pe care am gasit-o online: "[...] o comunitate globala [...] primind oameni din orice disciplina si care [...] cauta o intelegere mai profunda asupra lumii si spera sa transforme acea intelegere intr-un viitor mai bun pentru noi toti.", asta provine de la un tip numit Ted. Daca deschiderea prezice cine devine liberal si deschiderea prezice cine devine un TEDster, atunci am putea prezice ca majoritatea TEDsterilor sunt liberali?

Daca scopul nostru este sa cautam o intelegere mai profunda a lumii, lipsa noastra generala de diversitate morala o sa faca atingerea lui mai dificila. Pentru ca atunci cand oamenii impartasesc valori, cand oamenii impartasesc principii, devin o echipa. Si odata ce te angajezi intr-o psihologie de echipa, aceasta impiedica gandirea deschisa. Cand echipa liberala pierde, cum s-a intamplat in 2004 si cum aproape s-a intamplat in 2000, ne consolam. Incercam sa explicam motivele pentru care jumatate din populatia Americii a votat pentru cealalta echipa. Credem ca trebuie sa fie orbiti de religie sau de simpla prostie.

Deci daca credeti ca jumatate din populatia Americii voteaza cu republicanii pentru ca sunt orbiti in acest fel, atunci mesajul meu pentru voi este ca sunteti blocati intr-un Matrix moral, intr-un Matrix moral particular. Si prin "Matrix" ma refer la Matrix, ca cel din filmul The Matrix. Dar eu sunt aici astazi pentru a va oferi o decizie: puteti alege ori pastila albastra si sa ramaneti in deziluziile voastre comode, ori puteti lua pastila rosie, sa invatati niste psihologie morala si sa iesiti din Matrixul moral.

Prima este vatamare/grija. Suntem cu totii mamifere, avem cu totii multe programari neuronale si hormonale care ne fac sa ne apropiem de ceilalti, sa ii ingrijim, sa simtim compasiune fata de ei, mai ales cand vine vorba de cei slabi si vulnerabili. Ne da sentimente foarte puternice fata de cei care fac rau.

Cel de-al doilea fundament este corectitudinea/reciprocitatea. Exista dovezi ambigue cu privire la existenta reciprocitatii la animale, dar dovezile cu privire la oameni nu ar putea fi mai clare. Aceasta pictura de Norman Rockwell se numeste "Regula de Aur" - cum am auzit de la Karen Armstrong, este fundatia multor religii.

Cel de-al treilea fundament este loialitatea fata de grup. Se gasesc grupuri care coopereaza si in regnul animal, insa aceste grupuri sunt mereu ori foarte mici, ori inrudite. Doar intre oameni se gasesc grupuri mari care sunt capabile sa coopereze si sa se alature altor grupuri, dar, in acest caz, grupuri care sunt unite pentru a lupta impotriva altor grupuri. Acest lucru provine probabil din lunga istorie de trai in triburi, a psihologiei tribale. Aceasta psihologie tribala este atat de profund satisfacatoare, incat chiar si atunci cand nu traim in triburi, alcatuim unele, pentru ca e distractiv.

Sportul este pentru razboi ce este pornografia pentru sex. Avem ocazia sa exersam niste nevoi vechi, ancestrale.

Cel de-al patrulea fundament este autoritatea/respectul. Aici vedeti gesturi de supunere intre doi membri ai unor specii inrudite - dar autoritatea la oameni nu e atat de mult bazata pe putere si brutalitate ca la alte primate. Este bazata mai mult pe deferenta voluntara si uneori chiar elemente de iubire.

Al cincilea fundament este puritatea/sanctitatea. Aceasta pictura se numeste "Alegoria Castitatii", dar puritatea nu consta doar in suprimarea sexualitatii feminine. Consta in orice tip de ideologie, orice fel de idee care iti spune ca poti obtine virtutea controland ceea ce faci cu propriul corp si ceea ce pui in el. Si in timp ce se poate spune ca dreapta politica moralizeaza mult mai mult sexul, stanga politica face asta cu mancarea. Mancarea este extrem de moralizata in zilele noastre. Multe dintre acestea sunt idei despre puritate, despre ceea ce doriti sa atingeti sau sa puneti in corp.

Cred ca acestia sunt cei cinci cei mai buni candidati pentru ceea ce constituie prima schita a mintii morale. Cred ca acesta este lucrul cu care venim, o predispozitie pentru a invata toate aceste lucruri. Dar cum fiul meu Max creste intr-un oras universitar liberal, cum se va modifica prima sa schita? Si cum va fi el diferit fata de un copil nascut la 60 de mile la sud de noi, in Lynchburg, Virginia?

Pentru a ne gandi la variatia culturala, sa folosim o metafora diferita. Daca chiar exista cinci sisteme care lucreaza in cadrul mintii, cinci surse de intuitie si emotie, atunci ne putem gandi la mintea morala ca fiind unul dintre acei egalizatori audio care au cinci canale, care pot fi setate in moduri diferite. Eu si colegii mei Brian Nosek si Jesse Graham am facut un chestionar, pe care l-am pus online pe site-ul www.YourMorals.org. Pana acum, 30.000 de oameni au completat acest chestionar. Aici sunt expuse rezultate provenind de la 23.000 de cetateni americani. In stanga, avem rezultatele liberalilor; in dreapta, sunt conservatorii; in mijloc, moderatii. Linia albastra arata in medie raspunsurile oamenilor la toate intrebarile legate de vatamare.

Deci, din cate puteti vedea, oamenilor le pasa de probleme care privesc vatamarea si grija. Sustin in mare masura genul acesta de enunturi in toate categoriile, dar vedeti si ca liberalilor le pasa un pic mai mult decat conservatorilor, linia e descendenta. Aceeasi poveste privind corectitudinea. Dar priviti celelalte trei linii. Pentru liberali, scorurile sunt foarte mici. Practic, ei spun "Aceasta nu este moralitate. Incluziune, autoritate, puritate - acestea nu au nimic de-a face cu moralitatea. Le resping." Dar pe masura ce oamenii sunt mai conservatori, valorile cresc. Putem spune ca liberalii au o moralitate cu doua canale sau cu doua fundamente. Conservatorii au mai degraba o moralitate cu cinci fundamente sau cinci canale.

Gasim aceasta situatie in fiecare tara la care ne uitam, curba este mai abrupta privind incluziunea, autoritatea, puritatea, ceea ce ne arata ca, in orice tara, neintelegerea nu se petrece privind vatamarea si corectitudinea. Vreau sa spun, dezbatem ce e corect, dar toata lumea este de acord ca vatamarea si corectitudinea sunt importante. Argumentele morale in cadrul culturilor e refera in special la probleme privind incluziunea, autoritatea, puritatea.

Acest efect este atat de puternic, incat il gasim indiferent de cum punem intrebarea. Intr-un studiu recent, le-am spus oamenilor: sa presupunem ca va sunteti pe cale de a va lua un caine, ati ales o anume rasa, ati invatat despre rasa respectiva. Sa presupunem ca ati aflat ca cei din aceasta rasa sunt independenti si se raporteaza la stapan ca la un prieten si egal. Daca sunteti liberal, veti spune: "Minunat!", pentru ca liberalilor le place sa spuna: "Adu batul! Te rog."

Dar, daca sunteti conservator, nu mai e atat de atragator. Daca sunteti conservator si aflati ca un caine este extrem de loial caminului sau si nu este deschis fata de straini, pentru conservatori, loialitatea este buna; cainii ar trebui sa fie loiali. Dar pentru un liberal, suna ca si cum acest caine candideaza pentru nominalizarea republicana.

Ati putea spune, OK, exista diferente intre liberali si conservatori, dar care sunt celelalte trei fundamente morale? Nu sunt ele fundamentele xenofobiei, autoritarianismului si puritanismului? Ce le face morale? Raspunsul, cred eu, este continut in acest incredibil triptic al lui Hieronymus Bosch, "Gradina placerilor lumesti."

In primul panou, observam momentul creatiei. Totul este ordonat, totul este frumos, toti oamenii si toate animalele fac ceea ce se presupune ca ar trebui sa faca, sunt ceea ce ar trebui sa fie. Dar apoi, date fiind caile lumii, lucrurile se schimba. Fiecare persoana ajunge sa faca ce vrea ea, cu fiecare apertura a fiecarei alte persoane si animal. Unii dintre voi ar putea recunoaste asta ca anii '60.

Dar anii '60 inevitabil fac loc anilor '70, unde taierea aperturilor doare putin mai mult. Desigur, Bosch numea asta Iad. Deci acest triptic, aceste trei panouri, portretizeaza adevarul etern al ordinii care tinde sa se descompuna. Adevarul entropiei sociale.

Dar ca nu cumva sa credeti ca aceasta este doar o oarecare parte din imaginarul crestin, unde crestinii au aceasta problema ciudata cu placerea, aceeasi poveste, aceeasi progresie este povestita intr-un articol care a fost publicat in "Nature" cu cativa ani in urma, in care Ernst Fehr si Simon Gachter i-au pus pe oameni sa joace o commons dilemma[1], un joc in care oamenii primesc bani, iar apoi, in fiecare runda, pot depune banii intr-un recipient comun; coordonatorul experimentului dubleaza suma de acolo, care apoi este impartita intre jucatori. Este o analogie simpatica pentru tot felul de probleme de mediu, unde ii rugam pe oameni sa faca un sacrificiu de pe urma caruia nu beneficiaza. Iti doresti cu adevarat ca toti ceilalti sa sacrifice, dar toata lumea este tentata de ceva de-a gata. Jocul este anonim. In prima runda, oamenii renunta la aproximativ jumatate din banii de care dispun. Dar observa rapid ca altii nu fac la fel. "Nu vreau sa fiu un fraier. Nu voi coopera." Deci cooperarea intra in declin, de la rezonabila la aproape zero.

Dar apoi - si aici este trucul - Fehr si Gachter, in runda a saptea, le spun oamenilor, "Stii ce? Regula noua. Daca vrei sa iti cedezi o parte din bani pentru a-i pedepsi pe cei care nu contribuie, poti face si asta." Imediat ce oamenii au auzit de treaba cu pedeapsa, cooperarea a crescut exponential. Creste si continua sa creasca. Multe studii arata ca, pentru a rezolva probleme de cooperare, este de mare ajutor. Nu e suficient sa apelezi la bunele intentii ale oamenilor. Ajuta sa existe un fel de pedeapsa. Chiar daca e vorba doar de rusine sau barfa, e nevoie de un fel de pedeapsa pentru a face oamenii din grupurile mai mari sa coopereze. Chiar cercetarea recenta sugereaza ca religia - a-L pune pe Dumnezeu pe primul loc, gandul la Dumnezeu - adesea conduce la un comportament mai cooperativ, mai prosocial.

Unii oameni cred ca religia este o adaptare care a aparut prin evolutie biologica si culturala pentru a produce coeziune in interiorul grupurilor, in parte pentru a avea mai multa incredere unii in altii si pentru a fi mai eficienti in competitia cu alte grupuri. Este probabil corect, desi problema este una controversata. Dar eu sunt in particular interesat de religie si originea religiei, de cum ne afecteaza si ce face pentru noi, deoarece cred ca cea mai mare minune a lumii nu este Marele Canion. Marele Canion este chiar simplu - multa stanca si multa apa si vant si mult timp, asa obtii Marele Canion. Nu este atat de complicat. Iata ce este complicat: ca locuiau oameni in locuri precum Marele Canion, cooperand, sau in savanele africane sau pe malurile inghetate ale Alaskai. Unele din aceste sate s-au dezvoltat in puternicele Babilon, Roma sau Tenochtitlan. Cum s-a intamplat asta? Este un miracol suprem, mult mai dificil de explicat decat Marele Canion.

Raspunsul, cred eu, este ca foloseau toate uneltele din cutie. Toata psihologia noastra morala a fost necesara pentru a crea aceste grupuri de cooperare. Da, trebuie sa fii ingrijorat in privinta pericolului, ai nevoie de o psihologie a justitiei. Dar, pentru a organiza un grup, subgrupurile sunt de ajutor, daca acele subgrupuri au o oarecare structura interna si daca ai o ideologie care le spune oamenilor sa-si suprime carnalitatea - pentru scopuri mai nobile, mai inalte. Acum ajungem la punctul de tensiune al neintelegerii dintre liberali si conservatori: liberalii resping trei din aceste fundamente. Ei spun, "Sa celebram diversitatea, nu adeziunea comuna la un grup" si "Tineti-va legile departe de corpul meu."

Liberalii au motive foarte nobile pentru a face asta. Autoritatea si moralitatea traditionale pot fi destul de represive si restrictive pentru cei defavorizati, pentru femei, pentru cei care nu se incadreaza. Liberalii vorbesc pentru cei slabi si oprimati. Ei doresc schimbare si dreptate, chiar cu riscul haosului. Un tricou spune, "Nu te mai plange, incepe o revolutie." Daca ai o mare deschidere catre experienta, revolutia e buna; e o schimbare, e distractiva. Conservatorii, pe de alta parte, vorbesc despre institutii si traditii. Vor ordine, chiar si la un anume cost pentru cei defavorizati. Marea idee conservatoare este ca ordinea e foarte greu de obtinut. E pretioasa si foarte usor de pierdut. Asa cum a spus Edmund Burke, "constrangerile asupra oamenilor, precum si asupra libertatilor lor, trebuie deslusite din mijlocul drepturilor lor[2]." Asta a fost dupa haosul Revolutiei Franceze. Odata ce observi ca liberalii si conservatorii au toti cu ce contribui, ca formeaza un echilibru intre schimbare si stabilitate, atunci cred ca avem calea deschisa pentru a pasi dincolo de Matrix-ul moral.

Aceasta este marea idee pe care toate religiile asiatice au descoperit-o. Ganditi-va la yin si yang. Yin si yang sunt inamici, dar nu se urasc. Yin si yang sunt ambii necesari, ca noaptea si ziua, pentru functionarea lumii. Acelasi lucru este prezent si in hinduism. Hinduismul are multi zei de mare importanta. Doi dintre ei sunt Vishnu, pastratorul, si Shiva, distrugatorul, care impart acelasi corp. Vishnu este zeul conservator, Shiva, cel liberal. Si lucreaza impreuna.

Acelasi lucru se regaseste si in budism. Aceste doua versuri contin, cred eu, cele mai profunde idei care au fost descoperite in psihologia morala. De la maestrul Zen Sēngcan: "Daca vrei ca adevarul sa iti apara limpede inaintea ochilor, nu fi niciodata 'pentru' sau 'impotriva'. Lupta dintre 'pentru' si 'impotriva' este cea mai rea boala a mintii." Din pacate, este o boala de care sufera multi lideri ai lumii. Dar inainte de a va simti superiori lui George Bush, inainte de a arunca piatra, intrebati-va: Acceptati asta? Acceptati sa pasiti dincolo de batalia dintre bine si rau? Puteti fi nici pentru, nici impotriva a nimic?

Deci care este concluzia? Ce ar trebui sa faceti? Ei bine, daca preluati idei din cele mai mari religii si filozofii asiatice antice si le combinati cu ultimele cercetari in psihologia morala, cred ca se poate ajunge la aceste concluzii: ca mintile noastre integre au fost create de evolutie pentru a ne uni in echipe, pentru a ne diviza impotriva altor echipe si apoi a ne orbi in fata adevarului. Deci ce ar trebui sa facem? Va transmit sa nu va mai straduiti? Va spun sa il adoptati pe Sēngcan si sa va opriti, sa va opriti cu lupta dintre "pentru" si "impotriva"?

Nu, cu siguranta nu. Nu spun asta. Dar asa cum am aflat de la Samantha Power in povestea sa despre Sergio Vieira de Mello, nu poti iesi la atac spunand, "Tu nu ai dreptate si eu am", pentru ca, asa cum tocmai am auzit, toata lumea crede ca are dreptate.

Multe din problemele pe care trebuie sa le rezolvam sunt probleme care necesita ca noi sa ii schimbam pe altii. Si, daca vrei sa ii schimbi pe altii, o mult mai buna cale de a o face este sa intelegem, in primul rand, cine suntem noi - sa ne intelegem psihologia morala, sa intelegem ca toti credem ca avem dreptate - si apoi sa iesim din paradigma, chiar daca doar pentru un moment, sa iesim - sa facem ce spune Sēngcan. Sa iesim in afara Matrix-ului moral, sa il vedem ca o lupta in desfasurare, in care toata lumea crede ca are dreptate, si, chiar daca nu suntem de acord cu ei, toata lumea are cateva motive pentru ce face. Pasiti in afara sistemului. Si, daca faceti asta, ati facut pasul esential catre cultivarea smereniei morale, catre iesirea din aceasta ipocrizie a propriei virtuti, care este o conditiei normala a umanitatii. Ganditi-va la Dalai Lama. Totul vine din smerenia sa morala.

Cred ca ideea este ca, pe langa angajamentul pasionat de a schimba lumea in bine, de a o face un loc mai bun, exista, de asemenea, un angajament fata de adevar. Cred ca raspunsul este sa folosim acest angajament pasionat fata de adevar pentru a-l transforma intr-un viitor mai bun pentru noi toti.

[1] Commons dilemma = (in acceptiune generica) clasa specifica de dileme sociale in care interesul individual pe termen scurt este in conflict cu interesul pe termen lung al grupului si binele comun. (tradus de pe https://en.wikipedia.org/wiki/Tragedy_of_the_commons#Commons_dilemma)

[2] In original, "the restraints on men, as well as their liberties, are to be reckoned among their rights" (Reflections on the Revolution in France, Edmund Burke, edit. Frank M. Turner, Yale University Press, 2003)

Articolul a fost tradus si adaptat de Iuliana Petrescu si Iarina Albu, ambele studente la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj.

Articol publicat si pe marginaliaetc.ro

Universitățile de top din SUA se luptă să țină în frâu protestele faţă de războiul din Gaza

Protestele faţă de războiul din Gaza s-au extins de la Columbia şi Yale la alte universităţi, în timp ce oficialii se străduiesc să disperseze o mişcare de protest în plină expansiune,...

Salvare miraculoasă pe autostradă: Un american a fost scos din mașina sa cuprinsă de flăcări VIDEO

Un bărbat de 70 de ani din SUA a intrat în coliziune cu un stâlp de iluminat pe o autostradă din Minnesota. Imediat după impact, bărbatul s-a trezit că nu mai poate ieși din mașina...