Criza migranților. Dezvăluiri despre sistemul inuman de contrabandă al dictatorului Lukașenko

Oamenii din interior dezvăluie detalii noi despre sistemul inuman de contrabandă al dictatorului belarus Aleksander Lukașenko, compus dintr-o rețea de companii-paravan care se extinde în Siria, Turcia și Irak, transferuri secrete de bani și folosirea soldaților ca traficanți.

În fața lui, Mhamad poate vedea sârmă ghimpată și apoi soldați polonezi. Fețele lor sunt acoperite și sunt înarmați. Când Mhamad se uită înapoi, poate vedea soldați belaruși. Și ei poartă măști și arme. Ori de câte ori Mhamad sau copiii lui trebuie să-și rezolve necesitățile fiziologice, trebuie să treacă pe lângă bărbații care au ocupat poziții în spatele lor. Mhamad explică la telefon că bielorușii le acordă exact cinci minute pentru a face acest lucru. „Nu fugi”, ne avertizează ei. „Te vom găsi!”

Mhamad, un bărbat căsătorit de 40 de ani și tată a trei copii, nu este interesat să fugă. El vrea să continue. Mhamad a fugit din orașul Sulaymaniyah din nordul Irakului, ajungând la Minsk cu avionul prin Dubai, împreună cu familia, în speranța de a ajunge în Uniunea Europeană și de a solicita azil acolo - fără a fi nevoit să-și riște viața traversând Marea Mediterană. Acum este blocat, prins la frontiera externă a UE cu soția și cei trei copii. Cel mai mic are mai puțin de doi ani.

Aproximativ 4.000 de refugiați rezistă de câteva zile pe partea belarusă a gardului de graniță, lângă satul polonez Kuźnica. Ei au pornit pe jos lunea trecută, mergând mile de-a lungul drumului M6 spre UE.

În dorința sa de a crește presiunea asupra Europei, Lukașenko a creat un sistem rușinos care se întinde acum până în Siria, Irak și Turcia. O echipă de jurnaliști DER SPIEGEL a petrecut câteva săptămâni în Minsk, Istanbul și de-a lungul graniței cu Polonia. Reporterii au evaluat datele de zbor și documentele de viză, au intervievat contrabandiştii și intermediarii care aduc migranţi în Belarus. Cercetările lor dezvăluie un sistem de contrabandă împotriva căruia UE nu a găsit încă un remediu. În fiecare zi, sute de oameni aterizează pe aeroportul din Minsk; în fiecare zi, tot mai mulți oameni împing spre graniță.

Istanbul, Turcia: Un focar de contrabandişti

Ibrahim, în vârstă de 34 de ani, a fugit de războiul din Siria în Turcia în urmă cu șapte ani. El spune că a încercat de două ori să ajungă în Grecia, dar a eșuat de ambele ori. Acum, el introduce ilegal alți oameni în Europa în numele, spune el, grupurilor mafiote turcești.

Ibrahim spune că autoritățile turce sunt pe deplin conștiente de afacere, dar o tolerează totuși. Pe de o parte, aveți o mafie care mituiește poliția. Pe de altă parte, îl aveți pe președintele turc Recep Tayyip Erdoğan, care vrea să promoveze migrația către UE pentru a menține presiunea asupra europenilor. Erdogan a încercat de fapt să facă presiuni asupra UE să facă concesii în conflictul din Siria încă din primăvara anului 2020, transportând migranții cu autobuzul la granița cu Grecia. Acum, Lukașenko imită tactica.

Inițial, orice companie din Belarus putea elibera vize migranților din Turcia și Orientul Mijlociu. De la sfârșitul lunii septembrie, însă, doar 12 companii au fost autorizate să facă acest lucru. Cel puțin așa spun contrabandiştii. Se pare că regimul lui Lukașenko vrea să se asigure că câștigă suficient din traficul de persoane. Contrabandiştii şi refugiaţii spun că taxa pentru o viză a crescut de la 1.200 de dolari la 1.700 de dolari până la 2.500 de dolari, în plus faţă de costul unui bilet de avion, care poate ajunge până la 1.000 de dolari la Turkish Airlines de la Istanbul la Minsk. Munca lui Ibrahim se încheie odată ce clienții săi ajung la Minsk. El spune că trebuie să organizeze singuri călătoria.

Minsk, Belarus: Prinși în tranzit

Shimal, 36 de ani, stă cu capul în jos pe o bancă din centrul orașului Minsk. Este din Dohuk, nordul Irakului și nu știe unde să se ducă el și familia lui. La câțiva metri distanță, soția sa stă rezemată de fațada uneia dintre clădiri, căutând adăpost de vântul rece care bate pe trotuar. Fiul și fiica lor, de trei și cinci ani, lovesc o sticlă de plastic goală peste un petic de iarbă.

Shimal crezuse că va fi în Germania cu familia lui de mult. Asta i-au promis contrabandiştii din ţara sa natală. Dar acum stă împreună cu soția și copiii lui pe străzile din Minsk, fără o viză valabilă sau un loc unde să se adăpostească de frig. Shimal a plătit în total 14.000 de dolari la o „agenție de turism” din Dohuk pentru el și familia sa pentru a zbura de la Istanbul la Minsk pe lângă vize și cazare la hotel. Un prieten îl pusese în contact cu oamenii potriviți. Călătoria a consumat aproape toate economiile sale, plus bani din vânzarea microbuzului său. „Mi-e rușine că m-am lăsat înșelat așa”, spune el, adăugând că nu vrea să meargă la graniță. Este „prea periculos”, spune el, „mai ales pentru copii”.

Nu sunt singurii blocați în Minsk. Mai mulți refugiați stau ghemuiți în fața centrului comercial Galleria. Majoritatea, ca și Shimal, sunt din Irak, în timp ce alții sunt din Siria.

Mulți petrec câteva zile blocați în zona de graniță până găsesc o modalitate de a se întoarce la Minsk. Refugiații trebuie adesea să plătească oficialilor din Belarus sute de dolari pentru a-i lăsa să treacă înapoi.

Sunt din ce în ce mai multe rapoarte conform cărora forțele de securitate din Belarus au târât cu forța migranții în mașini și i-au dus mai spre nord, până la granița cu Lituania. Unii refugiați susțin că polițiștii de frontieră lituanieni au folosit în mod deliberat pistoale paralizante împotriva lor pentru a-i alunga înapoi.

Între timp, autoritățile din Belarus au trecut la eliberarea doar de vize de grup cu valabilitate de câteva zile pentru „turiștii” din Orientul Mijlociu. Viza de grup pentru Shimal și familia sa era valabilă doar opt zile. Dacă expiră viza de călătorie, sunt dați afară din hotelurile lor.

Cei cu caracteristici din Orientul Mijlociu trebuie acum să plătească mai mult decât dublu pentru cazare, spun Shimal și alți refugiați. Adesea, ajung să dea peste 20 de dolari sau mai mult pe noapte pentru un pat într-o cameră comună aglomerată, într-un apartament sau un hostel degradat. Mulți migranți, însă, nici măcar nu își permit asta și dorm în parcuri sau pe străzile din Minsk.

Bohoniki, Polonia: Zona morții

Populația din estul Poloniei este împărțită în privința crizei migrației și a modului de tratare a celor care ajung în Polonia, în ciuda eforturilor oficiale de a-i ține departe. Satul Werstok de lângă graniță, avocatul Kamil Syller a fost pionierul unei inițiative care încurajează locuitorii să aprindă o lumină verde la intrarea în casă dacă sunt dispuși să-i ajute pe migranții care rătăcesc în căutarea hranei sau a unui refugiu. Multor locuitori le este frică să nu atragă atenția asupra lor în cazul în care primesc vizita polițiștilor de frontieră care caută imigranți ilegali. Iar alții sunt pur și simplu împotriva ajutorării migranților. „Cred că trebuie să fie trimiși înapoi”, a declarat un localnic care a refuzat să-și dea numele pentru Current Time, rețeaua în limba rusă condusă de Europa Liberă în cooperare cu Vocea Americii. „Nu are rost să-i acceptăm aici, va fi o luptă fără sfârșit”.

La mila voluntarilor

Cu toate acestea, voluntarii care îi ajută pe migranți spun că nu ostilitatea și sentimentele împotriva lor sunt principalul obstacol pe care aceștia îl au de înfrânt.. „Primim mesaje de la migranți în care ne spun că le e teamă că vor muri. Ei cer în primul rând hrană, apă și îngrijire medicală”, a declarat Alicja, voluntară a Fundației pentru Salvare, care și-a dat doar prenumele, pentru Current Time. „Dar nu putem face nimic. Câtă vreme sunt în zona graniței nu îi putem ajuta”. Un migrant yemenit de 37 de ani, care a murit de frig și de epuizare, a fost înmormântat duminică de comunitatea musulmană de tătari din regiunea poloneză Bohoniki. Mostafa Morched al-Rimi a fost apoi înmormântat, în prezența fratelui său și a ambasadorului yemenit în Polonia. Mormântul său, proaspăt săpat, se află în același rând cu al altor victime ale crizei migranților.

Ministrul yemenit de Externe a anunțat sâmbătă că țara sa îi va repatria pe toți cetățenii săi blocați la graniță, opt în Belarus și nouă în Polonia. „Este expresia respectului și solidarităţii noastre față de acest om care a murit în condiții groaznice. Este o adevărată catastrofă. Este politica care disprețuiește oamenii", a declarat pentru AFP Ryszard Mozdabaïev, un bărbat care a fugit din Crimeea ucraineană în urmă cu opt ani. Migranții au ajuns la granița polonă cu Belarusul după ce au fost atrași, spune comunitatea internațională, de autocratul Alexandr Lukașenko, care i-a folosit ca masă de manevră împotriva Europei.

Lukașenko se teme de o lovitură de stat în Belarus. Cele trei scenarii descrise de dictatorul de la Minsk

Președintele Belarusului, Aleksandr Lukashenko, a spus că opoziția din țară pregătește o lovitură de stat, plănuind să pună mâna pe districtul Kobryn, să anunțe un nou guvern și să...

Ciolacu a vorbit cu vicepreședintele Turciei despre colaborarea militară: ”Pentru a putea asigura securitatea la Marea Neagră”

Premierul Marcel Ciolacu a avut, vineri, o întâlnire cu vicepreşedintele Turciei, Cevdet Yılmaz şi a precizat că a discutat cu acesta, printre altele, despre proiectele de colaborare cu...