Traian Basescu si-a calcat pe inima. Vazand ca e lata, ca analistii si Opozitia cer intensiv ca Romania sa atace, intr-o forma sau alta, Libia, cu toate ca dom' Dincu de la sondaje i-a spus ca poporul nu-si doreste sa participe la cel mai ciudat conflict din ultimii 20 de ani, i-a trimis un sms lui Sorin Ducaru si i-a spus: fa ce-i face, dar da-le de inteles ca suntem pregatiti!
Dar asa, cu voce mai domoala, doar stii cum stam, daca ne ataca careva cu arcurile, we're fucked!
Si uite-asa, americanii (niste domni) au scos fituica pe care erau trecute cu pixul capabilitatile noastre si au facut un "x" in dreptul Regelui Ferdinand. Ce-i asta? Fregata! Are rachete? N-are! Tunuri, ceva? Un tun si lansator de torpile. Bun!
Acuma, aia nu-s tampiti. Au aflat de la dom' Ciuvica ceva: patrularea intru blocada e un fel de aiureala, ca nu se aventureaza nimeni cu arme spre Libia pe mare in asemenea conditii, si oricum Gaddafi si-a facut plinul in ultimii ani, de cand a redevenit onorabil.
Dar ca sa nu sara cu gura Crin Antonescu si un domn analist militar care aseara avea in piept un martisor, i-au spus lui Basescu: pregateste fregata, umple-le la aia burtile cu salam de Sibiu si anunta public ca esti esti la lontru! In cate zile tre' sa ies cu ea? In 60! Las ca o scot intr-o luna, ii pun sa-si coasa pe drum izmenele.
Opinia publica trebuie sa fi rasuflat usurata. Nu ne-am facut de ras. Politicienii care au vazut Romania in prima linie sunt mandri, pana si seful PNL a trebuit sa admita ca Traian Basescu a avut o pozitie corecta: a trimis tara in deranj.
Oare de unde atata simt belicos? In loc ca reprezentantii intregii suflari romanesti sa analizeze ce catastrofa inseamna participarea la razboi, chiar si-asa, cu urechea in sonar, de dragul unui angajament, sa-si puna problema ca acest conflict va escalada, iar atunci va trebui sa cumparam ghete noi unor scorpioni, dragoni sau alte dracii al caror nume este folosit ca sa aiba identitate fortele noastre de interventie, gasesc onorabil sa ceara sa ne fie sangele mai aproape de nari.
Cand armele sunt singura solutie, inseamna ca omenirea a capitulat. Razboiul e un esec pe care mai-marii lumii il experimenteaza mereu ca solutie la problemele acestei planete. O fi petrolul de vina, n-o fi petrolul, doar niste triburi care-si dau in gura si Gaddafi le rade cu katiuse, prin urmare trebuie anihilat, explicatii se gasesc. Ca de fiecare data.
Ce vom face daca vom constata ca dictatorul libian n-a ucis oameni ca sa arate ca trage totul dupa el? Exista aceasta posibilitate. Dupa momentul invadarii Irakului fara mandat ONU, in cautarea unor arme pe care nu le-a gasit nimeni, orice e posibil. Omenirea se poate astepta la orice.
In vremuri mai sanatoase la minte, exista o filosofie: decat sa pui pe scaunul electric un nevinovat, mai bine scapa zece criminali. Luand din povestea asta doar partea simbolica, fara sa o amestec cu afacerea libiana, unde oricum, nu stie nimeni ce se petrece in realitate, nu pot decat sa constat, cu mahnire, ca a ucide in numele pacii nu e o solutie decat pentru o lume aflata in declin. Si din cate se pare, toboganul Pamantului e acum o trambulina spre neant.
La categoria - analiza serioasa, articolul pica cu brio!