Experimentul Libia, o faza a razboiului nonconformist (Opinii)

Colaborator:Victor Pitigoi
Luni, 21 Martie 2011, ora 18:253498 citiri
Experimentul Libia, o faza a razboiului nonconformist (Opinii)
Foto: theatlanticwire.com

Amenintarea lui Moammar Gaddafi la adresa coalitiei, cum ca o va face sa regrete amarnic interventia militara, seamana intrucatva cu o anecdota romaneasca, ceva care se termina cu replica: "o sa vedeti voi, ce-o sa patim noi!".

Gaddafi nu vorbeste nici degeaba, nici din naivitate. El e destul de destept, ca sa simta cum bate pulsul si a observat ca occidentalii nu se mai comporta nici ca inainte de Afganiastan, nici ca inainte de Irak.

Alta piesa, alti actori

Mai curand, se comporta exact ca dupa. Dupa luptele din Afganistan, stie toata lumea ca atacatorii au terminat razboiul, dar nu l-au ispravit. Soldatii invingatori mai stau inca si azi prin adaposturi, intrebandu-se daca mai explodeaza sau nu mai explodeaza ceva.

Nici dupa razboiul din Irak, izbucnit pe tema armelor de distrugere in masa, pe care Saddam nu le avea, NATO nu reuseste sa sune retragerea si sa-si cheme soldatii inapoi, ca sa nu mai cada, din cand in cand, la datorie.

Si aici, ca si dincolo, razboiul s-a terminat de mult, pe dictator l-au spanzurat, dar bombele tot mai explodeaza, din cand in cand.

Toate acestea le-a observat liderul Libiei, sezand in cort si privind la televizorul panoramic. In plus, a mai observat ca piesa nu mai e chiar aceeasi, actorii s-au schimbat, iar la pupitrul orchestrei sunt alti dirijori, cu alte baghete si - gandeste dansul - poate chiar cu alte partituri.

Pupatul mainii e chestie de imagine

Intr-adevar, ceva s-a schimbat. Presedintelui American, cu un an inainte de alegeri, nu i-ar fi cazut bine sa faca declaratii belicoase, sa ia steagul, sa strige "dupa mine, inainte mars!" si sa se pomeneasca - ulterior - ca, in plina campanie, il intreaba mamele unde le sunt copiii.

Presedintelui francez, dimpotriva, tot inainte de alegeri, i se potriveste de minune sa vada electoratul cum fura startul, cum smulge drapelul de fruntas din mana americanului si ii conduce pe toti spre o victorie sigura.

Si cancelarul german, doamna Angela Mekel, stie cum bate pulsul celor care au ales-o: neamtul de rand, cand aude de razboi, sufla in iaurt. Ca urmare, Germania nici nu se pronunta, nici nu se amesteca, nici nu le pune altora bete-n roate si-i lasa pe toti sa faca ce vor.

Nici domnul Berlusconi, cel care i-a pupat mana lui Gaddafi, gandind ca asa ceva aduce noroc, ca atunci cand pupi moastele sfintei Paraschiva, nu s-a bagat.

S-a bucurat ca se baga altii si le-a pus la dispozitie bazele militare, pe baza principiului sanatos: "daca iese bine v-am ajutat, daca iese prost nu m-am bagat".

Interventia e riscanta, iar Gaddafi nu e o solutie

Liderii Rusiei si Chinei, in calitatea lor de sefi peste semicontinente, nu se prea amesteca printre beligeranti, ca sa nu zic ca nici nu-i baga in seama. Lasa de inteles ca ei sunt prea mari, ca sa joace leapsa cu niste pigmei. De la inaltimea tronului lor, ii indeamna - parinteste - sa-si vada de treaba.

Presedintele Romaniei, neintrebat de nimeni, le-a raspuns tuturor sa aiba rabdare, pentru ca se mai gandeste. Intai s-a gandit ca "interventia militara e riscanta", apoi s-a gandit ca "in niciun caz Gaddafi nu mai e o solutie pentru Libia".

Solutia pentru Libia n-o are nici domnul Basescu, lipsindu-i competenta, atribuita prin lege exclusiv CNSAT, institutie pe care, de altfel, nici n-a convocat-o.

In timp ce nici presedintele n-are solutii, nici institutia neconvocata nu se pronunta, sefii Opozitiei unite si liderii sindicatelor dezbinate din Romania nu se pronunta nici atat.

Ei inca isi mai ling ranile capatate in razboiul motiunii, cand, din cei 50.000 de luptatori sub arme, s-au prezentat numai 8.000, dar si acestia au parasit armele fugind din transee, in momentul crucial cand inca lupta nu se terminase, dar plictiseala deja ii cuprinsese pe toti.

Legile razboiului non-conformist

Pe de alta parte, Occidentul, desi il cam neglijeaza pe domnul Basescu, ba chiar il trateaza ca si cum n-ar fi, stie foarte bine cat de riscanta este o interventie militara.

Observatorii, la un loc cu politicienii, au tot tras invataturi dupa Afganistan si Irak, iar acum vad ce bine au iesit jocurile in Egipt, unde victoria s-a obtinut fara riscuri si fara razboi.

Invatatura din Egipt dovedeste ca cel mai comod razboi este acela in care nu trimiti soldatul sa lupte cu baioneta. Lupti cu logistica, cu racheta si cu avionul invizibil, preferand, in locul luptelor corp la corp, numai razboiul fara frecventa.

Legile razboiului non-conformist spune ca dusmanii trebuie pusi sa lupte ei intre ei, pana iese invingaor cine trebuie si pana paraseste scena cine nu mai trebuie.

Asa stand lucrurile, razboiul de laborator din Libia ne aduce in scena o experienta noua, unde amesteci intr-o eprubeta ofensiva din Irak, luptele din Egipt, revolutia din Romania si le pui sa fiarba impreuna.

Din eprubeta, va iesi cam ce ai dorit: libienii se vor lupta ei intre ei, pana cand Gaddafi va pleca, strans cu usa si ajutat chiar de prietenii loiali, exact ca Ceausescu.

In locul lui, va veni un altul, ajutat de noii prieteni loiali, exact ca Iliescu.

Comentarii
GABIERUL
rank 5
PARALELA INTRE CEAUSESCU IN 1968 SI BASESCU, ACUM, RELATIV LA INTERVENTZII CU TRUPE ROMANESTI IN AFARA TERITORIULUI NATIONAL ...