Intr-o Europa derutata, Germania da inapoi?

Vineri, 11 Mai 2018, ora 16:57
6406 citiri
Intr-o Europa derutata, Germania da inapoi?
Foto: Arhiva Ziare.com

Vom asista la un razboi israeliano-iranian de proportii? Si se va desparti Germania definitiv de americani in chestiunea iraniana si in contenciosul comercial cu Trump? Quo Vadis Europa si lumea araba?

Va fi mai rau inainte de a fi mai bine. Acum, o parte din scindata lume libera e ca o broasca testoasa odihnind pe carapace in speranta unei salvari miraculoase. Cealalta apeleaza la ratiune. Si se pregateste de razboi.

Un razboi care a si inceput

Segmentul iraniano-israelian al acestui razboi a si inceput. Oficialitatile israeliene si-au suspendat obiceiurile in materie de informatie publica si au admis ca au ripostat in forta tirului celor 20 de rachete iraniene trase asupra obiectivelor evreiesti din Podisul Golan, situat in nordul statului evreu.

Replica israeliana, un raid mai serios decat toate cele care l-au precedat in ultimele luni, s-a soldat cu bombardarea a peste 50 de obiective militare iraniene amplasate in Siria, de ayatolahi, dupa infrangerea rezistentei interne, siriene, sunite, impotriva regimului Assad.

Profitand de restrangerea teritoriului controlat de Statul Islamic si de alianta lor cu rusii, iranienii s-au extins, in Siria, dimpreuna cu teroristii islamisti siiti ai Hezbollah, pe care-i controleaza, asa cum s-au extins si in Yemen, cu ajutorul militiilor siite locale. Statul evreu a avertizat Teheranul, in repetate randuri, ca nu va admite consolidarea militara iraniana in regiune.

E vorba, din unghi israelian, de o implantare militara si de-o vecinatate net prea periculoase pentru a fi tolerate de un stat amenintat in repetate randuri de regimul persan cu stergerea de pe harta. Concomitent, Israelul si-a alarmat populatia, a dispus activarea adaposturilor necesare civililor bombardati si si-a mobilizat militarii in rezerva.

Or, economia statului evreu n-are posibilitatea materiala de a renunta multa vreme la fortele mobilizate. Un razboi de anvergura a devenit, deci, posibil. Poate chiar probabil. Desi nu-l vrea mai nimeni. Nici Rusia lui Putin.

Deruta Europei

In aceste conditii nu e de mirare ca israelienii manifesta prea putina comprehensiune pentru deruta europeana. Care i-a determinat pe Angela Merkel si pe presedintele Frantei, pe care sefa Guvernului de la Berlin tocmai l-a onorat cu premiul Carol cel Mare, la Aachen, sa vrea sa salveze cu orice pret tratatul nuclear cu Iranul denuntat, marti, de Trump.

Or, a-l salva cu orice pret implica o adversitate radicala fata de America. Al carei presedinte e hotarat sa nu tina seama de dubiile aliatilor SUA dintr-o Europa de Vest cam nevolnica, aparata decenii la rand de scutul nuclear american, dar anuntand subit ca nu s-ar mai putea bizui pe aliatul ei de peste ocean.

In acest scop, Germania a dat semne c-ar vrea sa izoleze SUA, impreuna cu Rusia, China si Iranul, ca si cum o astfel de intreprindere ar fi, deopotriva, dezirabila si fezabila.

Ca de obicei, realitatile sunt mai complicate decat le viseaza populismul si extremismul antiamerican. De pilda, cel oglindit in retorica postcomunista, cerand solidaritate deplina cu Iranul si cu Rusia si disociere radicala, inclusiv retorica, de Statele Unite.

Or, chiar daca Trump ar fi gresit, denuntand foarte carenta intelegere cu Iranul, pe ideea ca alta mai buna n-ar exista si nici nu s-ar mai putea incheia, cateva fapte ii sunt clare si Berlinului.

Intre ele ca despartirea nu doar militara, ci si economica a Europei de America e o intreprindere net mai dificila si neatragatoare decat spera unele firme germane si franceze si prietenii comunisti, nazisti, ori islamisti ai Rusiei lui Putin, ai Chinei comuniste si ai ayatolahilor iranieni.

In fapt, e o aberatie si un demers, pentru europeni, sinucigas. N-ar fi, desigur, singurul delir contraproductiv. Nu mai putin absurda e insistenta Europei de a ignora lacunele acordului nuclear cu Iranul (de pilda, in materie de verificabilitate, care e nula in facilitatile militare iraniene).

Si de a nesocoti atat sansa buna a renegocierii intelegerii, daca Vestul ar fi unit, si efectele ei devastatoare, inainte de a fi denuntata. Caci incasarile Teheranului au facut posibila destabilizarea unor zone vaste ale Orientului Mijlociu, au conditionat constructia de rachete, intretinerea de armate teroriste in Liban, Siria si Yemen si sustinerea Fratiei Musulmane si a filialei sale palestiniene, Hamas.

Dureaza insa, pana ce aceste evidente isi fac loc in capetele infierbantate de antitrumpism ale Batranului Continent. Ale carui democratii, aparate de NATO, nu-s amenintate de Trump, ci de Putin, terorism si de lasitatea materializata in impaciuitorism fata de tiranii.

Germania se pregateste sa dea inapoi

Spre a da o mana de ajutor acestui proces de recalibrare, repozitionare si promovare a intelegerii realitatilor date a iesit in fata unul dintre cei mai influenti ministri ei erei Merkel. In speta Peter Altmeier, fost coordonator al serviciilor secrete germane.

Ca ministru al Economiei, Altmeier a temperat nadejdea concernelor franceze si germane in crearea unui fond de stat german, ori european, in masura sa despagubeasca intreprinderile europene care fac afaceri cu Iranul, astfel incat sa nu sufere pierderi prin sanctiunile americane. Caci, pentru astfel de fonduri nu exista, potrivit lui, o baza juridica.

Desigur, discutia pe tema pozitionarii Europei e abia la inceput. Totusi, precauta conducere germana ar vrea sa limiteze pagubele. Si da, inca de pe acum, prudent, inapoi.

Asa cum, stiind ca americanii si sistemul bazat pe dolari sunt inca indispensabili pentru economia globala, iar o spirala a sanctiunilor ar fi extrem de contraproductiva pentru piata proprie, Germania se pregateste sa dea inapoi si in contenciosul vamal transatlantic, riscand sa degenereze intr-un razboi comercial.

Ceea ce i-ar oferi lui Donald Trump inca o naprasnica victorie pe tava. Or, tocmai de un astfel de triumf, sperat de lumea araba, ingrozita de imperialismul siit persan, se teme cel mai mult antitrumpismul.

Pentru care cosmarul maxim nu e populat cu imagini ale pulverizarii NATO, UE si a Occidentului, ca unitate politica, economica, morala si culturala, ori ale distrugerii Israelului si statelor musulmane sunite. Ci eventualul succes al statului evreu si al unor politici nationale, gen America first, in detrimentul multilateralismului transformat de stanga in dogma politica externa.

Iata de ce unii isi asuma stupiditatea nediferentierii intre democratii liberale, apusene si regimuri arabe autoritare, dar moderate, pe de o parte, si Rusia lui Putin, ori dictaturi teroriste aliate cu Moscova, precum cea iraniana, pe de alta. Ori enormitatea de a o prefera pe cea din urma.

Si de a accepta, deci, in numele unei false paci, sa tina pumnii mai degraba unor criminale regimuri totalitare decat unui virtual succes al eforturilor lui Trump de a convinge tirani extremisti sa renunte la ambitiile lor nucleare si expansioniste. Lumea risca deci sa mai ramana, o vreme, pe dos.

Iar pacea departe.

Petru M. Iancu

Moartea unui om politic - pomenirea și lecțiile acesteia. Partea I: de ce trebuie să (ne) criticăm liderii?
Moartea unui om politic - pomenirea și lecțiile acesteia. Partea I: de ce trebuie să (ne) criticăm liderii?
Acum la mine e noapte târziu, dar calendaristic ziua de 27 martie a început deja. Când domniile voastre (sau majoritatea) veți citi acest articol (în două părți), peste cea de-a 29-a zi a...
Intrarea în Schengen pune sub lupă corupția din România: “Iar ne-a prins ninsoarea nepregătiți”
Intrarea în Schengen pune sub lupă corupția din România: “Iar ne-a prins ninsoarea nepregătiți”
România intră în spațiul Schengen doar pe cale maritimă și aeriană, la finalul lunii martie 2024. Aderarea va stimula turismul și comerțul și va consolida piața internă. Pe de altă...
#Europa Germania acord Iran Trump , #razboi