Dan Dungaciu: Cand s-a aliat cu kurzii, America a pus o bomba, care ticaie, in interiorul NATO

Joi, 17 Octombrie 2019, ora 09:28
23817 citiri
Dan Dungaciu: Cand s-a aliat cu kurzii, America a pus o bomba, care ticaie, in interiorul NATO
Foto: Arhiva Hepta.ro

America lui Donald Trump este o alta America, o alta lume, fata de cea a predecesorilor sai, iar doctrina Trump constituie, poate, zorii unei noi ordini mondiale, in care ideea de mesianism american devine desueta, este de parere sociologul Dan Dungaciu.

Invitat de Ziare.com sa decripteze ofensiva Turciei in Siria, Dan Dungaciu, directorul Institutului de Stiinte Politice si Relatii Internationale "Ion I.C. Bratianu" al Academiei Romane (ISPRI), explica de ce a ales Donald Trump cauza turcilor, aliati strategici, in detrimentul cauzei kurzilor si prezinta provocarile cu care se confrunta acum Europa, dar si Rusia, aratand cine castiga si cine pierde in urma demersului agresiv al presedintelui turc Recep Erdogan in Siria.

"America lui Trump e o alta America"

"Confuzia din mass-media provine din faptul ca nu dorim sa intelegem ca ceea ce se intampla in timpul administratiei Trump este altceva decat s-a intamplat in timpul administratiei Obama sau s-ar fi putut intampla in timpul unei administratii Hillary Clinton", explica Dan Dungaciu, prezentand un tablou din care reiese ca Statele Unite au renuntat la "mesianismul" binecunoscut.

"Premisa de la care trebuie sa plecam este ca (vrem-nu vrem, ne place-nu ne place) Trump nu este Obama si nici vreun alt presedinte din cati au existat inainte in SUA. Pana in prezent, presedintii americani, unii explicit si altii implicit, au plecat de la ipoteza ca America are o misiune in lume, ca ea face lumea mai buna prin democratizare si prin transformarea lumii intr-o economie de piata unica, in care orice stat care devine economie liberala si o democratie devine un stat mai predictibil, mai pacifist si care va contribui la securitatea si securizarea lumii intregi, inclusiv a Americii.

Mesianismul american, amestecat cu pragmatismul, dadea ecuatia doctrinei americane, indiferent cum se numea presedintele. Asa se gandea atunci. Pentru asta americanii s-au dus peste tot in lume sa rezolve si sa puna ordine: in Orientul Mijlociu, in Afganistanul care trebuia reparat si construit ca stat, asa s-a intamplat cu Irakul in 2003, asa s-a intamplat cu Primavara Araba.

Ei bine, Donald Trump nu gandeste asa. El crede ca nu se pot schimba nici obiceiurile si nici modurile de viata ale celorlalti, ca nu merita sa faci asta, ca America nu are bani sa faca asta si deci el nu are de gand sa faca asa ceva. Pe cale de consecinta, America nu va intra intr-o confruntare mare cu Turcia pentru destinul kurzilor.

Pentru ca in momentul in care America, pe vremea lui Obama, s-a aliat cu kurzii, America a pus o bomba, care ticaie, in interiorul NATO.

Noi spunem acum ca America are un aliat kurd pe care trebuie sa il protejeze. Este incorect. America in acea zona are doi aliati: unul este Turcia, care este aliatul natural, din NATO, si al doilea este aliatul kurd, un aliat de conjunctura, care s-a dus cu americanii nu pentru ca ii iubea netarmurit, ci pentru ca spera ca in finalul confruntarii cu ISIS sa fie mai norocoasa cauza kurda decat a fost pana acum in istorie si ca, pentru prima data, in mod viabil, sa se puna pe masa o agenda de constituire a unui stat kurd. Asta a fost interesul kurzilor in lupta cu ISIS.

Si sa nu uitam nici ca pe lista americanilor, partidul PKK, al muncitorilor din Kurdistan, e considerat organizatie terorista, pentru ca lupta impotriva Turciei, care este aliat NATO si aliat strategic al SUA. La fel, sa nu uitam nici ca in nordul Siriei exista omologul PKK, partidul asa numit pentru Apararea Poporului, care vrea si el sa faca o unitate kurda autonoma.

Pentru Turcia, intram in zona geopoliticii existentiale. Pentru Turcia, cauza kurda inseamna pierderea potentiala de teritorii: 20% din populatia Turciei este kurda. Prin urmare, aici nu se negociaza. Este asa cum se uita rusii la Ucraina - din perspectiva unei geopolitici existentiale: nu se poate concepe ca Ucraina sa fie in NATO si in UE pentru ca, din perspectiva lor (gandire strict militara si strategica), nu se poate concepe ca NATO sa fie la cateva sute de kilometri de Moscova. (...)

Trump spune: 'Care este ideea, care e scopul, ca sa fac eu o confruntare cu Turcia (o chestie foarte complicata, foarte costisitoare) pentru kurzi?'. Asta este gandirea pe care Trump o proiecteaza in acest moment si care e atat de simpla incat ne vine greu s-o digeram sau sa o acceptam ca fiind cea reala. Dar pentru el, lucrurile sunt foarte clare: 'Trebuie sa decid, sa aleg intre turci si kurzi. Indiferent cum aleg, apar probleme, dar cele mai mici probleme sunt daca aleg cauza turca.

De ce sa ma lupt cu un partener NATO, in relatie cu care baza Incirlik este fundamentala, strategica pentru americani, cand as putea sa evit asta, desigur cu riscul unei abandonari a populatiei kurde?'.

Este o alta America si, daca vreti, o alta lume. Pentru ca doctrina Trump, chiar daca nu e foarte bine inchegata, constituie poate zorii unei noi ordini mondiale in care nici America nu mai gandeste si nu se mai misca la fel, iar ideea de mesianism si ideea ca avem o solutie care functioneaza pentru toti devin desuete, neutilizabile.

Asta va insemna noua ordine mondiala, cu actori importanti - China, Rusia si ea pe acolo. Daca gandim in termenii vechi, Orientul Mijlociu devine necomprehensibil. Daca gandim in termenii noi, ne intrebam: ce mare interes are America in Orientul Mijlociu? Aproape niciun interes fundamental", afirma Dan Dungaciu.

Cum a reactionat Europa?

Reactia Europei "este reactia unei neputinte ingrijorate", iar marea provocare pentru ea este sa arate ca "isi poate purta singura de grija", comenteaza in continuare Dan Dungaciu.

"Ce ar putea sa spuna Trump, daca ar fi mai cinic decat este (si este suficient de cinic!)? Ar putea spune ca, pentru americani, crizele din Orientul Mijlociu nu sunt o mare problema (...) Orientul Mijlociu nu e o amenintare directa pentru America, este o amenintare directa de securitate pentru Europa. Retragerea lui Trump din aceasta poveste este o invitatie tacita adresata europenilor, care se vad cu o problema mare cat casa, pentru ca migratia, criza Orientului Mijlociu, ii duce pe cei care traiesc acolo nu neaparat in America (americanii se vor proteja, vor face si ziduri pentru asta), ii duce in Europa.

Europa are acum posibilitatea sa arate ca isi poate purta singura de grija si poate gestiona probleme care o vizeaza direct. Asta e marea provocare a europenilor: 'Pleaca americanii, ce facem noi acum?'.

Europenii au ramas la mana lui Erdogan, pe care il cearta, moralizand chestiunea, iar Erdogan poate sa deschida 'robinetul' oricand. El vrea sa curete o fasie de 30 de km si sa mute acolo 3,6 milioane de refugiati, din Turcia in Siria. Va dati seama ce va fi acolo?

O criza profunda a regimului de la Damasc, o mare provocare pentru europeni, pentru ca aceasta permanenta criza din Siria va secreta migranti in continuare.

O mare provocare pentru Federatia Rusa, care, smecherind un conflict in care ea nu era parte, a incercat sa para actor principal acolo (si a reusit de cateva ori), si care i-a garantat lui Assad mentinerea si stabilitatea regimului.

Ramasa singura, fara americani, ce va face Rusia acolo? Va trebui sa fie in continuare implicata in Orientul Mijlociu si in Siria, ceea ce nu vrea sub nicio forma. Implicata ca actor, 'pe scena', gestionand un proces complicat, nu in spatele scenei, cum a facut pana acum. Pentru Rusia este o enorma bataie de cap.

Dar principala provocare este pentru europeni, care nu stiu cum sa reactioneze si se tem de ceea ce s-ar putea sa se intample si de potentialul esec pe care il intrezaresc in acest moment. Iar consecintele le vom vedea peste ceva vreme", este de parere Dan Dungaciu.

Cine pierde si cine castiga?

"In principiu, kurzii sunt principalii perdanti. (...) Sigur ca si Siria este pe lista perdantilor, pentru ca isi vede perspectiva unui stat inchegat extrem de indepartata", expica directorul ISPRI, intrebat fiind cine castiga si cine pierde de pe urma ofensivei lansate de Erdogan.

"Si sigur ca si imaginea Americii (pentru unii) va avea de suferit, insa nu Trump a facut aranjamentul acesta cu kurzii. Era clar de atunci ca trebuie sa se ia o decizie. Trump a luat-o si, sigur, imaginea lui va avea de suferit, dar el nu are problema asta, fiindca asa s-a intamplat cu el de cand a fost presedinte al SUA. (...)

Problema mare este pentru europeni. Un conflict in Orientul Mijlociu va genera o stare de instabilitate, de incertitudine. Si eu nu cred ca in acest moment europenii sunt suficient de pregatiti. Ei vor sa fie 'si cu slanina in pod, si cu sufletul in Rai', ei vor sa fie si pragmatici ca Trump, dar in acelasi timp mentinand niste principii morale, maiestuoase, care sa nu fie in niciun caz alterate.

Turcia castiga, in sensul ca isi asigura securitatea si evita o confruntare cu America, de care nu avea nevoie. Costisitor, complicat, dar castiga. Turcii nu ii iubesc pe kurzi si se tem de ei, iar Turcia intra intr-o logica mai degraba a lui Kemal Ataturk (...) Cand a venit la putere, Erdogan ii vedea mult mai aproape pe kurzi, care erau si ei musulmani.

Astazi, Erdogan a ajuns sa se comporte ca si Ataturk, extrem de agresiv fata de kurzi. Asta s-ar putea sa ii aduca dividende electorale sau sa intoarca privirea turcilor de la problemele grave si sa o mute spre o zona de succes - in politica externa.

In ceea ce priveste Rusia, eu cred ca pe rusi ii doare capul pe termen scurt, pentru ca vor trebui sa spuna ceva in legatura cu Damascul, iar asta e greu, costa. O interventie care sa puna in ordine toata povestea asta e foarte complicata, iar lor nu le place sa rezolve probleme, lor le place sa incurce probleme si sa capete dividende din mici parti ale unei probleme pe care ei o controleaza.

In niciun caz nu au proiecte, pentru nimic si pentru nimeni. Iar din acest punct de vedere, au o problema de responsabilitate. Ei si-au asumat mentinerea lui Assad la putere, mentinerea regimului si stabilitatea Siriei, si din punctul asta de vedere au in fata o perspectiva de instabilitate bubuitoare.

In al doilea rand, rusii nu au reusit sa vada un conflict, care lor le-ar fi convenit foarte mult, intre Ankara si Washington. Rusilor nu le place o astfel de apropiere. Iata ca pragmaticul Trump, trecand peste problemele de moralitate si de sacrificare a kurzilor, reuseste sa se apropie de Erdogan intr-un mod care evident nu e convenabil pentru rusi.

Unul dintre motivele pentru care Turcia s-a dus spre Rusia a fost inclusiv apasarea prea puternica pe pedala kurda din partea administratiei Obama. Acum Trump vrea sa evite asta si rusilor nu le convine.

Rusilor le-ar fi convenit o pana in interiorul NATO, le-ar fi convenit o Turcie confruntata cu America, lucruri care, iata, nu le-au iesit asa cum ar fi vrut ei sa le iasa", conchide Dan Dungaciu.

Intrarea în Schengen pune sub lupă corupția din România: “Iar ne-a prins ninsoarea nepregătiți”
Intrarea în Schengen pune sub lupă corupția din România: “Iar ne-a prins ninsoarea nepregătiți”
România intră în spațiul Schengen doar pe cale maritimă și aeriană, la finalul lunii martie 2024. Aderarea va stimula turismul și comerțul și va consolida piața internă. Pe de altă...
„Ne mai gândim”. Nicolae Ciucă s-ar vedea în turul doi la prezidențiale cu Marcel Ciolacu, dacă coaliția nu va avea candidat comun
„Ne mai gândim”. Nicolae Ciucă s-ar vedea în turul doi la prezidențiale cu Marcel Ciolacu, dacă coaliția nu va avea candidat comun
Discuţiile despre candidaţii la alegerile prezidenţiale vor avea loc, între PNL şi PSD, după alegerile din data de 9 iunie, declara liderul liberal Nicolae Ciucă. Ciucă admite că, dacă...
#Turcia ofensiva Siria, #Erdogan ofensiva Turcia Trump, #America Turcia kurzi , #Turcia