Cel de-Al Doilea Razboi Mondial si lectiile trecutului

Pe 8 mai 1945, Germania nazista a capitulat. Astfel s-a terminat in Europa cel de-Al Doilea Razboi Mondial. Aniversarea are loc intr-un moment in care este nevoie de aceasta amintire mai mult ca oricand.

In dupa-amiaza zilei de 30 aprilie 1945, Adolf Hitler mai vede doar o singura solutie. Armata Rosie a Uniunii Sovietice ia cu asalt centrul Berlinului. Hitler nu vrea sa cada viu in mainile ei si se sustrage asumarii raspunderii pentru efectele megalomaniei sale criminale.

In "buncarul Fuhrer-ului", in incinta cancelariei Reich-ului, la 12 metri sub pamant, dictatorul nazist si proaspata sa sotie Eva Braun se sinucid. Ultimii apropiati le ard cadavrele si inmormanteaza ramasitele la iesirea din buncar.

Schimbari brutale ale lumii

Dar capitularea oficiala a "Reich-ului de 1000 de ani", asa cum l-a numit Hitler, are loc abia pe 8 mai. Conducerea Wehrmachtului semneaza in acea zi capitularea neconditionata a Germaniei. In Europa se sfarseste astfel cel de-Al Doilea Razboi Mondial, inceput cu invadarea Poloniei de catre Germania la 1 septembrie 1939.

In Asia, a doua conflagratie mondiala va mai dura cateva luni - pana la capitularea Japoniei, la 2 septembrie 1945. In cel de-Al Doilea Razboi Mondial au murit, conform estimarilor, 60 de milioane de oameni. Fata lumii a fost deformata in mod brutal.

Multe orase germane sunt doar niste ruine. Germania este responsabila nu numai pentru declansarea conflagratiei, ci si pentru comiterea unui genocid rasist, care a avut loc in lagarele sale de concentrare si exterminare.

Cum se simte populatia germana: infranta sau eliberata de cosmarul nazist? "Imediat dupa 8 mai nu m-am gandit deloc daca am fost eliberati sau invinsi", declara politicianul social-democrat Egon Bahr, intre timp decedat, intr-o inregistrare care se poate asculta la Casa Istoriei (Haus der Geschichte) din Bonn.

"Sigur ca am fost invinsi, cum altfel, dar am fost si eliberati. Ambele sunt valabile. Dar nu mai conta deloc. Eram inca in viata. Acesta era cel mai important lucru!"

Lupta pentru supravietuire de dupa razboi

Probabil, cei mai multi supravietuitori gandeau ca Egon Bahr. Dar numeroase persoane sunt traumatizate: barbatii de participarea la lupte, 800.000 pana la doua milioane de femei de abuzurile sexuale suferite, mai ales din partea soldatilor sovietici.

Cifrele exacte nu mai pot fi aflate azi.

Aproape 14 milioane de oameni din tinuturile estice ale defunctului "Reich" au fugit sau au fost stramutati. Ei au trebuit integrati in Germania distrusa de razboi.

O experienta pe care cei care mai traiesc si azi au folosit-o pentru a intelege mai bine situatia din prezent a refugiatilor.

Germanii s-au aflat in fata asa-numitei "ore zero" - lupta pentru supravietuire in perioada imediat dupa razboi. Energia ramasa a fost investita in reconstructie. Un efort aproape imposibil fara ajutorul femeilor, asa-numitele femei ale ruinelor (Trummerfrauen), devenite legendare.

Germanii au de indepartat si ruinele trecutului. Uitarea, alungarea autoinvinovatirii pentru razboi. Conteaza doar prezentul. Pentru mai mult decat clipa de fata nu exista destula vointa, forta, distanta.

Fundamentul Razboiului Rece

Mai presus de toate, intrebarea infricosatoare: cum se vor purta cu ei puterile aliate castigatoare? La conferintele de la Teheran si Yalta, SUA, Marea Britanie si Uniunea Sovietica au negociat soarta Germaniei invinse. Au cazut de acord la conferinta finala din iulie 1945 de la Potsdam, langa Berlin.

Cele trei puteri au oferit fostului dusman de moarte sansa de a reveni in randul comunitatii internationale - in pofida tuturor celor petrecute. S-a renuntat la propuneri initiale de genul transformarii germanilor intr-un popor de tarani.

Dar ei trebuie sa plateasca. Germania trebuie sa achite despagubiri de razboi si este impartita in zone de ocupatie. Din aceste zone rezulta ulterior Germania de Vest, organizata federal, respectiv Republica Democrata Germana (RDG) in est, stat socialist dependent de URSS.

Simultan, conferinta de la Potsdam marcheaza inceputul jocurilor de putere dintre tarile occidentale si Uniunea Sovietica. In doar cativa ani, se ajunge la asa-numitul Razboi Rece.

In acest context, SUA demareaza la 3 aprilie 1948 Planul Marshall: un program urias de ajutorare economica pentru Europa de Vest, inclusiv pentru Germania de Vest.

De la dictatura la democratie

"In perioada 1945-1949, pentru Germania au fost importante in special doua lucruri. Mai intai, germanii au trebuit sa accepte infrangerea, ceea ce a fost foarte greu pentru multi dintre ei.

In al doilea rand, germanii au trebuit sa se pregateasca pentru un nou mod de viata ca natiune si ca entitate politica", explica publicistul si istoricul Florian Huber, in dialog cu DW.

El face referire la spalarea creierelor practicata ani la rand de propaganda nazista si este convins "ca experientele generate de Razboiul Rece au permis mai ales germanilor din vest sa accepte mai usor apartenenta lor la lumea occidentala". Aceste experiente le-au facilitat, de asemenea, "acceptarea noii oranduiri democratice, asa cum exista ea pana in ziua de azi."

Politica externa a RFG s-a axat pe reparatiile postconflictuale si pe cooperare. O schimbare de curs radicala a avut loc si in plan militar: Bundeswehr a fost construita ca armata de aparare. Misiuni ale acesteia in afara tarii sunt aprobate de Parlament abia incepand din 1990 si doar dupa lungi dezbateri si in conditii stricte. De cele mai multe ori, misiunile au la inceput doar un aspect de sprijin logistic.

RFG, la fel ca si ulterior Germania reunificata, se angajeaza pentru unitate europeana. Parte a ratiunii de stat germane devin asumarea raspunderii istorice pentru Holocaust si asigurarea securitatii statului Israel. Germania militeaza pentru valori fundamentale precum libertatea, democratia, drepturile omului.

Partile intunecate ale noii mandrii nationale

Pe plan intern, politic si social, Germania iese cu greu din umbra istoriei sale national-socialiste. Asumarea si clarificarea trecutului nazist incep abia din anii '60. La decenii bune dupa a doua conflagratie mondiala, multi germani nu se pot simti inca mandri de tara lor.

Lucrurile incep sa se schimbe odata cu reunificarea pasnica din 1990. Pas cu pas, germanii se identifica tot mai mult cu natiunea lor. De la Campionatul Mondial de Fotbal din 2006, germanii arboreaza nestingheriti drapelul tarii lor si canta increzatori imnul national.

Dar cunostintele generale despre cel de-Al Doilea Razboi Mondial si despre trecutul nazist al tarii incep sa fie tot mai reduse, mai ales in randul tinerilor, dupa cum arata sondajele de opinie.

In plus, fantomele trecutului nu au disparut cu totul. Dimpotriva: creste numarul atacurilor si activitatilor extremiste de dreapta. Multi politicieni germani acuza membrii noii formatiuni populiste de dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) ca ar fi "agitatorii spirituali" ai acestui fenomen.

AfD respinge aceste acuzatii, dar continua sa provoace prin afirmatiile si actiunile sale. De exemplu, fostul presedinte si actual lider onorific al partidului, Alexander Gauland, care a rostit in 2018 fraza indelung citata: "Hitler si nazistii sunt doar un gainat in istoria de peste 1.000 de ani de succes a germanilor".

Lupta pentru cultura amintirii

Sau seful AfD din landul Turingia, Bjorn Hocke. El a calificat in ianuarie 2017 monumentul Holocaustului din Berlin drept "monument al rusinii" si a vorbit despre o "politica proasta de clarificare a istoriei".

Afirmatiile acestea nu au facut prea mult rau partidului. De mai multi ani, acesta inregistreaza tot mai multe succese electorale - in ciuda faptului ca testeaza mereu limitele permise (sau poate tocmai de aceea).

"Trebuie sa acceptam ca AfD reprezinta azi o parte semnificativa a societatii germane", crede istoricul Florian Huber.

AfD este un partid care nu va disparea prea repede. "Vom fi cu siguranta martorii unei lupte dure intre cei care vor ca lectiile trecutului sa fie mentinute vii si cei care doresc sa se traga odata linie sub capitolul nazist al istoriei germane."

Cancelarul Angela Merkel este constient, desigur, de acest conflict din societatea germana. Pe 6 decembrie 2019, ea a luat pozitie ferma in favoarea culturii amintirii. Intr-un loc marcat mai mult ca oricare altul de crimele naziste: la Auschwitz, fostul lagar german de exterminare din Polonia.

A fost prima vizita a doamnei Merkel la Auschwitz. Ea a spus acolo: "Nu avem voie sa uitam vreodata. Nu se va trage niciodata linie si nici nu vom relativiza vreodata raul acelei perioade."

Majoritatea cetatenilor sunt de acord cu sefa Guvernului: sondajele arata ca germanii cred pe mai departe ca tara lor trebuie sa isi asume raspunderea morala pentru istoria sa.

Ralf Bosen

Ciolacu susține reforma bugetară și regionalizarea teritorială: ”Să nu mai existe decalaje ca între Timişoara şi Bacău”

Premierul Marcel Ciolacu a declarat joi, 25 aprilie, la Timişoara, că regionalizarea teritorială şi reforma bugetară trebuie făcute, după o analiză şi un studiu exact în fiecare judeţ....

Clotilde Armand ironizează PSD-ul după ce i-a cerut demisia: "Mai stau, să vă scot din minţi că nu mai puteţi fura"

Trimisă în judecată pentru folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, Clotilde Armand, primarărița Sectorului 1 a declarat răspicat că nu va demisiona, aşa cum i-au cerut...