Armand Gosu: Lukasenko cumpara timp in speranta ca poate sparge frontul unit impotriva lui

Evolutia situatiei din Belarus tine prima pagina a jurnalelor de stiri. Lucrurile sunt in plina desfasurare. Armand Gosu, comentator politic si expert in spatiul ex-sovietic, crede ca soarta Belarusului depinde de aparatul de represiune, de loialitatea aparatului pentru Lukasenko.

Tema de politica externa fierbinte a zilei, a ultimelor zile, este Belarus. Analistii l-au invocat pe Ceausescu referindu-se la Alexandr Lukasenko, numindu-l ultimul dictator al spatiul ex-sovietic. Am vazut cu toti imaginile protestelor, prezenta lui la Fabrica de tractoare unde a fost huiduit, discursurile amenintatoare, protestele masive, tot narativul parca clasic al unei astfel de istorii - dictator epuizandu-si timpul istoric. Ne-am uitat la aceste imagini ca la un deja-vu. Cum "cititi" Belarus?

Armand Gosu: Figura lui Ceausescu si felul in care a fost judecat si executat au ramas in memoria fostilor cetateni sovietici. Romania lui Ceausescu este un reper pentru comparatii, de cate ori vine vorba de regimuri a caror functionare se bazeaza pe servicii secrete, pe societati militarizate, unde violenta puterii impotriva cetatenilor pasnici atinge cote insalubre. Amintiti-va de Ianukovici, in 2014! Astazi Lukasenko este comparat cu Ceausescu, atat pentru faptul ca baza regimului e formata de institutiile militarizate, in special de KGB, cat si pentru violentele impotriva protestatarilor, precum in Romania in decembrie 1989. Pe masini si pe garduri la Minsk o sa gasiti scris cu vopsea, Lukasenscu, un substantiv propriu compus din Lukasenko si Ceausescu. Mai mult, fostii prim secretari de partid din Asia Centrala deveniti veritabili dictatori in ultimele doua decenii sunt comparati adesea de presa internationala, dar si in lucrari stiintifice, cu Ceausescu pentru excesele din cultul personalitatii care devine ideologie oficiala. Deci, chiar daca guvernul si presedintia nu au formulat puncte de vedere oficiale, materializate in comunicate, despre evolutia evenimentelor din Belarus, Romania este prezenta, in felul ei, in Belarus, prin fantoma lui Ceausescu care o sa bantuie inca multa vreme spatiul Central si Est - European.

La Minsk nu se intampla vreo revolutie colorata. E mai sugestiva si utila comparatia cu decembrie 89 din Romania. E o societate cu instinctele zdrobite de propaganda care nu mai conteneste de peste doua decenii. In ciuda acesteia, intr-un context dominat de raspunsul inadecvat al presedintelui Lukasenko la pandemia de coronavirus, scaderea nivelului de trai generata de criza economica pe fondul racirii relatiilor cu Rusia, principalul sponsor al regimului de la Minsk, si mai ales a violentelor fortelor speciale ale Ministerului de Interne si KGB impotriva populatiei care a protestat la anuntarea rezultatelor partiale ale alegerilor prezidentiale dupa o campanie marcata de abuzuri ale autoritatilor si falsificarii grosolane a rezultatelor alegerilor. Se pot adauga si alte explicatii ale actualei crize de la Minsk, totusi cauza imediata a reprezentat-o violenta impotriva protestatarilor, incepand cu 10 august.

Au existat proteste si in trecut, cu ocazia falsificarii alegerilor. Sunt insa noutati notabile. Va amintesc de protestele din decembrie 2010. Erau atunci doar 10.000 de oameni si nu sute de mii, pe strazile capitalei. Protestul se concentra in Minsk, acum se protesteaza in toata tara. Aveau lideri, organizarea lor era asumata. Astazi, asistam la proteste haotice, fara lider, nerevendicate politic. Organizarea protestelor, atat cat se face, se produce prin intermediul canalelor telegram, "Nehta", controlate de tineri studenti, refugiati in Polonia, impotriva carora autoritatile au inceput actiune penala.

Cat de puternica este totusi opozitia?

Armand Gosu: Forta opozitiei este rezultatul depasirii clivajului geopolitic, pro-vest, pro-est. In acest moment, cele doua tabere, e adevarat nu foarte bine conturate in Belarus, s-au unit pe o platforma anti-Lukasenko. In ciuda faptului ca Lukasenko a incercat sa sparga aceasta unitate prin introducerea unor teme geopolitice, amenintarile Rusiei la statalitatea Belarusului, la inceputul campaniei electorale, acum amenintarea sau presupuse manevre NATO, toate adevarate conspiratii externe impotriva Minskului, frontul anti-Lukasenko nu s-a fisurat. Ceea ce nu inseamna ca tematica geopolitica, astazi pitita in debara n-o sa explodeze mai tarziu. Actiuni sau declaratii actorilor externi, Rusia, UE, SUA, amestecul acestora in evolutiile de la Minsk, pot conduce la adancirea crizei si la relansarea temelor geopolitice. O astfel de evolutie, l-ar avantaja pe Lukasenko. Exact asta isi doreste el, cumpara timp in speranta ca poate sparge frontul unit impotriva lui.

Cand vorbim despre spatiul ex-sovietic, numele lui Vladimir Putin este inevitabil. Mai mult, Vladimir Putin a avut o conversatie la telefon cu Lukasenko, la initiativa acestuia, sambata. Presedintia Rusiei a dat un comunicat despre convorbirea celor doi, precizand ca "ambele parti au exprimat incredere ca toate problemele aparute vor fi rezolvate curand". S-a vorbit despre o posibila interventie militara a Rusiei, unii analisti sunt sceptici in privinta aceasta, insa este evident ca exista o intelegere intre cei doi. Totul in contextul in care liderii occidentali nu recunosc rezultatul ultimului scrutin. Cum credeti ca va evolua situatia politica?

Armand Gosu: Exagerati cand spuneti ca exista o intelegere intre Putin si Lukasenko. Mai degraba exista o dorinta comuna, dar n-as exclude o intelegere informala, intre Rusia, UE si SUA, pentru indepartarea lui Lukasenko. Ca tot apare comparatia intre Lukasenko si Ceausescu, ceva de tipul acordului tacit din decembrie 1989 intre sovietici si americani pentru indepartarea dictatorului de la Bucuresti. Nu pentru a interveni in Belarus, ci pentru a nu interveni, a lasa lucrurile sa evolueze natural, fara impulsuri externe.

Intrebati cum va evolua situatia. Greu de prognozat. Situatia e fluida, informatiile de la Minsk sunt contradictorii. Cert este ca de cateva zile, Lukasenko este intr-o ofensiva interna de mobilizare a sustinatorilor sai. Luni a vizitat mai multe intreprinderi, in unele a fost huiduit si i s-a cerut sa plece de la putere. Greva s-a extins in saptamana care a trecut. Pe strazile capitalei, vedem transmisii Live pe retelele sociale cu coloane de oameni care merg sa protesteze sau sa ocupe curtea unor uzine. Apar tot mai multe detalii despre violentele militiei, armatei si KGB impotriva populatiei. Oameni saltati de pe strada si batuti pana la desfigurare. Fete si femei violate in arestul militiei. Numarul celor disparuti fara urma in acele zile se apropie de 100 de persoane. Urmeaza un weekend care are toate sansele sa fie fierbinte. Lukasenko a cerut institutiilor militarizate, Interne, Armata, KGB, Procuratura sa intervina in forta impotriva protestatarilor. Cata vreme Lukasenko are sustinerea institutiilor de forta, in primul rand Interne si servicii secrete, se va mentine la putere. Ca si in decembrie 89, la Bucuresti, decisive vor fi defectiunile, tradarile, din servicii, din anturajul imediat al lui Lukasenko.

Ce va face totusi Putin?

Armand Gosu: Cel mai interesat sa incheie repede aceasta criza printr-un transfer de putere este Putin. Obiectivul fiind scoaterea din scena a lui Lukasenko, pastrarea simpatiei populatiei pentru Rusia si, mai ales, mentinerea Minskului pe orbita Kremlinului. De vreme ce nu exista o oferta concreta din partea Occidentului pentru Belarus, sansele de succes ale unui transfer de putere, cu pastrarea Minskului sub influenta Moscovei, sunt mari. Insa, nici Putin nu era mai pregatit pentru aceasta criza decat Occidentul. La o analiza ceva mai serioasa observam ca nici acum, in august 2020, cum nici in februarie-mai 2014, in Ucraina, Moscova nu e pregatita si nu pare sa inteleaga ce se intampla. Sau daca intelege, ceea ce ar trebui sa se intample, are un corp de sute de experti pe Belarus si Ucraina, cel putin in institutele Academiei de Stiinte.

Ce soarta va avea Belarus?

Armand Gosu: Depinde de aparatul de represiune. Daca in urmatoarele zile loialitatea acestuia se fisureaza si o parte trece de partea opozitie, cresc sansele inlaturarii lui Lukasenko. Daca nu, riscam o represiune sangeroase, si lunga agonie de saptamani si luni a unui regim politic care nu are nici o sansa sa mai supravietuiasca.

In acest spatiu estic turbulent si complicat, cum vedeti Romania in acest context? Mai ales ca Rusia nu se ascunde dupa degete, intotdeauna declaratiile referitoare la Romania si flancul NATO in coasta Federatiei Ruse sunt declaratii agresive. Sunt doar declaratii?

Armand Gosu: Aceste declaratii foarte rar se refera la Romania, iar atunci cand o fac sunt un mixt de aroganta si amenintari. Mai degraba ele se refera la prezenta militara straina pe teritoriul Romaniei, la infrastructura de la Deveselu, Kogalniceanu. Declaratiile se refera la trupele si instalatiile SUA din Romania, iar Moscova subliniaza insistent acest detaliu. Oare de ce? In comparatie cu Polonia sau Tarile Baltice, pot spune ca Romania este tratata delicat de catre demnitarii rusi sau de presa controlata de Kremlin.

Bucurestiul a fost extrem de rezervat, nici macar n-a dat prea multe pretexte de tensionare a relatiei cu Rusia. Recenta criza din Belarus, MAE si Cotroceni au fost foarte, cum sa spun... discrete, parca se temeau sa nu supere pe cineva. In acesti din urma ani, as spune ca Romania e una dintre foarte putinele tari din regiune care a dovedit deschidere fata de Moscova si disponibilitate de colaborare. In 2015, deci dupa anexarea Crimei, la Bucuresti a fost deschis, la 100 de metri de sediul guvernului Romaniei, un Institut Cultural Rus. ICR n-a deschis institut cultural la Moscova. Seminarul organizat de Fundatia Titulescu la Moscova, la Fundatia Gorceakov, a ministerului rus de Externe.

Convingerea mea este ca relatiile sunt ceva mai calde decat s-ar putea banui. Nu uitati de obsesia elitei din zona de securitate si diplomatica romaneasca: sa nu repete experienta lui decembrie 1989, cand Moscova si Washington-ul s-au inteles din priviri, iar regimul Ceausescu, ai carui continuatori sunt membrii acestei elite, s-a prabusit zgomotos. Deci, tot ce vrea Bucurestiul este ca sa stie din vreme, iar liderii romani sa se pozitioneze din timp de partea Kremlinului. Evident, in apararea interesului national.

Ca sa intelegeti ceva, incercati sa vedeti durata lunga a istoriei, iesiti din cotidian.

Inca un detaliu important: daca Ucraina (cu care Bucurestiul lipsit de inteligenta si viziune n-a stiut sa-si construiasca o relatie buna, cum a facut Polonia) isi consolideaza statalitatea, ceea ce se intampla acum, Romania va fi cu mult mai putin expusa amenintarii Rusiei, decat a fost in de la 1812 incoace.

In ultimii ani a devenit evident ca viitoarea confruntare majora va fi in Pacific si va avea China drept protagonist. SUA, Occidentul, in general, doresc sa atraga Rusia de partea lor si impotriva Chinei in aceasta confruntare. Deci, pregatiti-va pentru un scenariu in care Rusia si Romania sunt in aceeasi tabara, cum s-a intamplat de multe ori in cursul istoriei moderne si contemporane.

In 2018, regizorul Serghei Loznita, autorul filmului Donbass, declara, referindu-se la anexarea Crimeii, ca declaratiile lui Putin/Rusiei despre anexarea Crimeeii au venit cumva gradat. Loznita accentua faptul ca, in general, declaratiile politico-militare ale lui Putin/Rusiei nu sunt vorbe in vant, ele se realizeaza, insa Occidentul si-a tocit sensibilitatile, e mai ades condus de interese financiare, si ca nu ia in serios declaratiile lui Putin. Asa si cu Crimeea. Este asa? Si legat de Crimeea, de Belarus, de Romania?

Armand Gosu: Asta e obsesia Securitatii cu Occidentul care ne-a tradat... si ne tradeaza mereu. Sa fim seriosi! SUA, Germania, Marea Britanie, Turcia au si ele dreptul sa-si defineasca propriile interese in raport cu Rusia si sa actioneze in consecinta. Nici Berlinul, nici Londra si nici Varsovia nu sunt obligate sa-si defineasca relatiile cu Rusia potrivit grilei de la Bucuresti. Da, e un joc politic prea complicat pentru aceasta diplomatie romaneasca plangacioasa. Dar asa se joaca, nu poti transfera toate responsabilitatile de securitate, aparare si politica externa catre partenerii straini si apoi te plangi ca acestia nu vad amenintarea ruseasca.

De la 5.000 de km granita Rusiei, Kremlinul de vede altfel, decat se vede flota rusa din portul Sevastopol care e la 400 km de Bucuresti.

Cel mai grav lucru este ca Romania nu stie ce vrea. Eu in 30 de ani n-am vazut un memorandum serios privind relatia bilaterala, eu nu stiu ce vrea Romania de la relatia cu Rusia, pe termen scurt, mediu si lung.

Deci, fiecare din aceste tari are o agenda bilaterala cu Rusia, cu diverse dosare economice, de securitate, politice. Romania este o tara prea mare, prea importanta, asezata in apropierea unei falii geopolitice, cred ca tara noastra merita un exercitiu intelectual minim care sa raspunda la intrebarea ce vrea de la relatia cu Rusia.

Zilele trecute, secretara lui Alexandr Navalni, principalul oponent al lui Vladimir Putin, a anuntase pe Twitter ca Navalni a fost otravit. Astazi, vineri, cand discutam, aceasta este in coma. Oponentii lui Putin au mereu aceeasta soarta. Otravirea opozantilor pare un tipic al regimului Putin, Noul Tar, are un iz de istorie de Imperiu. Ce rezolva Putin otravindu-si oponenti? Acum, pe Navalnii? In conditiile in care si-a aranjat si Constitutia, are priza la popor.

Armand Gosu: Aleksei Navalnii este o amenintare permanenta pentru Kremlin. Cea mai mare amenintare, de vreme ce este liderul opozitiei. Dar, de ce acum?

Pentru ca, in ultimele luni, Putin s-a prabusit in sondaje pe fondul pandemiei de coronavirus, destul de prost gestionata in primele luni, pentru ca modificarea Constitutiei a fost perceputa ca fiind operata in interesul unei persoane, pentru ca s-a prabusit pretul petrolului si cursul valutei nationale a fost afectat, asa ca nivelul de trai scade usor dar constant, pentru ca mitingul maraton de la Habarovsk indica cresterea in societate a curentului protestatar. Si, cel mai important, mi se pare a fi ce se intampla in aceste zile la Minsk, pentru ca demonstratiile impotriva lui Lukasenko pot inspira societatea ruseasca, care si ea a obosit de prea mult Putin.

Iar Putin calca si de aceasta data pe urmele lui Lukasenko care a impiedicat aparitia unui lider al opozitiei. Navalnii era deja liderul opozitiei in Rusia, deci trebuia sa dispara, macar pentru o perioada de pe scena.

Totul se desfasoara in contextul Razboiului Hibrid, acum ceva ani cand teoria existentei lui parea abstracta, o figura de stil, dar, iata, avem de toate in acest razboi, de la fake news, teoria conspiratiei, vaccinul anti-Covid al rusilor denumit ironic si aluziv la Razboiul Rece - Sputnik, avem hakerism, un adevarat razboi psihologic cu consecinte politice, economice, miliare, strategice. Desi e evident, cine pierde si cine castiga?

Armand Gosu: In materie de propaganda, manipulare si razboi informational Rusia ramane o putere redutabila. Dar, China vine puternic din spate. Iar razboaiele politice, intre partide, lideri, ideologii, din diverse tari, adesea pun in umbra actiunile propagandistice ale Rusiei.

La nivelul structurilor occidentale, astazi se investeste infinit mai mult in monitorizarea si combaterea propagandei rusesti. In acelasi timp, si tot repet de multi ani acest lucru, trebuie sa invatam sa traim cu ea. Solutii au gasit altii, de pilda un curs de media literacy ar fi binevenit nu doar pentru combaterea propagandei rusesti ci si pentru sanatatea democratiei romanesti, in general. Care nu se simte nici ea bine, chiar deloc. Si nu din cauza actiunilor subversive rusesti.

Un efect al otravirii lui Navalnii ar mai putea fi si sanctiuni UE, spunem "ar putea fi", pentru ca, in ciuda retoricii de acuzare a Rusiei, otravirilor, agresiunilor, Uniunea Europeana are un joc complicat in relatia cu Federatia Rusa, in special, Germania. Cum va gestiona UE aceasta poveste, dincolo de retorica oficiala?

Armand Gosu: Nu stiu care va fi reactia, cu siguranta va fi una. Dar, pentru inceput, ar trebui o investigatie serioasa care sa ne ofere raspunsuri la intrebari elementare.

Cat priveste relatia Germaniei cu Rusia... ma abtin sa comentez. Dar, probabil ca si Germania, ca si Romania, are dreptul sa-si promoveze interesele proprii in relatia cu Rusia. Cum fac si Statele Unite, Olanda sau Franta, de pilda.

Cine este șeful când vine vorba de apărare: NATO sau UE? ”Unele țări s-ar putea să se simtă foarte mult sub presiune”

Atât NATO, cât și UE vor să cheltuiască 100 de miliarde de euro pentru apărare - și asta duce la ciocniri între cele două instituții cu sediul la Bruxelles, scrie Politico. Uniunea...

Fostul președinte al Rusiei, după ajutorul dat de SUA Ucrainei: ”Un vot al nenorociților veseli”

Cu o situație pe frontul contra invadatorilor ruși tot mai dificilă și mai vulnerabilă, Ucraina a primit sâmbătă seara, 20 aprilie, și o veste bună. Camera Reprezentanților din Congresul...