Orientul Mijlociu si inovatiile militare tactice

Desi subiectul conflictului din Orientul Mijlociu, care are in centrul sau, al conflictului, statul Israel nu imi este strain (nici nu are cum sa imi fie, atata vreme cat securitatea si pacea mondiala depind in buna masura de el), eu evit sa ma pronunt in vreun fel asupra lui. Din motive exclusiv profesionale.

Nu am calatorit in zona, nu am o intelegere profesionala asupra nuantelor si detaliilor esentiale, de natura istorica, antropologica, culturala ale natiunilor din zona, nu reusesc sa cuprind complexitatea manifestarii intereselor tertilor in zona si asa mai departe. Din comparatia cu alte conflicte despre care am reusit sa imi fac o informare profesionala solida, rezulta ca orice opinie as fi emis referitoare la o situatie pe care nu am investigat-o asa cum am zis mai sus va fi cu siguranta o opinie falsa, denaturata.

Iar daca nu am argumente sa ma pronunt profesional, cu atat mai putin as avea eu tupeul de a ma pronunta moral sau ca "cetatean ingrijorat", in favoarea vreuneia dintre partile in conflict. Doar pe baza a ceea ce imi spun televizorul sau internetul, medii care colcaie de propaganda pro si anti, in favoarea sau in defavoarea fiecareia dintre parti.

Ca profesionist, ce stiu cu certitudine este ca nu exista solutie militara la acest conflict. Daca ar fi existat, dupa atatea razboaie si dupa atata suferinta, moarte si distrugeri, suferite de toate partile, ar fi rezultat pana acum un invingator si un invins. Dar nu e cazul.

Statul Israel este o democratie consolidata

Si mai stiu ca e o imensa diferenta intre parti.

Statul Israel este o democratie consolidata. Nu o democratie perfecta, ca nu exista asa ceva, dar una consoldiata, asa cum am zis.

Ceea ce inseamna, intr-o discutie despre conflictul acesta, ca publicul national israelian, suveranul din statul Israel, este suveran si asupra deciziilor de pace si de razboi, cum este suveran si atunci cand exercita controlul si supravegherea democratice asupra puterilor statului, inclusiv asupra puterii militare. Astea, ca expresie a principiului specific democratiilor, privind caracterul eminamente defensiv si limitat la misiunea primita, al exercitarii puterii lor militare.

Organizatiile pseudo-statale sau non-statale implicate in conflictul acesta nu au decat pretentii vagi de democratie incipienta, pe care nu au cum sa si-o consolideze, in absenta unui stat propriu-zis. Statele care le sunt sponsori nu sunt niciunul vreo democratie, asa ca din partea lor sunt doar asteptari nerealiste ca influenta si praghiile de care dispun ele vor fi vreodata folosite pentru consolidarea vreunui regim democratic in randul acestor organizatii dominate de razboinici fara nicio consideratie fata de viata propriilor lor cetateni.

Eforturile de rezolvare ale acestui conflict trebuie sa fie eminamente de natura politica

Ce vreau sa zic aici este ca rezervarea profesionistului de a se pronunta asupra unui conflict ale carui nuante nu le stapaneste nu inseamna impartialitate. Nici indiferenta.

Nu ai cum sa fii impartial, cand stii temeinic ca natura regimului politic imprima o anumita atitudine a publicului din acel regim, in manifestarile violente, din conflicul discutat.

Deci, strategic vorbind, in conditiile in care nu exista solutii militare ale conflictului din Orientul Mijlociu, cu Israel in centrul sau, eforturile de rezolvare ale acestui conflict trebuie sa fie eminamente de natura politica.

Asa cum a facut recent statul Israel, cand a incheiat acorduri cu patru dintre fostii inamici sau nepreteni, cu ajutorul "broker"-ului american si cum ne dorim cu totii sa se intample si cu altii.

Tactic vorbind, ne aflam de doua zile intr-o situatie in care o organizatie din aceasta non-democratica (adica nesupusa vreunui control sau vreunei supravegheri democratice, din partea propriului ei public) testeaza o inovatie tactica, cea de a lansa intr-un timp scurt un numar atat de mare de rachete sol-sol, incat statul Israel sa nu poata fi in stare sa le combata si sa si riposteze, prin lovirea lansatorilor.

Desigur, o asemenea inovatie tactica militara nu ar fi posibila fara o contributie serioasa a unuia sau mai multor sponsori internationali, care au asigurat arsenalul de rachete in numar atat de mare. Nici fara un sacrificiu popular semnificativ, in sensul ca cu sumele platite pentru acele arme s-ar fi putut face atatea lucruri bune pentru copiii lor, de exemplu.

De ce ii zicem inovatiei ca e una tactica? Deoarece are obiective tactice: fiecare racheta care loveste o tinta inseamna o victorie tactica si atat. Fara alte consecinte in materie de conflict, ca sa nu mai vorbim despre vreo consecinta de pace.

Toate astea, fara sa ne referim la operatiunile de influentare psihologica a opiniei publice locale si internationale, pe seama victimelor nevinovate ale acestor lovituri tactice.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Ciolacu a făcut marele anunț. Ce se întâmplă cu candidatul alianţei PSD - PNL la Primăria Capitalei începând de luni

Medicul Cătălin Cîrstoiu este, în acest moment, candidatul alianţei PSD+PNL la Primăria Capitalei, a declarat sămbătă, 20 aprilie, preşedintele PSD, Marcel Ciolacu. Luni, 22 aprilie,...

Mihai Tudose, PSD: Noi am mai ieşit pe primul loc şi stăteam în gară şi ne-am uitat cum a trecut trenul

Europarlamentarul Mihai Tudose a declarat sâmbătă că PSD a mai câştigat alegerile în trecut, dar Guvernul a fost format din partidele de pe locul "doi, trei şi un pic din cinci" şi...