Ce reactii reclama asasinarea unui cetatean roman in urma atacului iranian?

Marti, 03 August 2021, ora 20:083591 citiri
Ce reactii reclama asasinarea unui cetatean roman in urma atacului iranian?

Cat mai valoreaza o viata de roman? Dar a europenilor? Diplomatia intarzie inexplicabil sa reactioneze adecvat la uciderea unui roman si a unui britanic intr-un salbatic atac militar, violand grav dreptul international.

Citeste toate textele scrise de Petre M. Iancu (DW) pentru Ziare.com

Abia la patru zile de la ce s-a numit diplomatic "incident", cand de fapt a fost o agresiune militara si un act de terorism de stat, de buna seama iranian, cum afirma la unison si Ierusalimul, si Londra, ba chiar si guvernul de stanga de la Washington, MAE a intrat in actiune, urmand diplomatiilor israeliana, britanica si americana. Dupa un weekend prelungit, ministerul de la Bucuresti l-a convocat, in fine, pe ambasadorul iranian la minister, spre a-i solicita explicatiile necesare.

Ca Iranul contesta ca a savarsit agresiunea soldata joia trecuta cu asasinarea unui roman si a unui britanic pe puntea principala a petrolierului Mercer Street, navigand pasnic in Golful Persic, nu e de mirare. Iranul nu-si asuma niciodata actele de piraterie sau de terorism de stat. Dar nicio alta tara din regiune in afara de statul evreu, al carui cetatean e patronul companiei britanice Zodiac Maritime, de care apartine atacatul vas japonez, navigand sub pavilion liberian, nu are arsenalul necesar unui asemenea atac. Nicio tara in afara de Iran nu aplica tacticile si nu are obiceiul, modul de a opera, capacitatile si obiectivul necesare sa faca identificarea ei ca agresor plauzibila.

Israelul, SUA si Regatul Unit stiu cine a comis crima. Romanii de la MAE, mai greu de dumirit

Nu e deci surprinzator ca degetul acuzator al israelienilor, americanilor si britanicilor se indreapta spre regimul ayatolahilor. Mai uimitor e ca presedintele Romaniei si ministerul condus de Bogdan Aurescu, omisesera de joi pana luni dimineata, oficial, sa semnaleze ca viata romanilor care muncesc in strainatate are valoare si e pretioasa si ca e revoltatoare uciderea lor scelerata.

In Romania insa e caldura mare si weekend-ul lung, iar berea e la rece. E adevarat ca, la initiativa partii israeliene, Aurescu a avut sambata, 31 iulie 2021, o convorbire telefonica cu omologul sau evreu, Yair Lapid, despre, cum i s-a spus, "incidentul violent" produs la 29 iulie 2021 in zona stramtorii Hurmuz, care a implicat nava Mercer Street. Ministrul israelian a transmis condoleante partii romane. Aurescu i-a multumit omologului israelian, exprimandu-si (sic!) "increderea ca ancheta aflata in desfasurare va contribui, in cel mai scurt timp, la determinarea cauzelor si naturii acestui tragic incident violent, a carui producere partea romana o condamna cu fermitate".

Or, la data emiterii acestui mesaj inselator, si Aurescu (care s-a conversat si cu omoplogul sau britanic, Raab) si colegii sai anglo-saxoni stiau, sau ar fi trebuit sa stie ca partenerul lor israelian afirma, credibil, ca detine dovezi privind implicarea Iranului. Gest reflex, MAE a mai precizat ca se afla "pregatit sa acorde asistenta consulara, conform competentelor legale", o afirmatie standard care nu inseamna mai nimic. Ministerul a activat, tardiv, si celula de criza intru "elucidarea circumstantelor in care s-a produs tragedia, cu accent pe stabilirea, in urma investigatiilor in curs, a naturii exacte a incidentului, partea romana fiind in contact cu partenerii sai internationali, inclusiv SUA si Regatul Unit".

Din pagina MAE lipsea, duminica, orice gest oficial de condolare a familiei marinarului roman si a celei apartinand colegului sau britanic. Nu se gasea, oricit l-ai fi cautat, nici vreun mesaj din care sa reiasa ca Romania vrea nu doar sa stie adevarul, ci, daca se confirma alegatiile fara echivoc ale aliatilor ei, ca va protesta, va lua masuri si va riposta pe masura, singura, sau impreuna cu ei, astfel ca alti potentiali ucigasi de romani sa fie pe viitor preveniti si descurajati.

Abia luni, dupa binemeritatul weekend savurat de Klaus Iohannis, Bogdan Aurescu si compania, se invocau partenerii internationali ai Bucurestiului, pentru ca Romania sa "condamne cu fermitate atacul cu drona, absolut inacceptabil, comis asupra vasului Mercer Street, care s-a soldat cu pierderea vietii comandantului navei, cetatean roman, care a cazut demn la datorie. Avand in vedere elementele prezentate de partenerii internationali ai Romaniei cu privire la faptul ca atacul a avut caracter deliberat si, respectiv, a fost coordonat de Iran, Romania solicita prezentarea de explicatii de catre autoritatile iraniene, fara intarziere, si isi rezerva dreptul de a actiona in consecinta, alaturi de partenerii sai internationali, pentru un raspuns adecvat. Ambasadorul Republicii Islamice Iran la Bucuresti a fost convocat de urgenta la MAE roman in acest scop. Atacul impotriva unei tinte civile, care a produs pierderi de vieti omenesti si pagube materiale importante, nu are nicio justificare si trebuie condamnat ferm la nivel international".

Tot luni aflam, ca "in aceste clipe dificile, MAE este alaturi de familiile si apropiatii victimelor de pe vasul Mercer Street si ofera tot sprijinul in procesul in curs de repatriere a cetateanului roman decedat". Dar ce a facut oare MAE in clipele mult mai dificile pentru familie care au debutat joi?

La Bruxelles nu e arsita mare, monser

Dar si in capitala Europei placiditatea e enorma, astfel incit, la usa, feciorul ii declara inoportunului vizitator ca domnul "mi-a poruncit sa spui, daca l-o cauta cineva, c-a plecat la tara".

Pe scurt, oficialitatile de la Bruxelles par chiar mai indiferente decat cele de la Bucuresti. Seful Consiliului European, Jean Michel, tacea luni, la patru zile de la "incident", chitic. La fel de nepasatoare, Comisia Europeana. Foarte bine pitit, undeva la genunchiul broastei, se gasea pe undeva si asa-zisul "Inalt Reprezentant" al UE pentru politica externa si de securitate, Josep Borrell. Care tacea de asemenea, luni dimineata, desi securitatea si politica externa romaneasca si europeana s-au vazut joia trecuta direct afectate, provocate si insangerate de un atac cu explozive transportate de drone-kamikaze in largul coastelor Omanului si dirijate sa arunce in aer puntea unui petrolier, un vas civil.

Or, nu un african, american sau asiatic si-a pierdut viata in crapulosul atac asupra unui vas civil, asupra pacii si relatiilor comericale globale, ci doi europeni, din care un cetatean al UE. De ce atunci nu au reactionat europenii, desi Israelul a reliefat ca detine probe ca in spatele atacului se afla Iranul, pentru ca apoi, fie si tardiv, sa reactioneze in fine si SUA si Marea Britanie?

De ce sa ne amestecam unde le fierbe oala israelienilor?


Dar nu e vorba aici de un conflict care-i priveste in primul rand pe israelieni si iranieni? Ba da. Nu trebuie deci lasati evreii sa se descurce cu riposta? Nu e desteapta expectativa, nu se impune pertractatul, privitul de pe margine, datul de sfaturi intelepte, retinerea si ponderatia, tacerea prudenta, ca nu cumva sa ne tensionam relatiile cu un actor regional important si periculos?

Ascunsul capului in nisip ca strutul, sub pretextul prudentei, al realismului si al dorintei aplanarii tensiunilor regionale si globale pare nu o lasitate, ci siretenie, astutie, sau inteligenta diplomatica. Sa scoatem castanele din foc cu mana altora pare a fi fost si a mai fi, pe moment, deviza multora.

Dregatorilor apuseni li se pare ca e cuminte, rezonabil, circumspect, judicios si chibzuit sa-i lase pe altii sa se arunce si sa stinga parjolul iscat de atacul iranian cu drone kamikaze, o arma de care dispune, se pare, doar Iranul. Or, n-a fost ucis un israelian, ci un roman si un britanic. N-a fost atacat doar statul evreu prin patronul firmei de care apartinea petrolierul. Agresiunea militara a lovit premeditat si criminal, direct si sangeros si in interesele britanice, romanesti si europene, in dreptul international, in navigatia maritima, in transportul civil, in schimburile comerciale globale, in pacea lumii. Ancheta o vor derula britanicii, dupa ce marina americana si navele de razboi din Golf destinate apararii circulatiei in zona au intervenit si escortat in port petrolierul atacat.

Are dreptate seful diplomatiei israeliene sa releve ca, departe de a fi doar o provocare pentru Israel, "Iranul exporta terorism si instabilitate care...afecteaza intreaga lume". In mod vadit asa e.

Dar cui ii pasa? Presei romanesti, pentru ca a fost asasinat un roman complet nevinovat? Mai deloc. In mass-media din Romania, informatiile despre acest atac militar au circulat sec si sporadic, fiind ingropate undeva catre capatul buletinelor si fundurile site-urilor publicatiilor online.

Ca si cum formatorii de opinie romani ar avea cu totul alte preocupari net mai presante. Si, ca si cum nici ziaristii romani nici cititorii lor n-ar avea vreo pretentie de la propriile autoritati.

Or, Sam Armstrong, director al Societatii Henry Jackson, un think tank britanic, critica duminica Londra pentru tardiva condamnare a Iranului, reliefand, just, ca ignorarea "prea indelungata" a nefacutelor iraniene ca "rapirea doamnei Nazanin Zatgari-Ratcliffe, atacurile asupra campurilor petroliere saudite si deturnarea de ambarcatii navigand sub pavilion britanic" au permis Iranului sa comita nepedepsit crime". Ignorarea lor sau a problemelor aliatilor..., ca si impaciuitorismul fata de agresorul iranian sunt, potrivit lui, nu "doar naivitati, ci stupiditati cu efecte mortale".

Inutil de subliniat ca Armstrong are dreptate. Nu doar demnitatea nationala, ci si intelepciunea politica reclama in urma agresiunii un raspuns ferm, capabil sa-l descurajeze, pe viitor, pe agresor.

Articol preluat din Deutsche Welle.